Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 99
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 431 din data de 05 noiembrie 2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de deținere, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelat, inculpatul recurent arată că își menține recursul formulat și nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de inculpat, față de motivele indicate de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.
Inculpatul recurent având cuvântul formulează concluzii de admitere a recursului pentru motivele arătate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2363 din 07 Iulie 2009 Judecătoriei Iașis -au hotărât următoarele:
"În baza art. 5221Cod procedură penală respinge cererea de rejudecare după extrădare formulată de către persoana privată de libertate, fiul lui și -, născut la data de 22.12.1978, -, aflat în prezent în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva sentinței penale nr.764 din data de 13.03.2007 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nepelare.
În baza art.189 Cod procedură penală dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Iași, delegație nr.3829/2009.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă condamnatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare."
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Prin sentința penală nr. 764/13.03.2007 a Judecătoriei Iașis -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. l, art. 209 al.l lit. e din Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 40 din Cod penal, constând în aceea ca, în ziua de 26.03.2006, în timp ce se afla în loc public, respectiv zona pieței din municipiul I, a sustras părții vătămate un telefon mobil marca "Nokia". In baza dispozițiilor art.85 din Codul penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare aplicata inculpatului prin Sentința penală 184/19.05.2004 a Judecătoriei Deta. Urmare contopirii pedepselor stabilite în aceste doua hotărâri judecătorești cu cele aplicate prin Sentința penală 3129/29.06.2004 a Judecătoriei Iași, s-a dispus ca inculpatul sa execute o pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare.
In temeiul dispozițiilor art. 71 din Codul penal a fost interzisa inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c din Codul penal pe durata legală.
Această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare.
În motivarea sentinței menționate s-a reținut că, "în dimineața zilei de 26.03.2006, lucrători din cadrul Poliției Municipiului I (Secția a III a și Poliția Comunitară), aflați în timpul serviciului de patrulare și supraveghere, au observat că un tânăr de circa 25 ani, identificat ulterior ca fiind inculpatul, avea un comportament suspect, respectiv urmărea discret persoanele de pe stradă, în zona bazarului din Municipiul Organele de poliție au trecut la urmărirea acestuia, respectiv l-au urmat pe B-dul -, până la din municipiul
În această locație, în intervalul orar 10,45 - 11,45, tânărul s-a plimbat fără a cumpăra nimic, așezându-se la un moment dat la rând în zona în care se comercializa brânzeturi. În fața sa stătea la rând un de circa 60-65 ani - partea vătămată (cetățean italian) care, după ce a purtat o scurtă convorbire la telefonul mobil, l-a așezat în buzunarul pardesiului și și-a manifestat intenția de a cumpăra un sortiment de.
Aceste aspecte au fost observate de inculpat, care, profitând de neatenția persoanei mai sus arătată, a introdus mâna în buzunarul drept de la haina sa și i-a sustras telefonul mobil, de culoare violet, marca "NOKIA" 7250, îndepărtându-se în grabă apoi de la locul comiterii faptei.
Acțiunea sa infracțională a fost observată însă de lucrătorii de poliție care l-au imobilizat după ce a reușit să parcurgă 10- 15 metri, găsind telefonul sustras asupra sa.
De asemenea, și partea vătămată a sesizat că cineva și-a introdus o mână în buzunarul hainei sale, acest aspect fiind remarcat și de martorul, care stătea la rând în spatele inculpatului.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu: plângerea și declarația părții vătămate (filele 8 și 9 din dosarul de urmărire penală); plângerea și declarația părții vătămate - care a declarat că nu se constituie parte civilă, prejudiciul fiind recuperat (filele 8-9 din dosarul de urmărire penală); declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale prin care acesta comiterea faptei așa cum ea a fost reținută, în sarcina sa de către organele de urmărire penală.
Deși legal citat, cu efectuarea tuturor demersurilor necesare, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat conform art. 70 din Codul d e procedură penală (filele 18, 19, 23 din dosarul de urmărire penală).
Cu toate acestea, declarația sa, conform căreia a găsit pe jos telefonul respectiv în, nu poate fi reținută de către instanță, întrucât ea este infirmată de declarația părții vătămate, precum și de procesele-verbale de filaj și de constatare a infracțiunii flagrante de către organele de poliție I; declarația martorului dată în cursul urmăririi penale, care a confirmat succesiunea evenimentelor în forma reținută de către organele de urmărire penală și prezentată și de către partea vătămată.
Deși, cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești, martorul a declarat că nu își mai amintește nimic cu privire la faptă datorită unor probleme medicale certificate instanței de către Spitalul de Psihiatrie Socola, instanța va reține cele declarate de el în cursul urmăririi penale ca fiind conforme cu restul probatoriului administrat în cauză (fila 17 din dosarul de urmărire penală și fila 65 din dosarul de fond).
- procesele-verbale de filaj și de constatare a infracțiunii flagrante întocmite de organele de poliție I (filele 12, 13, 6);
- procesele-verbale de ridicare a telefonului mobil de la inculpatul și de predare către partea vătămată din care instanța reține recuperarea prejudiciului (filele 10-11 din dosarul de urmărire penală).
În consecință, instanța reține ca fiind pe deplin dovedită existența infracțiunii de furt calificat așa cum ea a fost reținută în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia."
Raportat la dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, instanța a reținut că judecarea și condamnarea lui s-au realizat în lipsă, acesta fiind ulterior extrădat din Cehia, în condițiile în care, pe numele său a fost emis mandatul european de arestare nr. 1160/2007/48 din 25.07.2007.
Potrivit adresei nr. -/17.10.2008 a Penitenciarului București S. aflată în dosarul - condamnatul a fost arestat la.T B la data de 9.10.2008, pedeapsa începând a fi executată de la data de 28.09.2008, de când se afla pe teritoriul Cehia.
Instanța, constatând caracterul definitiv al hotărârii prin care s-a dispus condamnarea precum și extrădarea condamnatului în urma punerii în executare a mandatului european, a procedat la ascultarea acestuia, care a arătat că nu este vinovat, nu a sustras telefonul mobil al părții vătămate, nu s-a găsit asupra sa acel bun, pentru ca ulterior aducându-i-se la cunoștință conținutul declarației olografe aflată la fila 18 în dosarul de urmărire penală, declarație despre care a susținut că o menține, să revină asupra celor susținute, precizând că a găsit telefonul mobil și a intenționat să-l păstreze.
Condamnatul nu a solicitat administrarea unor alte probe astfel că instanța, având în vedere conținutul declarației acestuia și faptul că la soluționarea cauzei s-au avut în vedere susținerile sale, a constatat că nu se impune readministrarea probatoriului. Cu prilejul soluționării cauzei, instanța a analizat declarația sa cu coroborarea materialului probator administrat în cauză, condamnatul nerelatând aspecte noi, necunoscute de instanță și nesolicitând alte probe care să pună sub semnul îndoielii temeinicia și legalitatea sentinței prin care a fost condamnat.
În aceste condiții, constatând că actele efectuate în prezenta cauză nu au nici o influență asupra hotărârii judecate în cursul primei judecăți, în condițiile art. 5221Cod procedură penală instanța a respins cererea formulată împotriva sentinței menționate, care fost menținută.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul, solicitând instanței admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu a fost în țară la judecarea cauzei pe fond, fiind ridicat la întoarcere de pe aeroport, și, așa cum rezultă din declarația de la fila 19 dosar urmărire penală el a găsit telefonul pe care și l-a însușit, nu l-a sustras. A mai susținut inculpatul că partea vătămată, atunci când a fost audiată la urmărirea penală, nu a avut traducător, a semnat declarația fără să știe ce semnează, iar în instanță nu l-a recunoscut ca fiind cel pe care îl acuză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele legalității, Tribunalul a constatat că apelul de față nu este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Potrivit art. 522 ind. 1 Cod procedură penală "în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat cauza în primă instanță, la cererea condamnatului.
Alineatul 1 al acestui text de lege prevede aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 405 - 408 din legea procesual penală.
Prin sentința penală nr. 764/13.03.2007 a Judecătoriei Iașis -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Situația de fapt, așa cum a fost ea reținută de instanța de condamnare, este pe deplin dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarația părții vătămate (filele 8 și 9 din dosarul de urmărire penală); plângerea și declarația părții vătămate - care a declarat că nu se constituie parte civilă, prejudiciul fiind recuperat (filele 8-9 din dosarul de urmărire penală); declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale prin care acesta comiterea faptei așa cum ea a fost reținută, în sarcina sa de către organele de urmărire penală.
Cu ocazia judecării cauzei, deși instanța a efectuat toate diligențele necesare pentru prezentare sa în instanță în vederea audierii conform art. 70 din Codul d e procedură penală (a se vedea filele 18, 19, 23 din dosarul de urmărire penală).
Întrucât declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale - conform căreia a găsit pe jos telefonul respectiv în - este infirmată de declarația părții vătămate, de procesele-verbale de filaj și de constatare a infracțiunii flagrante de către organele de poliție I, de declarația martorului dată în cursul urmăririi penale - care a confirmat succesiunea evenimentelor în forma reținută de către organele de urmărire penală și prezentată și de către partea vătămată - nu poate fi reținută, necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv procesele-verbale de filaj și de constatare a infracțiunii flagrante întocmite de organele de poliție I (filele 12, 13, 6); procesele-verbale de ridicare a telefonului mobil de la inculpatul și de predare către partea vătămată din care instanța reține recuperarea prejudiciului (filele 10-11 din dosarul de urmărire penală).
Astfel, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind dovedită existența infracțiunii de furt calificat, așa cum ea a fost reținută în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia.
Pe numele inculpatului a fost emis mandatul european de arestare nr. 1160/2007/48 din 25.07.2007 acesta fiind ulterior extrădat din Cehia, așa încât, în mod corect s-a reținut că judecarea și condamnarea lui s-au realizat în lipsă. Acesta a fost arestat la.T B la data de 9.10.2008, pedeapsa începând a fi executată de la data de 28.09.2008, de când se afla pe teritoriul Cehia (a se vedea adresa nr. -/17.10.2008 a Penitenciarului București S. aflată în dosarul -).
În mod corect instanța fondului a procedat la ascultarea inculpatului, urmare constatării cu privire la caracterul definitiv al hotărârii prin care s-a dispus condamnarea precum și extrădarea. Cu ocazia audierii sale, acesta a arătat că nu este vinovat, nu a sustras telefonul mobil al părții vătămate, nu s-a găsit asupra sa acel bun, pentru ca ulterior aducându-i-se la cunoștință conținutul declarației olografe aflată la fila 18 în dosarul de urmărire penală, declarație despre care a susținut că o menține, să revină asupra celor susținute, precizând că a găsit telefonul mobil și a intenționat să-l păstreze.
În exercitarea dreptului la apărare, acesta nu a solicitat administrarea altor probe, și, în raport de împrejurarea că declarația și susținerile inculpatului s-au avut în vedere la soluționarea cauzei, în mod corect și legal s-a constatat că nu se impune readministrarea probatoriului.
Probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului. În aceste condiții, instanța de fond avea obligația de a analiza declarația inculpatului cu coroborarea materialului probator administrat în cauză, ținând seama și de faptul că acesta nu a solicitat administrarea altor probe care să pună sub semnul îndoielii temeinicia și legalitatea sentinței prin care a fost condamnat.
Pe cale de consecință, se constată că actele care au fost efectuate în cauză nu au nici o influență asupra hotărârii judecate în cursul primei judecăți, astfel încât, în mod corect cererea inculpatului a fost respinsă.
Față de considerentele mai sus redate, Tribunalul a respins ca nefondat apelul promovat de inculpatul.
În termen legal hotărârile au fost recurate de inculpatul, ce a susținut că este greșită soluția de respingere a cererii sale de rejudecare după extrădare a cauzei penale în care a fost condamnat în lipsă pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, pe care nu a comis-
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală combinate cu art. 3856alin. 1 și art. 3857alin. 1 Cod procedură penală, constată următoarele:
Rejudecarea în caz de extrădare este reglementată în art. 5221Cod procedură penală potrivit căruia în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Raportându-se la dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, Judecătoria Iașia reținut în mod corect că judecarea și condamnarea inculpatului s-au realizat în lipsă, acesta fiind ulterior extrădat din Cehia, în condițiile în care pe numele său a fost emis mandatul european de arestare nr. 1160/2007/48 din 25 iulie 2007, și pe cale de consecință a dispus admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare formulată de inculpat.
Cu privire la soluția dată de prima instanță după admiterea în principiu, Curtea reține următoarele:
Procedura rejudecării cauzei după extrădarea condamnatului este o procedură specială menită să asigure garantarea dreptului la apărare și contradictorialitatea judecății.
După admiterea în principiu a cererii, instanța trebuie să-l audieze pe inculpat și poate dispune, dacă găsește necesar, administrarea din nou a probelor care au fost efectuate în cursul judecății și de asemenea, va putea administra alte probe noi cerute de condamnat în raport de caracterul pertinent și concludent al acestora.
Dacă în urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului instanța constată că aceasta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, respinge cererea de rejudecare.
În speță, prima instanță a procedat la audierea inculpatului și în raport de susținerile acestuia, similare celor prezentate în faza urmăririi penale și analizate cu ocazia primei judecăți, a apreciat în mod just că nu se impune readministrarea probatoriului.
De asemenea, inculpatul a precizat că nu solicită administrarea de probe în cadrul rejudecării.
În urma rejudecării, prima instanță a reținut corect că din coroborarea întregului probator administrat nu rezultă alte fapte, împrejurări sau circumstanțe decât cele reținute în cursul primei judecăți, nefiind modificate sub aspect probator elementele stării de fapt în ceea ce privește vinovăția inculpatului ori încadrarea juridică sau tratamentul sancționator.
Cum în cauză probatoriul administrat nu a condus la o altă concluzie decât cea stabilită în primul ciclu procesual, neavând nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, soluția de respingere a cererii de rejudecare dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse anterior, motivul de recurs invocat fiind nefondat, iar, cum, din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare, din oficiu, Curtea, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 431 din 05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul din oficiu ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr. 431 din data de 05 noiembrie 2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. V-M - 2 exemplare
24 februarie 2010
Judecători Tribunalul Iași -
-
Judecător fond -
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu, Daniela Dumitrescu
