Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 102/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr-

746/2009

ÎNCHEIERE NR. 102

Ședința publică din 02 APRILIE 2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia

JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan

JUDECĂTOR - - -

GREFIER - -

__________________________________________________________

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa ție ș i Justi ție - DIICOT a fost reprezentat de procuror.

Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa ție ș i Justi ț ie - DIICOT împotriva încheierii din data de 30.03.2009, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția I Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a răspuns intimatul - inculpat Ș tefan Drago ș, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/2009, depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 385¹³.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, sus ț ine recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa ție ș i Justi ție - DIICOT potriv. disp. art. 160⁹.pr.pen. solicitând admiterea acestuia ș i casarea încheierii instan ței de fond, considerând a fi nelegală și netemeinică.

Solicită a se observa că instan ț a de fond a făcut o analiză a condi ț iilor de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, referindu-se strict numai la condi țiile prev. de art. 160²alin. 2.pr.pen. inculpatul fiind arestat sub aspectul disp. art. 148 lit. f pr.pen. și nu si pentru disp. art. 148 lit. a și e pr.pen.

Astfel, în baza disp. art. 385¹⁵punct. 2 lit. a pr.pen. reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, consideră că instan ț a de fond în mod corect a verificat condi ț iile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, potriv. disp. art. 160².pr.pen. iar pe fondul cererii s-a raportat la prevederile 136.pr.pen. motivând că starea de arest este una excep țională.

De asemenea, a re ț inut circumstan țele personale ale inculpatului și anume că nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent al unei ți de Drept ș i a urmat cursurile unei specializări în Germania, astfel că lăsat în libertate acesta nu ar împieta buna desfă șurare a procesului penal.

În consecin ț ă, apreciază hotărârea pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția.Penală, ca fiind legală ș i temeinică, astfel că solcită respingerea recurslui formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa ție ș i Justi ție - DIICOT, potriv. disp. art. 385¹⁵punct. 1 lit. b pr.pen.

Recurentul - inculpat Ș tefan Drago ș, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 385¹³alin. 3.C.P.P. solicită a se respinge recursul formulat de Parchet, sus ț inând că nu s-au găsit probe la perchezi ția domiciliară efetuată de organele de cercetare penală. De asemenea, solicită a fi judecat în stare de libertate.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea din data de 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar și s-a dispus liberarea provizorie a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

A fost obligat inculpatul, pe timpul liberării provizorii, să respecte obligațiile, prev. prev. de art. 160²alin. 3 Cod procedură penală.

În baza art. 160²alin. 3²lit. a,b,c,d,e Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Pentru a dispune astfel, analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602.C.P.P. deși inculpatul este cercetat pentru comiterea mai multor infracțiuni, printre care și cea prevăzută de art. 7 alin. 1 și 2, cu referire la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, pedepsită cu închisoarea de la 5 la 20 de ani, deci pentru această infracțiune legea prevede în alin. 1 acestui articol o pedeapsă al cărei cuantum prevăzut expres de acest articol depășește limita de 18 ani arătată în art. 160²alin. 1.Cod Penal

p.

Pe de altă parte însă, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiune a cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Prin decizia nr. 7 din 9 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis un recurs în interesul legii și a stabilit că "În aplicarea dispozițiilor art. 1602 alin. 1 teza ultimă și art. 1604 alin. 1 teza ultimă din Codul d e procedură penală, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune a cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani".

În cauză, instanța a constatat că maximul special al pedepsei pentru infracțiunea cea mai gravă este 12 ani, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 1602 alin. 1.C.P.P.

În ce privește fondul cererii, instanța a reținut următoarele:

Conform disp. art. 136 din C.P.P. scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit aceluiași articol acest scop se poate realiza prin una din cele patru măsuri preventive prevăzute la alin. 1 cu îndeplinirea condițiilor legale pentru fiecare dintre acestea.

Măsura arestării preventive este o stare excepțională, regula fiind starea de libertate. Se mai arată că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, deci tot prin înlăturarea restrângerii libertății persoanei, ceea ce confirmă concluzia că măsura arestării preventive este una excepțională.

Totodată, instanța a mai reținut că, în cadrul măsurii prev. de art. 160².C.P.P. legiuitorul prevede suficiente obligații în sarcina inculpatului de natură să garanteze buna desfășurare a procesului penal precum și sancțiunea neîndeplinirii acestor obligații, care este luarea din nou a măsurii arestării preventive.

Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infr. prev. de art. 25, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 și art. 7 alin. 1 și 2, cu referire la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, reținându-se, în fapt, în esență, că din lunile octombrie - noiembrie 2008 până în prezent, inculpatul, împreună cu inculpații și au deținut echipamente de falsificare de plată electronice, inculpatul a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos, re trăgând numerar de la -uri prin folosirea cardurilor falsificate și a aderat la un grup infracțional format din alte 7 persoane care au ca preocupări contrafacerea cardurilor bancare și re trage ri frauduloase de numerar; de asemenea, la 11.02.2009, inculpații și au fost prinși în flagrant de organele de poliție în timp ce primul livra celui de-al doilea echipamente de falsificare a instrumentelor de plată electronice, create de inculpatul la locul de muncă.

Inculpatul nu a dat nicio declarație în fața organelor de urmărire penală. În fașa instanței, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, considerând de asemenea că nu a aderat ori sprijinit un grup infracțional.

Învestită cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, instanța s-a limitat la analiza cerințelor prevăzute de textele incidente și care au fost redate mai sus.

Instanța reținut că, în cauză, nu există date din care să rezulte că lăsat în libertate inculpatul va mai comite alte infracțiuni sau că va încerca să influențeze bunul mers al anchetei în vreunul din modurile indicate de lege, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, având studii superioare și un domiciliu stabil. De asemenea, atitudinea subsecventă expirării reținerii și anterior emiterii mandatului de arestare preventivă demonstrează inexistența indiciilor de sustragere de la urmărirea penală.

În plus, nu sunt date din care să rezulte că inculpatul ar influența în vreun fel bunul mers al urmăririi penale (actele de urmărire penală, în ceea ce îl privesc pe acest inculpat, nu pot fi influențate de lăsarea sa în libertate), motiv pentru care instanța consideră că cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată.

În consecință, instanța a admis cererea în condițiile prevăzute de art. 160²alin. 1 și 2 Cod procedură penală, impunând totodată inculpatului să respecte obligațiile impuse de dispozițiile art.160 alin. 3 Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul nemotivării hotărârii de către instanța de fond care a analizat cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma art. 160²alin. 2 Cod procedură penală și nu a prevederilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, în baza cărora s-a dispus arestarea inculpatului.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385⁶alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

În cererea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, instanța de fond a constatat a fi îndeplinite condițiile liberării prevăzute de art. 160²alin. 1 Cod procedură penală, întrucât infracțiunea ce intră în scopul grupului infracțional organizat, respectiv cea prev. de art.25, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2000, nu depășește pedeapsa de 18 ani închisoare.

Critica Parchetului în sensul că trebuia analizat temeiul arestării preventive înscris în art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru care a fost arestat preventiv inculpatul este fără fundament legal.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte penale periculoase.

Prin prisma dispozițiilor art. 160²alin. 2 Cod procedură penală, instanța de judecată a constatat că în cauză nu există temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea săvârși și alte infracțiuni, ori a zădărnici aflarea adevărului.

În atare situație, este greșită susținerea Parchetului prin care face trimitere la dispozițiile art. 148 lit. a și e Cod procedură penală, despre care afirmă că au fost supuse analizei instanței de fond, atâta timp cât din considerentele încheierii nu rezultă acest fapt.

În concluzie, având în vedere că încheierea instanței de fond este motivată sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 160²alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchet potrivit art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - împotriva încheierii de ședință din data de 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.

Cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat.

Dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului de îndată dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact./29.04.2009

2 ex.

Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală

Președinte:Lefterache Lavinia
Judecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal: