Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1056/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1056
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva încheierii nr.81/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales .
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, casarea încheierii din 26.10.2009 și pe cale de consecință, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul. În motivare a arătat că prima instanță nu a ținut cont de practica constantă și fermă a Tribunalului C S, care în cazuri similare a respins cereri de liberare provizorie sub control judiciar, pentru infracțiuni similare, apreciind în mod real pericolul social al faptelor comise. A m ai arătat că există un risc ridicat ca inculpatul să se sustragă cercetărilor și inculpatul nu prezintă garanții că nu va încerca să obstrucționeze desfășurarea cercetărilor.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1602p Cod Penal. Nu există indicii că persoana inculpatului, care nu are cazier judiciar, a avut loc de muncă și un comportament impecabil, ar prezenta un pericol social deosebit, că ar încerca să influențeze martorii sau să părăsească țara. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, debordantă, a fost prieten cu victima și i-a dat acesteia, care avea o alcoolemie de 2%o, doar singură palmă. În final, a arătat că inculpatul va respecta condițiile ce i-au fost stabilite prin încheierea primei instanțe.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii prin care s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 81/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art.1608aal.2 Cod procedură penală, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .
S-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului (arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.22/24.08.2009, emis de Tribunalul C-S, în dosar nr-).
În baza art.1608aal.3 Cod procedură penală, s-a dispus ca pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul să respecte obligațiile prev. de art.1602al.3, lit.a - e Cod procedură penală, respectiv - să nu depășească limita teritorială a județului C-S, fără încuviințarea Poliției sau a Instanței; să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, respectiv poliția localității de domiciliu - Poliția Ocna de, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme, și obligația prev. de art.1602al.31lit. Cod procedură penală, în sensul de a nu se apropia de martorii din dosar, respectiv:, -, și partea vătămată G și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.1602al.32Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin se va lua măsura arestării preventive și asupra dispozițiilor art.160/10 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată prima instanțe, înregistrată sub nr- din 06.10.2009 inculpatul a solicitat punerea în libertate pe durata derulării cercetării în cadrul urmăririi penale începute împotriva sa și până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.
În motivarea cererii a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602Cod procedură penală, respectiv nu există niciun indiciu că ar încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului, că ar încerca să influențeze în vreun fel părți din dosar, martori sau experți sau că ar prezenta pericol public, existând riscul să săvârșesc alte infracțiuni, nu a fost niciodată în conflict cu legea penală și a recunoscut și regretat fapta pentru care s-a început urmărirea penală; arată că va respecta cu strictețe orice obligație va stabili instanța în sarcina sa pe parcursul liberării condiționate.
La dosarul cauzei s-a atașat dosarul de urmărire penală nr.199-P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C-
Din analiza actelor și probelor de la dosar, prima instanță a reținut că prin ordonanța de reținere din 23.08.2009, ora 14,00, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S a dispus reținerea inculpatului pe o durată de 24 de ore, iar prin încheierea nr.50 din 24 august 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 24 august 2009, până la data de 21 septembrie 2009.
În baza încheierii mai sus menționată, a fost emis de către Tribunalul C-S, mandatul de arestare preventivă nr.22/24 august 2009.
Totodată, s-a constatat că prin încheierea nr.52 din 16.09.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea mandatului de arestare preventivă nr.22 din 24 august 2009, emis de Tribunalul C-S în dosar nr-, privind pe inculpatul, pentru o perioadă de 15 zile, începând cu data de 21.09.2009 până la data de 05.10.2009, inclusiv; prin încheierea nr.54 din 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea mandatului de arestare preventivă nr.22 din 24 august 2009, emis de Tribunalul C-S în dosar nr-, privind pe inculpatul, pentru o perioadă de 10 zile, începând cu data de 05.10.2009 până la data de 14.10.2009, inclusiv.
Prin încheierea nr.57 din 12.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a dispus, în baza disp. art.155 și următoarele Cod procedură penală, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.22 din 24 august 2009 emis de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Această încheiere a fost casată prin decizia penală nr.973/R din 13.10.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA, dispunându-se prelungirea arestării preventiv a inculpatului cu 30 zile, începând cu data de 15 octombrie 2009.
Analizând cererea de liberare sub control judiciar, formulată de inculpatul, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Textul art.1602Cod procedură penală prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art.183 Cod penal pedepsită cu închisoare de la 5 și 15 de ani.
Așa fiind, s-a constatat ca fiind îndeplinită condiția referitoare la pedeapsa prevăzută de art.1602al.1, teza 2 Cod procedură penală, astfel că sunt îndeplinite condițiile de admitere în principiu a cererii în raport de limita de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat.
Examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constatat că cererea este întemeiată.
Astfel, s-a apreciat de instanță că în raport de infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat - art.183 Cod penal (în dosarul de urmărire penală nr.199-P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S), dar și în raport de circumstanțele concrete și gradul de complexitate în fapt și drept a cauzei, este justificată în prezent liberarea provizorie sub control judiciar. De altfel urmărirea penală se află în faza finală, urmând să fie prezentat materialul de urmărire penală, iar inculpatul să fie trimis în judecată, cercetarea judecătorească se poate efectua, astfel, cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere și principiul statuat de jurisprudența CEDO potrivit căruia în cursul desfășurării procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite, ca de exemplu atunci când fapta sau persoana inculpatului prezintă un pericol social deosebit de grav, acuzatul să se afle în stare de deținere.
În speță, inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv de la data de 23 august 2009; ulterior măsura arestării a fost prelungită, considerându-se conform dispozițiilor legale că subzistă condițiile avute în vedere la arestarea preventivă prevăzute de art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală referitoare la cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru fapta comisă și pericolul concret pentru ordinea publică.
Deși persistă în continuare motivele plauzibile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.183 Cod penal, pentru care inculpatul este cercetat, tribunalul a apreciat că nu se mai justifică menținerea inculpatului în stare de arest după trecerea unei perioade de timp de la data comiterii faptei, și de la data reținerii și arestării inculpatului (23 august 2009), în raport de celelalte circumstanțe ale cauzei referitoare la împrejurarea concretă în care s-a comis fapta și persoana inculpatului, care nu a mai comis anterior fapte penale și are o vârstă relativ tânără.
Așadar, în raport de contextul concret al cauzei, tribunalul a considerat că buna desfășurare a procesului penal în continuare, respectiv finalizarea urmăririi penale și cercetarea judecătorească poate fi realizată și cu inculpatul în stare de libertate prin liberarea sub control judiciar, în condițiile în care în prezent nu se poate reține existența vreunui impediment în acest sens.
De menționat că în alte dosare soluționate ori aflate pe rolul tribunalului, având ca obiect infracțiuni de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal, unele săvârșite în împrejurări mai grave decât cele în care a fost comisă fapta pentru care inculpatul este cercetat, alți inculpați au fost cercetați în stare de libertate în cursul urmăririi penale și în fazele de judecată (vezi dosarul nr- al Tribunalului C-S).
În ceea ce privește susținerea privitoare la formularea de cereri cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de către inculpat, s-a apreciat că această susținere este nefondată și nerelevantă, neputând constitui un motiv de netemeinicie a cererii în condițiile în care acest drept este recunoscut de lege, în toate fazele procesuale.
Referitor la denaturarea probelor, invocată de către reprezentanta parchetului în susținerea respingerii cererii inculpatului, prima instanță a apreciat-o, de asemenea, ca nefondată, pe de o parte, pentru că probatoriul testimonial a fost administrat deja, iar aspectul influențării probelor nu a fost invocat cu ocazia luării măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, pentru că nu se poate discuta despre o influențare a actelor medicale existente la dosarul cauze (acte finalizate deja), iar pentru eliminarea oricăror suspiciuni cu privire la posibilele influențări ale martorilor există și posibilitatea impunerii respectării disp. art.160/2 al.3/1 lit.c Cod procedură penală, referitoare la obligarea inculpatului de a nu se apropia și a nu comunica cu martorii și partea vătămată din dosar.
Cât privește "argumentul" privind luarea unui supliment de declarație părții vătămate, nici acesta nu a fost reținut ca element ce ar impieta admiterea cererii inculpatului, pe de o parte pentru că acesta a fost invocat încă de la prima cerere de prelungire a stării de arest (neefectuându-se nici până în prezent), iar pe de altă parte. pentru că, în cauză, partea vătămată a fost audiată și nu a înțeles să solicite despăgubiri civile, lucru pe care îl poate face însă până la citirea actului se sesizare a instanței, conform art.15 Cod procedură penală. În altă ordine de idei, în cauză nu este vorba de una dintre situațiile prevăzute de art.17, 18 Cod procedură penală și, chiar așa să fie, procurorul poate susține interesele civile ale celui vătămat și în fața instanței.
În fine, faptul că arestarea preventivă a fost prelungită nu poate fi apreciată ca un impediment pentru judecarea inculpatului în stare de libertate sub control judiciar, aceasta urmând a fi dispusă după analizarea și constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de disp. art.160/2 și urm. Cod procedură penală.
Împotriva încheierii nr. 81/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul C - Sad eclarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, criticând-o ca neîntemeiată în sensul greșitei admiteri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât nu ține cont de pericolul social concret al faptei comise de inculpat prin care s-a cauzat decesul unei persoane.
În motivarea cererii, s-a arătat că nu se justifică admiterea cererii cu atât mai mult cu cât inculpatul, cu prilejul audierii sale din 26.09.2009, în dosarul nr-, a declarat că din 11.11.2007 s-a aflat la muncă în Italia, în, dar a fost angajat cu carte de muncă abia din iunie 2008, și că s-a întors în țară în data de 11.08.2009 în concediu, până în data de 01.09.2009, când urmează să se întoarcă în Italia. În același sens, Parchetul de pe lângă C - Saî nvederat că nu se exclude riscul ca inculpatul să se sustragă urmăririi penale; respectiv că persoana inculpatului nu prezintă garanții suficiente pentru ca lăsarea sa în libertate să nu obstrucționeze desfășurarea cercetărilor. Pe de altă parte, recurentul a susținut că împrejurarea că până la data de 26.10.2009 nu s-a avizat raportul medico-legal nu se datorează culpei Parchetului de pe lângă Tribunalul C - S, care a depus toate diligențele pentru a se asigura operativitatea desfășurării cercetărilor în faza de urmărire penală, a audiat partea civilă. Totodată, s-a învederat că nu s-a avut în vedere faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 1602alin. 2.C.P.P. și că interdicția impusă de instanță ca inculpatul să nu încerce să ia legătura sau să comunice direct sau indirect cu cei 13 martori nu asigură suficiente garanții să se realizeze; în plus existând și temerea fratelui victimei decedate în cauză de a se constitui parte civilă, temere ce ar fi mult accentuată prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C - S și din oficiu, conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța de recurs constată că, în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Astfel, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor. Trebuie avut în vedere și faptul că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, doar că organul judiciar apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut ca regulă în cadrul procesului penal existența unor modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.). Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau a împiedica comiterea altor fapte penale.
Aplicând regulile anterior expuse la speța de față, instanța constată că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu dispozițiile art.1604al. 1 raportat la art. 1602al. 1. C.P.P. privind maximul pedepsei prevăzute de lege, însă cererea nu este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care a fost comisă.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, rezultă indicii că inculpatul ar fi comis infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183.Cod Penal, constând în aceea că în data de 22.08.2009, în jurul orei 23 - 24, fiind sub influența băuturilor alcoolice, în incinta unui bar, a aplicat o lovitură cu palma peste față victimei i -, în urma căreia acesta a căzut pe spate, lovindu-se la cap, ulterior decedând. Acțiunea cu privire la care există indicii în speță denotă o periculozitate ridicată a inculpatului care în condițiile unei stări de ebrietate se pare că nu și-a controlat reacțiile, el însuși declarând (declarația din 24.08.2009 dosar UP) că a lovit victima, "posibil în zona feței, partea, însă nu pot preciza cu exactitate, întrucât eram și eu sub influența băuturilor alcoolice", ceea ce conduce la concluzia că măsurile care însoțesc liberarea provizorie sub control judiciar nu oferă suficiente garanții privind desfășurarea în bune condiții a procesului penal și respectarea ordinii publice. Mai mult, inculpatul a recunoscut în fața Tribunalului C- S că a lucrat cu contract de muncă în Italia, contract ca a încetat recent, ceea ce nu exclude posibilitatea sustragerii de la urmărire penală; iar fapta a fost comisă în localitatea de domiciliu a inculpatului, localitatea Ocna de, jud. C - S, o localitate mică, unde rezonanța faptei inculpatului nu se diminuează în perioada de aproape trei luni de la comiterea faptei, martorii putând fi timorați prin simpla punere în libertate a acestuia. Totodată, nu se poate omite împrejurarea că infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea tuturor măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viața și siguranța persoanei; iar prin natura infracțiunii pentru care există indicii că a fost comisă de inculpat, contextul în care a avut loc, liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună la acest moment procesual.
Astfel fiind, în temeiul art. în temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva încheierii nr.81/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Se va casa încheierea penală recurată și rejudecând, în temeiul art.1608aal.6 p Cod Penal se va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Văzând și prevederile art.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva încheierii nr.81/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând:
În temeiul art.1608aal.6 p Cod Penal respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LB/2.10.09
Tehnored AJ/2 ex/4.10.09
Prima instanță: Trib. C S -
04 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
