Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 107/

Ședința publică de la 21 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Tacea

JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru

JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache

GREFIER - - -

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Ministerul Public reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul deținut în arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Curtea, având în vedere obiectul dosarelor nr- și nr- ale Curții de APEL GALAȚI, pune în discuție o eventuală conexare.

Reprezentanta Parchetului având cuvântul, arată că într-adevăr la baza celor două dosare stă același dosar de urmărire penală în care sunt cei doi inculpați, respectiv și și apreciază că se poatae dispune conexarea celor două cauze.

Avocat consideră că potrivit disp.art. 37 Cod pr.penală se poate dispune conexarea celor două dosare.

Avocat precizează că are același punct de vedere.

Curtea, dispune conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.

La apelul nominal făcut după conexare au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales și, în stare de arest și asistat de avocați și - apărători aleși.

Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, avându-se în vedere și motivele scrise depuse la dosar. Raportându-se la situația de fapt din această cauză consideră că nu se justifica admiterea cererii de liberare provizorie a inculpatului. De asemenea, arată că raportându-se și la motivarea pe care instanța de fond a adus-o la admiterea acestei cereri, faptul că în ceea ce -l privește pe inculpatul există indicii temeinice pentru săvârșirea infracțiunilor în legătură cu care s-a dispus arestare preventivă în temeiul art. 148 lit. f Cod pr.penală și avându-se în vedere modalitatea concretă în care au fost comise acele infracțiuni, plecând de la aceea că în perioada octombrie -noiembrie 2006, l-a instigat pe inculpatul la folosirea neautorizată a unor instrumente de plată electronică emise de instituții bancare străine pentru transferuri de fonduri, fără consimțământul titularilor acestora și la transmiterea datelor de identificare a unor asemenea conturi, cauzând un prejudiciu patrimonial de 60.000 euro, precum și faptul că față de acest inculpat ulterior s-a dispus extinderea acțiunii penale și pentru comiterea unei alte infracțiuni (prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 ) atestă și justifică existența pericolului concret pentru ordinea publică.

Motivarea instanței de fond are în vedere și rezonabilitatea termenului pentru care a fost menținută până în prezent măsura arestării preventive și în legătură cu acest aspect consideră că legiuitorul a stabilit un termen maxim de 180 de zile pentru care este posibilă și apreciată ca fiind rezonabilă menținerea acestei măsuri în fază de urmărire penală iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și aprecierea noțiunii de rezonabilitate face trimitere în mod evident și la complexitatea unei cauze, plecând de la necesitatea materială a timpului alocat pentru administrarea probelor în cauza respectivă.

Arată că în prezent, avându-se în vedere faptele reținute în sarcina inculpatului, consideră că în cauză au fost respectate și justificate de complexitatea cauzei și rezonabilitatea termenului de arestare preventivă, în contextul în care organele de urmărire penală au făcut demersuri, așa cum rezultă din adresele existente la dosar către autoritățile străine și către din Italia și în vederea obținerii de date în legătură cu clienții care au fost prejudiciați prin activitatea infracțională a inculpatului, adrese cărora nu le-a fost remis răspuns pentru a putea finaliza urmărirea penală și consideră că a fost respectată și condiția de rezonabilitate.

De asemenea consideră că circumstanțele personale pe care inculpatul trebuie avute în vedere și apreciate în mod echilibrat raportat la infracțiunile pe care acesta le-a comis și consideră că admiterea unei cereri de liberare sub control judiciar nu este justificată la acest moment.

Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva încheierii de ședință din 18.02.2008 a Tribunalului Galați. Consideră că în mod corect și legal instanța de fond a apreciat materialul de urmărire penală prezentat în cauză și activitatea infracțională a inculpatului. Consideră că la dosar nu există probe certe din care să rezulte pericolul social concret al faptei, acest pericol trebuind să fie raportat și la persoana inculpatului și la conduita acestuia de la data săvârșirii actului material dar și la persoana sa în raport de actele de urmărire penală.

Cu privire la termenul rezonabil invocat, conform art. 159 pct. 13 cod pr.penală, consideră că această rezonabilitate ar trebui interpretată sub două aspecte: din prisma inculpatului arestat și din prima actelor efectuate la urmărirea penală. Referitor la actele efectuate la urmărirea penală rezultă că nu există la dosar dovada că cererile formulate de Parchet (filele 355- 358 dosar urmărire penală) către autoritățile române au fost transmise organelor judiciare străine, nu există dovada comunicării și a existenței unui răspuns.

Consideră că în mod corect instanța a constatat că sunt întrunite în cauză disp.art. 5 alin.3 din CEDO, la dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul ar mai încerca săvârșirea unor fapte penale, că ar încerca zădărnicirea adevărului sau că ar împiedica urmărirea penală prin influențarea de martori și solicită să se aibă în vedere că inculpatul și-a recunoscut fapta.

Față de susținerile sale consideră că se impune a fi respins recursul declarat de Parchet.

În recursul declarat de inculpatul arată că în măsura în care se va admite recursul declarat de Parchet în dosarul nr- solicită și admiterea recursului declarat de inculpatul și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive. Arată că prin referatul de prelungire a măsurii arestării preventive s-a arătat că în cauză sunt incidente disp.art. 148 lit.f Cod pr.penală, dar această cerere ar trebui analizată în sensul dacă sunt îndeplinite mai multe condiții și anume: că sunt îndeplinite disp.art. 146 Cod pr.penală și cele prev. de art. 148 lit. f Cod pr.penală. Din toate actele administrate în cauză nu se face dovada că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol social concret.

Invederează instanței că sunt îndeplinite condițiile art. 136 alin. 1 lit. b, în referire la art. 145 și 1451Cod pr.penală.

În situația în care se va respinge recursul declarat de Parchet,solicită să se constate că recursul declarat de inculpatul este rămas fără obiect. Depune concluzii scrise la dosar.

Avocat, apărător ales al inculpatului, având cuvântul, având cuvântul arată că instanța nu a manifestat un rol activ așa după cum legiuitorul a înțeles să i-l acorde atunci când a statuat, prin normele de procedură penală, ca din 30 în 30 de zile instanța să verifice dacă mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive sau dacă au apărut elemente noi care justifică în continuare prelungirea acestei măsuri.

Solicită a se observa că cererea formulată de Parchet,prin care s-a solicitat prelungirea arestării preventive, este o cerere cu caracter formal, general și dat fiind repetabilitatea ei de cinci luni de zile, oarecum cu un caracter tipizat. Aceleași activități au fost invocate de fiecare dată când s-a solicitat prelungirea arestării preventive.

Referindu-se la art. 155 Cod pr.penală solicită să se constate că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Cu ocazia audierii sale inculpatul acesta și-a recunoscut fapta și a contribuit la aflarea împrejurărilor concrete și certe în care a comis fapta, a indicat aparatul folosit, parola de accesare a programului, adresa de e-mail, a indicat persoanele care aveau cunoștință despre activitatea lor și a participat la prinderea inculpatului.

Invederează instanței că de la început nu a existat nici un temei cert care să ducă la împiedicarea continuării cercetărilor iar starea de libertate a inculpatului nu poate împiedica formularea de adrese, întocmirea rechizitoriului, aflarea prejudiciului și ide4ntificarea eventualelor părți vătămate. În perioada de 150 de zile s-au făcut doar câteva adrese și nu există dovada că adresele efectuate către autoritățile judiciare străine au fost înaintate acestora. De asemenea nu s-a stabilit dacă programul depistat pe calculator era sau nu susceptibil să producă consecințe. În măsura în care se constată că de 150 zile nu s-a efectuat nici un act concret care să dovedească că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă subzistă și în această perioadă lungă nu s-a făcut dovada că există pericol social dacă inculpatul este lăsat în libertate, instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ de a verifica dacă cerințele prevăzute de lege sunt întrunite sau nu. Instanța trebuia să facă distincția între pericolul pentru ordinea publică prev. de art. 148 lit. f Cod pr.penală și pericolul social al faptei pentru care inculpatul este cercetat. Din nici un act nu rezultă pericolul pentru ordinea socială, inculpatul nu are antecedente penale, era student în anul IV, a colaborat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului.

Solicită admiterea recursului și casarea încheierii din 18.02.2008 și a se dispune punerea în libertate a inculpatul.

Avocat, apărător ales al recurentului- inculpat, având cuvântul, consideră că isntanța nu a avut în vedere prev. art. 136 Cod pr.penală. În motivarea încheierii recurate se arată că este o cauză deosebit de complexă dar în acest dosar nu s-a muncit, au fost audiați 2 martori iar din 15.10.2007 nu s-a mai efectuat nici o lucrare, nu au fost identificați alți făptuitori, nu au fost efectuate adrese către autoritățile bancare străine, nu s-a stabilit prejudiciul și nici nu poate fi vorba de constituire de grup infracțional.

Avându-se în vedere toate aceste aspecte solicită admiterea recursului formulat.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul solicită respingerea recursului ca fiind nefondat. Consideră că încheierea de ședință din 18.02.2008 răspunde aspectelor invocate astăzi, în mod just a fost reținut pericolul pentru ordinea publică, există indicii temeinice cu privire la faptele comise și s-a adus atingere ordinii publice, avându-se în vedere și impactul la nivel internațional. De asemenea încheierea răspunde și cerințelor cu privire la rezonabilitatea termenului privind măsura arestării preventive.

Recurentul- inculpat, având cuvântul, este de acord cu concluziile apărătorilor săi aleși.

Inculpatul, având cuvântul, este de acord cu concluziile apărătorului său ales.

CURTEA:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și s-a dispus punerea acestuia în libertate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Examinând actele și lucrările dosarului nr.180/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Galațis -a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 27.09.2007, pe o perioadă de 29 de zile, prin încheierea de ședință din data de 27.09.2007 dată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Punerea în executare a măsurii preventive s-a făcut prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr.87/U/27.09.2007.

În motivarea încheierii s-a reținut că există indicii temeinice că inculpatul ar fi comis infracțiunile de instigare la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos și de instigare la fraudă informatică prevăzute de art.25 pen. raportat la art.27 alin.1,3 din Legea nr.365/2002 și de art.25 pen. raportat la art.49 alin.1 din Legea nr.161/2003( titlul III), constând în aceea că în octombrie-noiembrie 2006 l-a instigat pe inculpatul la folosirea neautorizată a unor instrumente de plată eletronică emise de instituții bancare străine pentru efectuarea de transferuri de fonduri, fără consimțământul titularilor acestora- cetățeni străini, la transmiterea datelor de identificare ale unor asemenea conturi și cauzând titularilor acestora un prejudiciu patrimonial de peste 60.000 euro prin introducerea de date informatice într-un sistem informatic, cu scopul obținerii de beneficii materiale.

În cauză s-a extins acțiunea penală și cu privire la săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002.

Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită periodic până în prezent.

Conform art.1602alin.1 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite de lege cu închisoare de la 1 an la 12 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art.25 pen. raportat la art.27 alin.1,3 din Legea 365/2002, de la 3 ani la 12 ani, pentru infracțiunea prev.de art.25 pen.raportat la art.49 alin.1 din Legea nr.161/2003, și de la 6 luni la 5 ani, pentru infracțiunea prev. de art.25 din Legea nr.365/2002, fiind îndeplinite cerințele prev. de art.1602alin.1 pr.pen.

În cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. În acest sens se constată că inculpatul a participat doar la un singur act material, în perioada octombrie-noiembrie 2006, după care nu a mai comis fapte penale( cu excepția infracțiunii prev. de art.25 din Legea nr.365/2002, dar care nu a fost avută în vedere la luarea măsurii preventive). Nici înainte de comiterea faptelor pentru care este cercetat inculpatul nu a mai comis alte fapte penale.

De asemenea, nu există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă. În acest sens, se constată că martorii audiați în cauză se referă doar la activitatea inculpatului, părți vătămate/ civile nu au fost încă identificate în cauză, iar inculpatul este arestat. Cu privire la mijloacele materiale de probă se constată că acestea au fost ridicate de către organele de urmărire penală cu ocazia percheziției domiciliare, nemaiputând fi alterate sau distruse de inculpat.

În consecință s-a constatat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.1602alin 2 pr.pen.

Totodată, s-a mai reținut că de la arestarea inculpatului și până în prezent a trecut o perioadă destul de lungă de timp, circa 5 luni de zile, timp în care organele de urmărire penală nu au dispus cu privire la trimiterea sa în judecată sau la starea sa de libertate.

Conform art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană arestată are, între altele, dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea sa în liubertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, contribuția sa relativ redusă la comiterea faptelor( un singur act material, realizat cu circa 1 an înainte de a fi arestat) apreciez că, în ceea ce-l privește pe acesta, s-a împlinit termenul rezonabil prevăzut de art.5 paragraful 3 din

În consecință în baza art.1608aalin.2 pr.pen. a fost admisă cererea și s-a dispus punerea în libertate provizorie sun control judiciar a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică, având în vedere faptul că în raport de gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar și că pentru buna soluționare a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial Galați, dispunându-se prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o durată de 30 de zile, de la 21.02.2008 la 21.03.2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

În motivarea cererii, s-a arătat că în cauză urmărirea penală nu a fost finalizată urmând a fi efectuate următoarele acte de urmărire penală:

- identificarea și audierea altor participanți la comiterea faptei;

- obținerea de relații de la autoritățile judiciare străine și instituții bancare;

- reaudierea inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală;

- întocmirea rechizitoriului și confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea instanței de judecată;

Verificând actele și lucrările dosarului efectuate până la acest moment procesual, fără a proceda la o analiză a fondului cauzei, instanța a constatat următoarele:

Conform dispozițiilor art.155 Cod pr.pen. prelungirea măsurii arestării preventive poate fi dispusă dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

La momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați au fost avute în vedere dispozițiile art. 136 Cod pr.pen., art.143 Cod pr.pen. și art.148 lit.f Cod pr.pen., în sensul că în cauză sânt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestora prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.

Sunt în acest sens, declarațiile martorei audiată sub identitate protejată -, declarațiile inculpaților date atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice,procese verbale de verificare ale comunicărilor e-mail ale inculpaților,procesele verbale de efectuare a perchezițiilor informatice.

Pericolul social concret pentru ordinea publică derivă din împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, modalitatea de comitere, gravitatea deosebită pe care o au astfel de fapte, numărul de persoane implicate și parte dintre acestea neidentificate până la acest moment,valoarea estimativă ridicată a prejudiciului cauzat și nu în ultimul rând, din rezonanța negativă pe care o au astfel de fapte în rândul cetățenilor, chiar și la nivel internațional, fapte de natură a induce un sentiment de insecuritate și ne încredere cu privire la modul în care se respectă și se aplică legea, cu privire la modul în care sunt apărate dreptul de proprietate și securitatea bunurilor persoanelor sau instituțiilor.

În raport de cele reținute anterior s-a apreciat că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive respectiv dispozițiile art.136, art.143 și art.148 lit. Cod pr.pen. și se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termen legal, inculpații și care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică deoarece:

- motivele invocate de Parchet în cererea de prelungire a arestării preventive sunt aceleași cu cele formulate și anterior iar din actele dosarului rezultă că de trei luni de zile organele de urmărire penală nu au mai efectuat nici un act de procedură în cauză, doar că solicită în continuare prelungirea măsurii arestării preventive;

- lăsarea inculpaților în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, aceștia fiind infractori primari și nu au săvârșit infracțiuni cu violență sau cu un grad ridicat de pericol social;

- durata mare a arestării preventive, respectiv 150 de zile.

Având în vedere faptul că cele două hotărâri recurate au același obiect, respectiv starea de arest preventiv a inculpaților și privesc pe aceeași inculpați, Curtea a apreciat, pentru buna judecare a cauzei, că se impune conexarea acestora.

După conexare:

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Inculpații au fost arestați preventiv la 27.09.2007, constatându-se că sunt indicii temeinice că au săvârșit infracțiuni financiare prin folosirea neautorizată a unor instrumente de plată electronică, emise de instituții bancare străine, efectuând transferuri de fonduri fără consimțământul titularilor de cont, cauzându-se un prejudiciu de peste 60.000 Euro, existând deci indicii că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infr. prev. de art. 27 alin.1,3 din Legea nr. 365/2002 și art. 49 alin.1 din Legea nr. 161/2003.

Din verificarea dosarului de urmărire penală rezultă că, deși s-au mai acordat alte două prelungiri de arestare la cererea Parchetului, în cauză nu s-au mai efectuat alte acte de urmărire penală iar solicitările organului de urmărire penală au rămas aceleași, respectiv: identificarea de noi participanți la comiterea faptei, obținerea de relații de la autoritățile judiciare străine și instituții bancare, reaudierea inculpaților și prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare a instanței.

In acest context, Curtea reține următoarele:

Cauza are un caracter complex deoarece sunt elemente de extraneitate, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților fiind săvârșite în România dar cu consecințe la instituții bancare și persoane fizice din străinătate iar obținerea de relații de la autoritățile judiciare din străinătate nu s-a reușit până la acest moment, deși s-au făcut demersuri în acest sens de către organele de urmărire penală, motiv pentru care în cauză nu s-au mai efectuat acte de urmărire penală iar organele de urmărire penală, în lipsa relațiilor solicitate de la autoritățile judiciare străine, sunt în imposibilitate de a finaliza urmărirea penală.

Acest aspect, care vizează efectiv normele de procedură penală, în speță necesitatea efectuării unor comisii rogatorii, nu trebuie să aibă efecte asupra inculpaților prin prelungirea măsurii arestării preventive.

Mai concret, Curtea apreciază că până la acest moment s-a impus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, dar activitățile ce urmează a fi efectuate în continuare de către Parchet, și menționate mai sus, se pot efectua și cu inculpații în stare de libertate.

Inculpații nu pot influența în nici un mod continuarea urmăririi penale, respectiv actele de comisie rogatorii ce urmează a fi efectuate cu autoritățile judiciare din străinătate, cu autoritățile bancare, în scopul identificării persoanelor vătămate prin activitatea infracțională a inculpaților. De asemenea nu se justifică prelungirea arestării preventive a inculpaților pentru celelalte motive invocate de Parchet, respectiv reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.

Acest lucru reiese din conduita procesuală a inculpaților și persoana acestora, respectiv au fost sinceri, au recunoscut faptele comise, au cooperat cu organele de anchetă, sunt la primul impact cu legea penală, provin din familii închegate și sunt integrați în viața socială.

Toate aceste aspecte formează convingerea instanței că lăsarea în libertate a inculpaților nu va influența în nici un mod buna desfășurare a procesului penal.

În consecință, în raport de aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul declarat de Parchet cu privire la măsura liberării sub control judiciar dispusă față de inculpatul și va admite recursul declarat de inculpatul, dispunând înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația acestuia de a nu părăsi localitatea.

Va constata rămas fără obiect recursul declarat de inculpatul împotriva hotărârii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva încheierii de ședință din data de 18.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în ceea ce privește cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 24.11.1978 în municipiul Focșani, jud. V, cetățean român, domiciliat în T,-, - 3,. 16, județul G, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția mun.T, CNP - -) în prezent deținut în Arestul G.

Admite recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 3.04.1985 în T, jud.G, domiciliat în T,-, - 3,. 14, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția mun.T, CNP - -) în prezent deținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Casează încheierea de ședință mai sus menționată și în rejudecare, în baza disp.art. 139 Cod pr.penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile, începând de la data de 21.02.2008 și până la data de 21.03.2008.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 86/U din 27.09.2007 emis de Tribunalul Galați în baza încheierii din 27.09.2007, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza disp.art. 145 cod pr.penală dispune ca inculpatul să respecte următoarele obligații pe durata măsurii mai sus menționate, respectiv:

- să se prezinte la organul de urmărire penală, sau, după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu desfășoare nici o activitate care implică folosirea calculatorului și a Internet-ului.

În baza disp.art. 145 alin. 22Cod pr.penală aduce la cunoștință inculpatului că în cazul în care va încălca cu rea credință obligațiile impuse din prezenta hotărâre, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza disp.art. 146 pct. 2 Cod pr.penală dispune comunicarea a câte o copie de pe prezenta decizie inculpatului, Secției de Poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, Inspectoratului Județean de Jandarmerie G, Serviciului Public Comunitar Local de Evidență Informatizată a Persoanei - serviciul Pașapoarte G, Poliției Comunitare G, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră B și Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră

Constată că a rămas fără obiect recursul declara de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

În baza disp.art. 192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored./2 ex.

Președinte:Maria Tacea
Judecători:Maria Tacea, Petruș Dumitru, Mariana Cristache

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Galati