Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 11/MP
Ședința publică de la 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.P.P.).
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită a se observa modul de soluționare a cererii formulate și apreciază că i-au fost încălcate inculpatului, drepturile cetățenești. Inculpatul trebuie să aibă parte de un proces echitabil, părțile vătămate audiate au arătat că nu au avut nici un fel de tangențe cu inculpatul. Apreciază că, sunt îndeplinite dispozițiile art. 1602cod pr. penală, pedeapsa pentru faptele care se rețin în sarcina inculpatului este de până la 18 ani închisoare. Apreciază că, cererea de liberare provizorie sub control judiciar trebuia admisă în principiu. Din actele dosarului, rezultă că cercetarea judecătorească se apropie de final, au fost audiate părtile vătămate care au arătat că nu au fost lipsite de libertate de către inculpat. De 6 luni de zile este arestat, la urmărirea penală nu au fost probate faptele care se rețin în sarcina inculpatului, probele administrate in faza de cercetare judecătorească nu conduc la vinovăția inculpatului, iar instanța de fond, in baza unor prezumții rezonabile, a respins cererea formulată. Consideră că, inculpatului îi este încălcat dreptul la libertate, și nu funcționează instituția prezumției de nevinovăție. Inculpatul a fost un simplu șofer și a fost la dispoziția lui. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Constanța, și punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, care se va prezenta ori de câte ori va fi chemat in instanță.
Procurorul având cuvântul arată că, instanța de fond nu a pus în discuție admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul nu a fost audiat conform disp. art. 1608cod pr. penală. Deși în considerentele încheierii se arată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă, nu se dispune cu privire la admiterea in principiu a cererii. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este legală și temeinică. In mod corect Tribunalul Constanțaa dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, el a fost pur și simplu șofer. Părțile vătămate au declarat că nu au avut tangențe cu el. Și-a distrus căsnicia. Achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 27 februarie 2008, Tribunalul Constanța, în baza art. 1608aCod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
În baza art. 139 cod procedură penală, a respins cererea formulată de inculpata privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.139 alin.1 și 2 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că temeiurile care au determinat arestarea inculpatei subzistă în continuare și ele jusitifică cercetarea în stare de detenție, în raport de necesitatea aflării adevărului și buna desfășurare a procesului penal.
Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev.de art.143 Cpp, referitoare la existența probelor sau indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor, astfel cum rezultă din declarațiile părților vătămate, cele ale martorilor, procesele-verbale de supraveghere operativă și percheziție domiciliară, procesele-verbale de identificare a locațiilor unde victimele au fost exploatate și planșele fotografice.
Cea mai mare parte aceste probe administrate în cursul urmăririi penale au fost administrate în faza cercetării judecătorești, iar depozițiile părților vătămate și cele ale martorilor constituie elemente care justifică presupunerea rezonabilă de existență a faptelor, fie și în condițiile în care inculpata se bucură de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, câtă vreme sunt indeplinite condițiile prev.de art.143 Cpp, nu se poate sustine ca au intervenit elemente noi ce ar justifica punerea in libertate a inculpatei, numai sub motivul ca cercetarea judecătorească se afla intr-un stadiu foarte avansat.
Pe de alta parte, subzista in continuare temeiul prev.de art.148 lit. f Cpp, întrucât pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatei în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, în raport de natura infracțiunilor, modalitatea comiterii, impactul negativ asupra opiniei publice și rezonanța socială creată.
Prin urmare, instanța apreciază ca nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.139 Cpp, sens în care va respinge cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, cum este obligarea de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
In ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de către inculpatul, deși se constata ca acesta are vocație la beneficiul liberării, raportat la limitele de pedeapsa prevăzute de lege si celelalte condiții de admisibilitate, instanța apreciază că judecata nu se poate desfășura decât cu acesta în stare de arest.
Si in cazul acestui inculpat, putem vorbi in continuare de existenta presupunerii rezonabile de existenta a faptelor, fie si in condițiile in care se contesta valoarea probatorie a unora din depozițiile date in cursul urmăririi penale.
Deși in conținutul cererii de liberare provizorie inculpatul încearcă sa evidențieze relevanta probatorie a unora din depozițiile luate in faza cercetării judecătorești, ele nu sunt in măsura sa anihileze valoarea celorlalte probe, aprecierea fiecăreia dintre ele urmând a fi făcuta pe fondul cauzei, cu respectarea art.63 Cpp.
Prin aceasta nu se încalcă nici prezumția de nevinovăție de care se bucura condamnatul si nici dreptul la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil, întrucât ambele exigente sunt compatibile cu orice măsura restrictiva sau privativa de libertate, pentru mai buna desfășurare a procesului penal.
De altfel, scopul arestării preventive subzista in continuare, fiind necesara prezenta inculpatului la dispoziția instanței, măsura fiind eficienta in condițiile in care asigura orice sustragere de la judecata sau sunt înlăturate încercări de alterare a materialului probator.
Împotriva încheierii de ședință de judecată din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivul de recurs, se solicită casarea încheierii recurate și rejudecând, să se constate că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602cod pr. penală și să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu consecința judecării inculpatului în stare de libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului se constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 613/P din 19.10.2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 1,2,3 cu aplic. art. 37 lit. b cod penal ( 3 fapte ) și art. 329 alin. 1,2,3 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal si art. 37 lit. b cod penal, reținându-se că, în perioada mai 2006 - 26.09.2007, împreună cu inculpata și învinuiții și -, le-a racolat pe părțile vătămate, și, minore în vârstă între 15 - 17 ani și le-a lipsit de libertate prin amenințare în scopul obligării lor de practicare a prostituției, de pe urma cărora și-a însușit sume de bani.
Acest rechizitoriu, face obiectul dosarului penal nr- al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, în care cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare.
Potrivit art. 1602cod pr. penală " liberarea sub control judiciar,se poate acorda, in cazul infracțiunilor săvârsite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte". Deci, cum se prevede in art. 1602cod pr. penală, "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda" de către instanță, numai după ce aceasta constată că sunt îndeplinite aceste condiții. Așadar, această măsură este facultativă pentru instanța care o va dispune și in raport de celelalte elemente privind temeinicia.
Ori în cauză, instanța de fond a motivat în esență netemeinicia cererii in raport de faptele comise, urmările grave asupra părților vătămate minore, scopul acestor infracțiuni ( primirea unor sume de bani ) cât și comportarea acestuia față de autoritatea judiciară privind îngreunarea administrării probelor și aflarea adevărului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, inculpatul recurent va fi obligat la 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de opinii:
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in sumă de 40 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - Pentru jud. - -
lipsă de la instanță
cf. art. 312 cod pr. penală
semnează
Președinte de complet,
- -
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului
Judecător - - -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud-. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./05.03.2008
Motivarea opiniei separate
Opinia minoritară exprimată cu ocazia deliberării, a constatat în aceea a admiterii recursului declarat de inculpat, cu consecința rejudecării cererii de liberare provizorie sub control judiciar și, pe fond, a admiterii acestuia în ce îl privește pe inculpatul.
această opinie pe următoarele elemente de fapt și de drept:
1. Din probele administrate în cauză rezultă că, în activitatea infracțională dedusă judecății, inculpatul a avut o participație redusă, fiind acuzat că a înlesnit săvârșirea de către ceilalți coparticipanți a infracțiunilor deduse judecății prin transportarea acestora și părților vătămate cu un autoturism.
Această participație este redusă și nu se poate susține ca și motiv de refuz a cererii de liberare provizorie gravitatea faptei, săvârșite de acesta, câtă vreme in cauză funcționează principiul prezumției de nevinovăție, prev. de art. 52cod pr. penală.
2. Prima instanță nu a motivat explicit care din condițiile prev. de art. 1602alin. 1,2 cod pr. penală nu au fost îndeplinite de către inculpatul. De altfel, din materialul probatoriu administrat, rezultă că acest inculpat indeplinea condițiile prevăzute de lege pentru admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât infracțiunile de a căror săvârșire este acuzat nu sunt pedepsite cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 18 ani, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 1602alin. 1 cod pr. penală.
3. pe fondul cererii de liberare provizorie, apreciez că in cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 2 cod pr. penală, întrucât nu există date din care să rezulte că există o probabilitate ridicată ca inculpatul să săvârșească o altă infracțiune, determinată sau determinabilă și nici că acesta va încerca, direct sau indirect, să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Aceasta întrucât nu rezultă din dosar că inculpatul a săvârșit sau este foarte probabil să săvârșească vreuna din aceste acțiuni și, de altfel nici nu s-a indicat de prima instanță ce a avut în vedere când a considerat cererea ca neîntemeiată.
4. Opinia primei instanțe privind eficiența premizei vocaționale a inculpatului in contextul dispozițiilor art. 1602cod pr. penală este, din punctul meu de vedere, eronată și fundamental nelegală.
În măsura în care, raportat la persoana unui inculpat sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prev. de art. 1602alin. 1 și 2 cod pr. penală, acesta nu are doar vocația să solicite liberarea provizorie, ci chiar dreptul de a obține admiterea cererii sale.
Aceasta, întrucât o hotărâre de respingere a cererii, care nu se întemeiază pe motivul că inculpatul nu îndeplinește vreuna dincondițiile necesare, dar și suficiente, prev. de art. 1602alin. 1,2 cod pr. penală, este dată cu încălcarea legii și trece in domeniul puterii discreționare și arbitrare.
5. De altfel, pentru a-și motiva hotărârea de respingere a cererii, prima instanță a folosit elemente de drept și argumente incidente într-o altă instituție juridică, respectiv în aceea a prevederilor art. 160 cod pr. penală, confundând în mod evident condițiile menținerii măsurii arestării preventive cu condițiile liberării provizorii sub control judiciar
Pe aceste considerații de fapt și de drept, îmi întemeiez poziția minoritară exprimată cu ocazia deliberării, ele reprezentând motivarea opiniei mele separate.
Judecător - - -
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Adriana Ispas, Marius Cristian Epure
