Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1111/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1766/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1111
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărători aleși - dna. avocat Al - -, cu împuternicirea avocațială depusă la fila 16 dosar recurs și dna. avocat - -, cu împuternicirea avocațială depusă la fila 7, dosar fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii aleși ai recurentului inculpat, având pe rând cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru atașarea întregului dosar de urmărire penală nr. 54/D/P/2009, având în vedere că au fost înaintate instanței doar 4 volume din cele 6 formate până în prezent.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate, având în vedere că volumele din dosarul de urmărire penală atașate la dosarul de recurs sunt cele care cuprind toate actele de urmărire penală care îl privesc pe inculpatul recurent.
Apărătorul Al solicită amânarea cauzei pentru a pregăti apărarea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate, considerând că avocații urmăresc tergiversarea soluționării cauzei. Învederează multitudinea de cereri înregistrate de către inculpat, prin apărători, atât la instanța de fond, cât și la instanța de recurs, cereri care au determinat formarea mai multor dosare în care au fost acordate termene succesive datorită imposibilității de a asigura atașarea dosarului de urmărire penală la toate dosarele constituite. Organul de urmărire penale desfășoară în această cauză, concomitent, activitate de cercetare penală a mai multor persoane, astfel că volumele aflate la dispoziția instanței privesc pe recurentul inculpat, iar actele de urmărire penală referitoare la celelalte persoane nu sunt necesare soluționării recursului, astfel că nu se justifică amânarea cauzei. Avocatul - - are împuternicire în cauză de la data la care s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului pe care-l apără, astfel că, prin solicitarea de acordare a unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării, avocații inculpatului nu urmăresc decât tergiversarea soluționării cauzei pe fond.
Curtea deliberând constată cauza în stare de judecată și nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocații aleși ai inculpatului, având pe rând cuvântul, susțin oral recursul declarat de acesta, criticând încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică. Solicită să se constate că, în cauză, mai sunt cercetate alte cinci persoane, toate în stare de libertate, iar, pentru egalitate de tratament, se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. concluzii de admitere a recursului, casare a încheierii atacate și, pe fond, de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în speță fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, din moment ce u există nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni ori ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, în mod corect instanța de fond apreciind că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată, față de natura și gravitatea deosebită a infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a faptei și cantitatea mare de droguri traficată, ceea ce relevă o periculozitatea sporită a inculpatului, de natură să creeze o stare de insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale. Subliniază că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat, precum și din presupunerea rezonabilă că acesta, odată pus în libertate, ar putea să-și reia activitatea infracțională, întrucât împrejurarea că este o persoană tânără, instruită, provenind dintr-o familie organizată, având unul dintre părinți jurist, sunt date care nu l-au împiedicat să săvârșească o infracțiune. În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate întrucât fapta săvârșită a reprezentat un accident regretabil în viața sa.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin încheierea din 16.07.2009 a Tribunalului București Secția I-a Penală, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, precum și modalitatea concretă de comitere a faptei și cantitatea mare de droguri traficată, ce relevă o periculozitate sporită a inculpatului, de natură să creeze o stare de insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale, în contextul recrudescenței deosebite a traficului cu substanțe interzise.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că nu este oportună punerea în libertate provizorie a inculpatului, ținând cont de stadiul în care se află procesul penal, precum și în interesul unei mai bune înfăptuiri a justiției.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii liberare provizorie sub control judiciar.
S-a arătat de către inculpat că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că nu există date din care să rezulte că acesta ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, s-a susținut că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului se impune și pentru a asigura o egalitate de tratament cu ceilalți inculpați cercetați în cauză și care se află în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Dacă, în ceea ce privește cea de-a doua situație vizată de textul de lege analizat, Curtea constată - în acord cu susținerile recurentului - că nu există indicii care să justifice temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar întreprinde acte de natură a influența probatoriul cauzei, nu aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește prima condiție cerută de art. 1602alin. 2 din Codul d e procedură penală.
Astfel, Curtea apreciază că, în circumstanțele cauzei, există puternice prezumții de fapt care presupunerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar relua activitatea infracțională.
În acest sens, se reține că, din datele strânse de organele de urmărire penală, rezultă că acțiunea săvârșită de inculpat în ziua de 9.06.2009 nu a avut un caracter accidental, ci a reprezentat manifestarea unei îndeletniciri aducătoare de venituri pentru acesta.
Concluzia exprimată în acest sens se întemeiază și pe faptul că inculpatul provine dintr-o familie organizată, cu posibilități materiale bune, având astfel asigurate mijloacele necesare întreținerii proprii.
În aceste condiții, activitatea infracțională desfășurată de recurent nu ar putea fi scuzată de necesitatea procurării unor sume de bani pentru acoperirea nevoilor proprii, ea putând fi - eventual - explicată de anturajul pe care îl frecventa.
Existența acestor legături între recurent și persoanele care la rândul lor fie comercializau, fie consumau droguri, unită cu lipsa unei supravegheri corespunzătoare din partea părinților inculpatului, determină temerea rezonabilă a reluării activității infracționale, în cazul în care acesta ar fi pus în libertate.
În același sens, Curtea reține că apărarea nu a adus dovezi care să susțină că supravegherea din partea părinților ar fi eficientă și suficientă, totodată, pentru a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi fapte de natură penală, având în vedere rezultatul supravegherii de până în prezent.
Nici împrejurarea că alți inculpați sunt cercetați în stare de libertate nu poate constitui un argument care să determine admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, atâta timp cât, analizând temeinicia cererii, instanța are în vedere doar situația personală, concretă, recurentului, raportat la faptele imputate și la datele ce caracterizează persoana sa, fără ca situația celorlalți inculpați să poată constitui un criteriu în aprecierea temeiniciei solicitării formulate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 16.07.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția I-a penală:
2 ex./12.08.2009
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
