Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 114/2009
Ședința publică de la 21 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 79/19.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului casarea încheierii recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, constatând nulitatea încheierii atacate. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
În susținerea cererii principale, învederează instanței că judecătorul fondului a indicat greșit termenul de recurs prevăzut de lege, lucru care atrage nulitatea încheierii recurate, argumentând că dispozițiile art. 357 al. 2 și 4 Cod pr. pen. indică expres ce trebuie să cuprindă dispozitivul hotărârii, iar art. 23 alin 2 din Constituția României stipulează că arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege, aceste dispoziții legale fiind încălcate de judecătorul fondului prin indicarea unui termen de recurs greșit, trebuind astfel sancționată necunoașterea legii de către acesta. Mai mult de atât, culpa profesională a judecătorului atrage semne de întrebare și cu privire la soluționarea pe fond a cererii.
Referitor la cererea subsidiară formulată, apărătorul ales al inculpatului învederează instanței că încheierea atacată este motivată de judecător superficial și privește alți membrii ai grupului și nu pe inculpatul. S-a făcut referire în încheiere la pedeapsa de 13 ani la care a fost condamnat inculpatul într-un alt dosar, însă statutul de recidivist nu are relevanță la soluționarea unei cererii de liberare provizorie, depunând în acest sens o decizie a ÎCCJ.
Critică încheierea atacată și pentru faptul că s-a reținut că inculpatul ar fi încercat să influențeze unele părți din dosar, neexistând date în acest sens.
Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv caracterizările foarte bune obținute de la locul de muncă, faptul că are 2 copii, precum și împrejurarea că până în prezent inculpatul nu a beneficiat de o măsură preventivă mai puțin drastică.
În concluzie solicită admiterea recursului și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Cu privire la motivul de recurs referitor la nelegalitatea hotărârii atacate, învederează instanței că acesta nu poate fi reținut de instanța de recurs, argumentând că art. 197 Cod pr. pen. prevede expres care încălcări ale dispozițiilor legale atrag nulitatea hotărârii. Greșita reținere a termenului de recurs nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind cel puțin o eroare materială care poate fi îndreptată. Mai mult, inculpatul a fost asistat de apărător ales, iar recursul a fost declarat în termenul legal.
Nici din perspectiva netemeiniciei încheierii atacate recursul nu este fondat. Judecătorul fondului a respectat toate normele legale când a admis cererea de liberare provizorie în principiu și în mod just a constatat că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 160/2 Cod pr. pen. care se referă la împrejurări întemeiate pe situația de fapt, împrejurări din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni sau că ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului. O persoană care este condamnată la o pedeapsă de 13 ani închisoare, pentru fapte de același gen, printr-o hotărâre nedefinitivă, nu prezintă suficiente garanții pentru a putea fi admisă cererea de liberare provizorie. Elementele invocate în circumstanțiere au valoare și pot fi analizate la pronunțarea unei hotărârii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 79/19.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, aflat în Arestul IPJ
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat alături de alți 15 inculpați prin încheierea nr.16/2009 a Tribunalului Alba, fiind cercetați de DIICOT Serviciul Teritorial Alba pentru comiterea unor infracțiuni foarte grave: constituirea unui grup organizat prev. de art. 7 din. nr. 39/2003 și șantaj prev. de art. 194 al. 1 Cod Penal- (față de );
Concret cel în cauză a fost acuzat că a constituit un grup infracțional organizat gruparea constituită în zona barului "" de dimensiuni foarte mari (aproximativ 40-50 pers.), care și-a propus ca scop obținerea supremației în cadrul cluburilor de noapte, barurilor și sălilor de jocuri de noroc din Sibiu, scop pentru realizarea căruia membrii grupării au săvârșit o multitudine de fapte antisociale, cu violență, creând în mod deliberat, un sentiment pronunțat de teamă, chiar teroare în rândul patronilor cluburilor, barurilor și sălilor de jocuri de noroc, clienților acestora și agenților de pază ai acestor societăți.
C în cauză a mai fost acuzat de săvârșirea unor infracțiuni de șantaj, împreună cu inculpații, zis, zis, G zis și, în dauna părții vătămate, constând în aceea că, prin amenințare și exercitarea de violențe, acesta a fost determinat să ia de la domiciliul său și al părinților săi suma totală de aproximativ 180.000 EUR, pe care ia dat autorilor faptei sub pretextul cumpărării unor mașini pe care nu le-a mai primit sau pur și simplu, i-au fost solicitate prin amenințare și exercitarea de violențe. bani au fost obținuți de partea vătămată și membrii familiei sale din vânzarea unor imobile și din afacerile comerciale derulate.
Ulterior a fost extinsă urmărirea penală față de inculpat pentru mai multe fapte de șantaj în dauna și a altor părți vătămate: și.
S-a reținut că membrii grupării au comis în mod organizat și coordonat acte grave de violență, șantaj, lipsire de libertate, violare de domiciliu etc. care sunt convergente din punct de vedere al scopului și denotă existența unei structuri de comandă. Au fost descrise în concret faptele reținute împotriva unor victime cu scopul de a obține supremația în lumea interlopă, pedepsirea rivalilor și concurenților și de pe o poziție dominanță, obținerea în mod ilicit de mari beneficii materiale.
Conform art. 160/2 Cpp liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față instanța a apreciat că cererea de liberare sub control judiciar trebuie respinsă tocmai pentru a-l împiedica pe cel în cauză sa săvârșească alte infracțiuni.
Faptele reținute în sarcina inculpatului nu pot fi privite în mod izolat, ci în contextul activității întregii grupări, a tuturor faptelor grave comise de aceasta. Starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unei grupări organizate sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat. Potențialul de pericol pentru ordinea publică al unei astfel de grupări este deosebit de ridicat, iar impactul social este deosebit de negativ.
Este irelevant că inculpatul nu a participat la anumite acte infracționale, este evident că nu toți membrii unei grupări organizate pot participa la toate acțiunile acesteia. la o grupare a unei persoane, creează o stare de pericol în ce o privește în raport de toată activitatea grupării.
Arestarea preventivă este conformă cu cerințele CEDO care limitează la presupunerea că cel în cauză a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Inculpatul a contestat implicarea sa alături de membrii grupului, dar martori audiați în dosar, precum a indicat că membrii grupului că se întâlneau la inculpat acasă. De asemenea partea vătămată a relatat că inculpatul, de față cu i-a spus să facă afaceri cu mașina doar cu el dacă vrea să-i fie bine și să nu aibă probleme în Sibiu.
De asemenea părți vătămate precum, au relatat că s-au exercitat presiuni asupra lor de unii membrii ai grupului pentru a-și retrage declarațiile date în dosar.
Chiar dacă nu s-a dovedit implicarea directă a inculpatului în astfel de acțiuni, starea de pericol și de presiune exercitată de toți membrii grupării (implicit și de către inculpat care rezultă din analiza întregului dosar), dovedește necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni.
S-a apreciat deosebit de relevant faptul că inculpatul a fost arestat în perioada 2007-2008 și a fost condamnat inițial la 13 ani închisoare pentru comiterea unor fapte de constituire de grup de crimă organizată și trafic de persoane prin Sp nr. 261/2009 a Tribunalului Municipiului B Secția I penală. În prezent cauza se află în rejudecare la.
După ce a fost pus în libertate inculpatul a aderat la o nouă grupare de crimă organizată și a trecut la comiterea de noi fapte deosebit de grave în disprețul avertismentului inițial venit din partea societății.
În cauza Matznetter Curtea a arătat că riscul săvârșirii de noi infracțiuni reiese atunci când din consecințele grave ale infracțiunilor săvârșite și din caracterul acuzatului riscul de a vedea asemenea fapte repetându-se este apreciat de judecător ca fiind considerabil.
Or, din toate cele arătate mai sus, instanța a concluzionat că este necesară menținerea inculpatului în stare de detenție tocmai pentru a-l împiedica să comită alte fapte de natură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, iar în subsidiar, casarea încheierii și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În expunerea motivelor de recurs, s-a susținut că încheierea atacată este lovită de nulitate, în condițiile în care judecătorul fondului a indicat în mod greșit calea de atac, în realitate fiind recursul în termen de 24 ore, nu în termen de 10 zile, cum s-a specificat.
S-a apreciat că, fiind vorba despre sesizarea instanței superioare cu soluționarea căii de atac, respectiv termene din materia strictă a măsurilor preventive, nulitatea face parte din cele prevăzute la art. 197 al. 2.pr.pen. impunându-se casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susținerea subsidiarului, s-a arătat că instanțele trebuie să ia în considerare și măsurile alternative detenției, conform practicii CEDO, iar în cazul de față inculpatul prezintă suficiente garanții că se va conforma obligațiilor impuse de instanță în cadrul controlului judiciar.
Mai mult, elementele relevate în încheierea atacată sunt insuficiente pentru privarea de libertate, statutul de recidivist nu prezintă relevanță din punctul de vedere al măsurii preventive, iar circumstanțele personale pledează pentru lăsarea în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunzând mai întâi criticii de nelegalitate formulate de inculpat prin intermediul apărătorului ales, privind indicarea greșită a termenului de exercitare a căii de atac în minuta și dispozitivul încheierii atacate, Curtea reține că în dreptul procesual penal, calea de atac este cea prevăzută de lege, iar nu cea indicată de judecător.
Menționarea eronată a termenului de recurs ca fiind de 10 zile de le comunicare, deși art. 160 ind. 9.pr.pen. prevede că împotriva încheierilor prin care se soluționează cererile de liberare provizorie se poate formula recurs în termen de 24 ore, nu atrage nulitatea absolută a încheierii.
Nici printr-o interpretare extensivă și oarecum forțată nu se poate susține că indicarea greșită a termenului de exercitare a căii de atac ar echivala cu o nerespectare a dispozițiilor legale care reglementează sesizarea instanței superioare, pentru a fi astfel incidente prevederile art. 197 al. 2.pr.pen.
Referitor la regimul nulităților, trebuie menționat că, astfel cum prevede art. 197 al. 1.pr.pen. încălcările dispozițiilor care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Or, în speță, inculpatul a formulat prezentul recurs în termenul stipulat de art. 160 ind. 9.pr.pen. astfel că prin indicarea greșită a termenului de către judecătorul fondului nu i s-a cauzat nici o vătămare a drepturilor sale procesuale.
Cu privire la criticile aduse pe fondul cauzei, Curtea reține că prima instanță a realizat o interpretare corectă a actelor dosarului, prin raportare la dispozițiile art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. și a analizat judicios toate elementele care nu justifică luarea unei măsuri alternative detenției provizorii.
Față de natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și față de temeiurile care au determinat arestarea preventivă, având în vedere și stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
În acest sens, Curtea constată că argumentele instanței de fond, referitoare la necesitatea de a împiedica inculpatul să comită alte infracțiuni, sunt pertinente și întemeiate pe actele existente la dosar.
Simplul angajament al inculpatului în sensul adoptării unei conduite pozitive nu constituie o garanție suficientă pentru a justifica lăsarea lui în libertate.
Prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere, în urma constituirii unui grup infracțional, prin violență și amenințări, infracțiunile imputate inculpatului pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
Toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de considerentele expuse, constatând că Tribunalul Albaa adoptat o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 79/19.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.08.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact. /2 ex./24.08.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Dana Ghițoaica
