Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 116/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIERE NR. 116/
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
Grefier - -
Ministerul Public - A- Serviciul Teritorial Pitești - reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul(fiul lui și al lui, născut la 28 Iunie 1980)aflat în ARESTUL IPJ.
În baza disp. art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: petentul, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul arată că își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de apărătorul său, avocat.
În baza disp.art. 172 alin.7 Cod procedură penală se permite apărătorului ales să ia contact cu petentul, deoarec se află în stare de arest.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 1608Cod procedură penală, pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul petentului solicită admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acestei cereri.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petent, prin apărătorul său.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, conform dispozițiilor art. 1608alin. 2 Cod procedură penală, motiv pentru care admite în principiu cererea.
În temeiul dispozițiilor art. 1608a2)Cod procedură penală se procedează la ascultarea petentului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Reprezentantul parchetului depune la dosar un borderou cu acte prin care se arată că în ceea ce-l privește pe petent a fost extinsă acuzarea și pentru alte fapte.
Apărătorul petentului arată că nu se opune depunerii înscrisurilor de către reprezentantul parchetului.
Curtea, având în vedere faptul că cererea de liberare provizorie a fost formulată înainte ca acuzarea să își extindă cercetările, urmează a nu ține cont de acestea la soluționarea cererii ce face obiectul acestui dosar. De asemenea, nemaifiind cereri de formulat acordă cuvântul pe fondul cererii.
Apărătorul petentului, avocat A, având cuvântul, arată că a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar întemeiată pe dispozițiile art. 1602alin.1 Cod procedură penală, întrucât consideră că din toate probele care se găsesc în dosarul de față, rezultă că măsura privativă de libertate nu mai poate fi prelungită și trebuie să se dispună punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului, pentru mai multe considerente:
În primul rând, solicită să se aibă în vedere dacă într-adevăr rezultă cu certitudine săvârșirea faptei penale, fiind vorba de o singură faptă penală reținută în sarcina inculpatului, acesta nu are cazier judiciar, a recunoscut fapta si circumstanțele în care s-a petrecut aceasta,mai ales faptul că a fost provocat de către denunțător.
În alegerea măsurii preventive, instanța de judecată trebuie să țină seama de scopul acesteia, de gradul de periculozitate socială a infracțiunii, condițiile legale de aplicabilitate ale măsurii, antecedentele penale și celelalte situații privind persoana fața de care se ia măsura preventivă.
Apreciază că nu se justifică menținerea stării de arest preventiv deoarece nu există temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri, nu s-a făcut nicio dovadă de către organul de cercetare penală că inculpatul ar zădărnici în vreun fel aflarea adevărului sau ar altera mijloacele de probă sau ar influența în vreun mod continuarea procesului penal.
Din moment ce nu există temeiuri noi, care să justifice menținerea arestării preventive, nu există date, informații că inculpatul ar putea să săvârșească o altă infracțiune sau ar pune în pericol desfășurarea normală a procesului penal, consideră că nu se mai impune menținerea stării de arest deoarece cercetarea judecătorească poate să aibă loc în condiții absolut normale, fără ca să existe un criteriu, un indiciu că acest inculpat ar influența în mod negativ desfășurarea procesului penal.
Dacă în toate procesele penale regula este că măsura de prevenție nu trebuie să fie pe o lungă durată și că arestul preventiv este o excepție nu este o regulă, și în cazul de față la fel trebuie să fie o excepție.
Prin urmare, toate condițiile și de fond și prevăzute de lege sunt îndeplinite și nu există un impediment legal în cazul de față ca să nu se admită această cerere.
Pentru toate motivele invocate, solicită admiterea cererii și punerea inculpatului în libertate sub control judiciar.
Reprezentantul DNA, având în vedere natura faptei reținută în sarcina inculpatului, precum și dispozițiile art. 160/2 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dar trebuie să aibă în vedere și gravitatea faptelor săvârșite de petent, care privesc libertatea persoanei, precum și modalitatea de săvârșire a acestora, prin violență, pune concluzii de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și arată că regretă cele întâmplate. În situația în care va fi pus în libertate sub control judiciar nu va încerca în niciun fel să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreunei părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă și va respecta întocmai obligațiile impuse de instanță.
CURTEA
Asupra cererii de față, deliberând constată:
La data de 17 nov. 2009, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat instanței punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, precizând în motivarea cererii că îndeplinește condițiile prevăzute de lege, întrucât nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să comită alte infracțiuni și nici că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să distrugă mijloacele de probă.
A mai precizat inculpatul că faptele pentru săvârșirea cărora este cercetat au fost comise în 2008, iar de atunci și până în prezent nu a comis nicio altă faptă penală, pentru a se putea presupune că și pe viitor va săvârși alte infracțiuni.
În final, acesta a analizat și pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea sa în libertate l-ar prezenta, concluzionând că, din moment ce s-a aflat în libertate timp de 1 an de la comiterea faptelor, perioadă în care nu a intrat în conflict cu legea penală, și este infractor primar, nu există temerea că ar comite fapte penale, dacă ar fi pus în libertate sau că ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice.
Circumstanțele care caracterizează persoana sa, faptul că a recunoscut sincer că a avut o altercație cu denunțătorul și situația familială au fost invocate ca argumente în susținerea cererii promovate.
La termenul fixat pentru soluționarea cererii, petentul - inculpat fiind prezent și asistat de apărătorul său ales, a declarat că-și însușește cererea, procedând conform art. 160/7 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
În continuare, curtea a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii, acelea referitoare la conținutul acesteia și la cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru faptele imputate și, în temeiul art. 160/8, s-a pronunțat în sensul admiterii în principiu a acesteia.
Au fost depuse la dosar acte medicale, din care rezultă afecțiunile de care suferă inculpatul.
Procurorul a depus, la rândul său, copia ordonanței nr. 140/P/2008 din 18.11.2009 a Parchetului de pe lângă -, solicitând a fi avută în vedere la examinarea temeiniciei cererii.
Cum acest act a fost redactat în chiar ziua ședinței de judecată, iar apărarea nu a avut posibilitatea de lua cunoștință de el, pentru a-și putea exprima poziția în legătură cu dispozițiile lui, curtea a hotărât că el nu poate fi avut în vedere la pronunțarea hotărârii, înlăturându-l ca mijloc de probă.
În declarația dată, potrivit art. 160/8a alin. 1 Cod de procedură penală, inculpatul și-a menținut poziția avută până în acest moment în legătură cu acuzațiile ce i se aduc, precizând că a avut o altercație cu denunțătorul, însă doar după ce a fost provocat.
Analizând cererea cu care a fost învestită prin prisma motivelor ce se invocă, cum și a textelor de lege aplicabile, art. 160/2 și urm. Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:
Prin încheierea nr. 7/F/CC din 05.11.2009, Curtea de Apel Piteștia admis propunerea Parchetului de pe lângă - și a dispus arestarea preventivă a 8 inculpați, printre care și -, acuzat de comiterea infracțiunii de lipsire în libertate în mod ilegal, în formă continuată și de șantaj, fapte prevăzute de art. 189 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 194 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
În esență, se impută inculpatului că la data de 21.11.2008, împreună cu coinculpații - G și -, au cerut părții vătămate, ce împrumutase de la primul coinculpat suma de 42.000 euro, să se deplaseze la cabinetul de avocatură al acestuia, iar aici i-a aplicat părții vătămate lovituri, ce au produs leziuni vindecabile în 14 zile de îngrijiri medicale de la producere.
Temeiul arestării inculpatului l-a constituit art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul d e procedură penală.
S-a constatat, prin urmare, existența indiciilor temeinice că cel în cauză a comis faptele de săvârșirea cărora este acuzat, potrivit art. 143 alin. 1 rap. la art. 68/1 Cod de procedură penală, deduse din probele la care judecătorul a făcut referire, în considerentele încheierii.
Această încheiere a rămas definitivă prin încheierea nr. 3746/11.11.2009 a Î:, fiind respins recursul declarat de inculpat împotriva ei.
Potrivit art. 136 alin. 2 din Codul d e procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În continuare, alineatul 8 al aceluiași articol prevede că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Toate aceste criterii, împreună cu condițiile cumulativ prevăzute de art. 160/2 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează a fi avute în vedere în examinarea temeiniciei cererii ce face obiectul prezentului dosar.
Din probele administrate până în prezent rezultă că, în luna august 2008, partea vătămată a împrumutat de la inculpatul G suma de aproximativ 42.000 euro, bani pe care acesta din urmă i-a împrumutat, la rândul lui, de la alte persoane și pe care trebuia să-i restituie în rate lunare, conform convenției dintre cei doi, 5.200 euro fiind dobânda.
Întrucât partea vătămată nu a avut posibilitatea să plătească dobânda, la 20 octombrie 2008, în jurul orelor 21,00 inculpatul - G, de profesie avocat, însoțit de inculpații -, - și de numiții și -, s-a deplasat în comuna la locuința concubinei părții vătămate unde, potrivit declarației martorei - -, au exercitat violențe asupra părții vătămate, au constrâns-o să se urce în autoturismul cu care veniseră și s-au deplasat în zona barajului lacului de acumulare.
Aici, au oprit autoturismul într-un loc izolat, au continuat să exercite acte de violență împotriva părții vătămate, au dezbrăcat-o de haine și au amenințat-o că, dacă nu va plăti la termen sumele datorate, va fi aruncată în lacul de acumulare, deși aceasta a precizat că nu știe să înoate.
Partea vătămată a încercat să fugă, dar nu a reușit, fiind reținută împotriva voinței sale timp de 2 ore, în care a fost lovită, astfel cum rezultă din procesul - verbal de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental la data de 8 decembrie 2008 între inculpatul G - și partea vătămată, aflate la filele 88, 113-116, volumul 4, dosar de urmărire penală.
Probele strânse de acuzare până la acest moment au mai demonstrat că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, activitatea infracțională a inculpaților a continuat.
La data de 21 2009, din nou inculpatul - Gac hemat-o pe partea vătămată la cabinetul său din P, ocazie cu care, împreună cu inculpatul - și în prezența inculpatului -, i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri, în urma cărora aceasta a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost nevoie de 14 zile de îngrijiri medicale și de spitalizare (potrivit raportului de constatare medico-legală nr.149/A7 din data de 27.04.2009).
Partea vătămată a fost determinată să vină la cabinetul inculpatului - G de către inculpatul -, care i-a ascuns faptul că în biroul respectiv se afla și inculpatul -, persoană față de care partea vătămată avea o temere puternică, provocată de agresivitatea pe care acesta o manifesta.
Ajunsă acolo, partea vătămată a fost lovită de către inculpatul sus - numit care, așa cum am arătat anterior, a recunoscut că între ei a fost o altercație, însă a pretins că partea vătămată a fost aceea care a provocat-o, propunându-i să "facă box".
Apărările inculpatului sunt infirmate de procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul - G și partea vătămată (filele 3 și 7, volumul 5, filele 113-116, volumul 4, fila 53, volumul 1 dosar urmărire penală), de declarațiile părții vătămate, de cele ale martorilor - -, - -, de raportul de constatare medico-legală nr.149/A7 din 17.04.2009 întocmit de Serviciul Medico - Legal A, care atestă leziunile suferite de partea vătămată.
Faptele, astfel cum au fost descrise mai sus, sunt deosebit de grave, fiind îndreptate împotriva unora dintre drepturile fundamentale ale omului, și anume dreptul la viață și la integritate corporală, dreptul la libertate și siguranță.
Este adevărat, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, însă probele la care am făcut referire, ce relevă modul și împrejurările în care faptele au fost comise, oferă date de natura celor prevăzute de art. 160/2 alin. 2, din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe cel în cauză să săvârșească alte infracțiuni.
Tot astfel, starea de teamă creată părții vătămate prin comportamentul deosebit de agresiv al inculpatului față de aceasta, dovedită prin procesele - verbale de redare a discuțiilor telefonice la care am făcut referire, agresivitatea de care inculpatul a dat dovadă, chiar și în locuri publice (la stația de carburanți " V" de pe B-dul -, P), constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților sau a martorilor.
Așa fiind, curtea conchide că scopul preventiv prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod de procedură penală, nu ar putea fi realizat, în acest moment, decât prin măsura arestării, măsură ce a fost, de altfel, luată cu doar 12 zile înainte de formularea cererii de liberare ce face obiectul cauzei.
Într-un interval de timp atât de scurt, nu a survenit nimic în plus, față de datele avute în vedere de judecătorul care a dispus arestarea, prin încheierea menținută de către
Pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică este actual, dat fiind sentimentul de insecuritate ce ar fi creat în rândul persoanelor care au luat cunoștință de faptele comise, în situația în care reacția justiției nu ar fi una fermă, față de cei bănuiți că le-au săvârșit.
Pentru cele ce preced, va fi pronunțată, în baza art. 160/8a alin. 6 Cod de procedură penală, o soluție de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul(fiul lui și al lui, născut la 28 Iunie 1980)aflat în ARESTUL IPJ.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
G -
Grefier,
Red.:Gh.
Tehnored.:
2 ex./20.11.2009.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu
