Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.5517,-
DECIZIA NR.119
Ședința publică din data de 5 februarie 2010,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.10.1979, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, acesta fiind obligat plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului D, împuternicire avocațială nr.539/2010.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Avocat, depune la dosar motivele de recurs, din care un exemplar a fost înmânat reprezentantului Ministerului Public și având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt are excepții de invocat și nici cereri de formulat, în baza art.385/13 pr.penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul critică încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 2.02.2010 susținând că aceasta nu are fundamentare juridică și este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.160 (1) pr.penală cu raportare la art.141/1 pr.penală.
A menționat faptul că, cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei, la care face referire articolul 141/1 pr.penală pentru a identifica "pedeapsa prevăzută de lege", sunt altele decât cele care, în raport cu formele infracțiunii, cum sunt tentativa sau minoratul, influențează limitele pedepsei prevăzută pentru infracțiunea consumată. A precizat că aceste "cauze" de reducere sau de majorare, sunt, printre altele: plata datoriei bugetare, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală; cooperarea la descoperirea altor infractori și infracțiuni, în materia infracțiunilor de trafic de stupefiante; circumstanțele atenuante; grațierea; amnistia parțială:
În raționamentul primei instanțe, care a socotit că, pentru îndeplinirea condiției de durată a pedepsei, interesând liberarea provizorie sub control judiciar, în cazul tentativei la infracțiunea de omor calificat, pedeapsa este cea prevăzută de textul infracțiunii consumate, apar situații care nu se conciliază în sensul unității legii penale.
Astfel, ar trebui menționat că tentativa la o infracțiune în privința căreia se pedepsește, nu este infracțiune autonomă, iar în cazul minorității nu există infracțiune consumată ori că este incriminată autonom infracțiunea săvârșită de către un minor.
De bună-seamă că, relativ la condiția întinderii pedepsei, interesând liberarea sub control judiciar, legea de procedură penală a ținut să distingă între pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea în judecată și nu între pedepsele pentru diferite forme ale infracțiunii.
Astfel, s-ar înțelege că nu se justifică tratamentul sancționator pentru infracțiunea consumată și pentru tentativă, sau că tentativa, sub raportul pericolului social, este același lucru cu infracțiunea consumată.
În final, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 2.02.2010 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 2.02.2010, încheiere pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.160 /2 alin.1 pr.penală care prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, nefăcând nici o diferențiere după cum infracțiunea a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă.
În cauza dedusă judecății, inculpatul a fost trimis în judecată și este cercetat pentru o tentativă la infracțiunea de omor calificat, care este sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între Ja minimului și Ja maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar nu pe cea redusă, urmare a reținerii tentativei, aceasta având relevanță doar în momentul individualizării pedepsei aplicabile, prin reducerea limitelor sale la.
În mod corect, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt susținut că este arestat de 16 luni și că dorește să fie judecat în stare de libertate, întrucât are posibilitatea să se întoarcă la locul de muncă pentru a obține venituri și a-și ajuta mama bolnavă.
Fapta a fost o întâmplare, pe care nu a putut-o evita. Victima s-a întâlnit cu fratele lui iar el a atacat cu bâta victimei, care aveau și săbii. Poliția a găsit o și un cuțit acestea fiind predate unei martore. Deși a cerut expertize acestea nu i-au fost încuviințate.
Susține că nu a fost lăsat să-și facă apărările pentru a-și dovedit nevinovăția.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea s-a în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.10.1979, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, acesta fiind obligat la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, susținând că actualmente cauza se află în curs de judecată, fiind epuizată urmărirea penală și că prin profilul său socio - moral, inculpatul nu poate zădărnici ori influența aflarea adevărului în cauză.
În conformitate cu disp. art. 1607alin.1 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că cererea cuprinde mențiunile prevăzute de disp. art. 1606alin. 2 și 3 Cod procedură penală, inculpatul arătând că și-o însușește (declarația în acest sens fiind consemnată în cuprinsul cererii).
Totodată, constatând îndeplinite condițiile de formă și de cunoaștere a cazurilor de revocare a liberării provizorii, în conformitate cu disp. art. 1608alin.1 Cod procedură penală, cererea însușită de către inculpat a fost admisă în principiu.
A fost ascultat inculpatul, potrivit disp. art. 1608aalin.1 Cod procedură penală
S-a reținut de tribunal că în cauza dedusă judecății nu se verifică susținerea inculpatului în sensul că îndeplinește condițiile de durată a pedepsei pentru infracțiunea de săvârșirea căreia este acuzat pentru a i se putea acorda liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât a fost trimis în judecată și este cercetat pentru o tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de disp. art. 20 rap. la disp. art. 174 - 175 alin.1 lit.i Cod penal, sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între Ja minimului și Ja maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată ( de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare).
În același timp însă, textul (art. 1602alin.1 Cod procedură penală) prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, nefăcând nici o diferențiere după cum infracțiunea a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar nu pe cea redusă, urmare a reținerii tentativei, aceasta având relevanță doar în momentul individualizării pedepsei aplicabile, prin reducerea limitelor sale la
Potrivit disp. art. 1411Cod penal, "prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
S-a constatat că infracțiunea de omor calificat în formă consumată este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, mai mare decât pedeapsa limită prevăzută prin disp.art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Concluzionând, tribunalul a constatat că neîndeplinirea în cauza dedusă judecății a condiției prevăzută de disp. art. 1602alin.1 Cod procedură penală constituie un impediment insurmontabil, care atrage imposibilitatea acordării liberării provizorii sub control judiciar titularului cererii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în mod greșit a fost respinsă cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
În acest sens, inculpatul a arătat că este trimis în judecată pentru o faptă comisă sub forma tentativei și nu în forma infracțiunii consumate, așa încât operează o cauză legală de reducere a pedepsei și prin urmare pedeapsa aplicabilă este cea redusă la J, fapt pentru care condiția limitei de pedeapsă prevăzută de art. 160/2 al.1 este C.P.P. îndeplinită, câtă vreme inculpatul poate fi sancționat doar cu o pedeapsă cuprinsă între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare, deci inferioară limitei maxime de 18 ani prevăzută de acest text de lege.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385/6 al.3 C.P.P. constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul recurent este trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 551/P/2008 din 28.10.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru comiterea în concurs real al infracțiunilor prev. de art. 20 rap la art. 174-175 lit. i și respectiv prev. de art. 217 al.1 cu aplic. art. 33 lit. a, reținându-se în fapt că la data de 16.09.2008 în loc public, a aplicat lovituri cu o părții vătămate în zona capului, feței, toracelui, abdomenului și antebrațului stâng, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața și în aceleași împrejurări, cu aceeași a aplicat lovituri unui autoturism și unei vitrine, bunuri aflate în interiorul unui magazin aparținând părții vătămate, pe care le-a distrus, deteriorându-le.
Potrivit art. 160/2 al.1 liberarea C.P.P. provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, aceasta fiind condiția primordială a admisibilității unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Or, în cauză, în mod judicios prima instanță a observat că recurentul este dedus judecății pentru comiterea unui concurs infracțional în cadrul căruia una dintre componente este o infracțiune sancționată de lege cu pedeapsa închisorii până la 25 ani, deci superioară limitei maxime de 18 ani, astfel că soluția de respingere a cererii este justă.
Deși în sarcina inculpatului a fost reținută comiterea infracțiunii de omor calificat în forma atipică a tentativei, cu toate acestea în aprecierea admisibilității cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu se poate face abstracție de cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă în formă consumată.
Aceasta deoarece, așa cum a observat și prima instanță, sunt pe deplin aplicabile disp. art. 141/1 cod penal. potrivit cărora prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Ca atare, cum însăși dispozițiile legale stabilesc conținutul și înțelesul noțiunii de " pedeapsă prevăzută de lege", este evident că în cauză nu se poate vorbi de o interpretare in extenso a acestei noțiuni și deci de considerarea tentativei ca fiind o cauză de reducere a pedepsei în virtutea căreia pedeapsa aplicabilă poate fi considerată ca încadrându-se în limita maximă prevăzută de art. 160/2 al.1
C.P.P.Cu alte cuvinte, atâta vreme cât însăși dispozițiile legale au în vedere doar infracțiunea în formă consumată, nu se poate ca prin aplicarea acestor dispoziții legale să se constate admisibilitatea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar și deci, să se aprecieze limitele de pedeapsă în raport de forma atipică a tentativei.
Față de considerentele expuse, curtea constată că prima instanță a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art. 160/2 al.1 rap C.P.P. la art. 141/1 cod penal, astfel încât recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, conform art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13 octombrie 1979, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.5517,-.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. GC/
4ex/08.02.2010
5517,-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
