Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR.
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Biroul Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ B-DIICOT -SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii din 07 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații inculpați și, în stare de arest și asistați de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului intimaților inculpați să ia legătura cu aceștia în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul intimaților intimați și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii tribunalului și respingerea ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar. Chiar dacă formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1601din Codul d e procedură penală, instanța de fond a greșit prin admiterea cererilor de liberare, întrucât acestea nu sunt întemeiate. Pe lângă condițiile prevăzute de art. 1601alin.1 Cod procedură penală, art. 1608alin.2 Cod procedură penală prevede că cererea trebuie să fie întemeiată. Raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpați, perioada lungă de timp de desfășurare a activității infracționale, prejudiciul mare produs prin săvârșirea infracțiunilor, toate acestea trebuie să conducă la concluzia că cererile sunt neîntemeiate, întrucât nu sunt suficiente garanții că inculpații lăsați în libertate nu vor săvârși alte infracțiuni de aceiași natură.
Apărătorul intimaților inculpați solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat. Susține că inculpații sunt arestați de 9 luni de zile și nu există date concrete că ar încerca în vreun mod să zădărnicească aflarea adevărului sau dacă ar fi eliberați ar mai săvârși alte infracțiuni. Din anul 2007 au început activitățile infracționale și nu au fost suficiente probe pentru a fi arestați din acest an. Inculpații au încercat să faciliteze munca organelor de urmărire penală și consideră că pericolul social este scăzut, prejudiciul este mic, părțile vătămate sunt cetățeni străini, iar în cauză nu există martori care ar putea fi influențați în vreun fel. Apreciază că nu există nici un motiv pentru care cei doi inculpați să fie în continuare ținuți în stare de arest preventiv.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol social și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol social și va respecta orice condiție impusă de instanță.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 7 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr- s-a dispus, între altele, n baza art.160/8a alin.2 Cod proc.penală, admiterea cererilor și punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților fiul lui și, născut la data de 16.08.1986, în mun Pitești, jud. A cu domiciliul în Pitești, Str.- -.G.3, jud. A, CNP - și A fiul lui și,
născut la data de 04.09.1986, în B, domiciliat în A,- -5.A.2, jud. T, CNP -.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că inculpații și A au fost trimiși în judecată în
stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.27/D/P/2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești la data de 07.07.2009, pentru comiterea infracțiunilor de fals informatic și inițierea și coordonarea unui grup infracțional organizat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și de art.7 din Legea nr. 39/2003, în condițiile art. 33 lit.a) Cod penal. În fapt, prin actul de inculpare și de sesizare a instanței s-a reținut că inculpații au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au coordonat și inculpații, respectiv, o, precum și inculpata -, în scopul de a înșela prin intermediul internetului alte persoane, reușind astfel să înșele un număr de 67 de persoane vătămate, cărora le-a cauzat un prejudiciu total în valoare de 51.388 dolari și 11.183 coroane suedeze, faptele fiind comise în mod continuat în perioada 2006 - 2008, perioadă în care inculpații au introdus date nereale în sistemele informatice, respectiv, au trimis mesaje părților vătămate, în numele companiei, prin care se confirma siguranța tranzacției și calitatea de garant al acestei companii. Inculpații postau astfel, în mod fraudulos diferite produse pe mai multe site-uri de vânzare - cumpărare și convingeau părțile vătămate să le trimită sumele de bani reprezentând contravaloarea bunurilor pe care ei credeau că le-au achiziționat, în România, pe numele inculpaților, și .
Examinând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, tribunalul a reținut că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată se înscriu în limita stabilită de alineatul 1 al art.160/2 Cod procedură penală și că nici una dintre condițiile negative impuse de art. 160/2 din același cod nu se regăsește în speță astfel încât, privarea în continuare de libertate a inculpaților să se justifice.
În dosarul cauzei nu există date care să conducă la presupunerea rezonabilă ca, lăsați în libertate, inculpații vor comite alte infracțiuni, sau că vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna dintre modalitățile arătate de art.1602alin.2 din Codul d e procedură penală; martori nu au fost audiați în cauză, iar părțile vătămate și civile sunt cetățeni străini, pe care inculpații lăsați în libertate, nu au cum să le influențeze.
În opinia instanței de fond, din economia dispozițiilor art.1602din Codul d e procedură penală ( necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni), rezultă fără dubiu că săvârșirea altor infracțiuni trebuie să fie iminentă, realizarea rezoluției infracționale depinzând, exclusiv, de starea de libertate a inculpaților.
Referitor la temeinicia cererilor, tribunalul a apreciat că privarea de libertate a inculpaților nu mai este oportună în momentul de față, la opt luni și J de la data arestării preventive, întrucât pericolul concret pentru ordinea publică ce a determinat arestarea s-a estompat, fiind mai convingătoare și mai pertinentă în raport cu scopul general al măsurilor preventive prevăzute de art.136 din Codul d e procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar, cu respectarea obligațiilor prevăzute de lege ce reprezintă ele însele, restrângeri ale libertății individuale.
Având în vedere cele mai sus expuse, ținând cont și de vârsta și de nivelul de instruire al inculpaților, tribunalul a admis cererile apreciind că scopul măsurii preventive poate fi realizat prin liberarea lor sub control judiciar.
Împotriva dispoziției din încheiere vizând admiterea cererii de liberare sub control judiciar a inculpaților și Aad eclarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești, care a solicitat casarea încheierii și pe fond, respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați. În recursul scris și susținut oral în ședința de judecată, procurorul a solicitat să se aibă în vedere că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni informatice comise în mai multe zone ale țării ( unde își aveau locuințe temporare), că nu au avut un loc de muncă, dar au obținut venituri substanțiale în urma activității infracționale desfășurate, permițându-și un trai mult peste nivelul mediu, aspecte de natură a duce la concluzia că, odată puși în libertate vor săvârși alte infracțiuni de acest gen; aceasta cu atât mai mult cu cât, alți participanți la comiterea infracțiunilor deduse judecății nu au fost încă identificați. Procurorul a mai învederat și faptul că în declarațiile date la instanță, inculpații nu au mai recunoscut săvârșirea infracțiunilor, afirmând că au retras sume de bani, dar la solicitarea altor persoane, neidentificate și neștiind că provin din licitații frauduloase și că față de stadiul judecării cauzei pe fond (până în prezent nefiind administrate probe) este evident că punerea lor în libertate poate influența în mod negativ cursul judecății.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că intimații-inculpați și A au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă informatică prin intermediul internetului prev. și ped. de art.49 din legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a infracțiunilor de fals informatic și respectiv, inițierea și coordonarea unui grup
infracțional organizat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și de art.7 din Legea nr. 39/2003.
În esență, prin actul de trimitere în judecată procurorul a reținut că intimații inculpați au inițiat și constituit un grup infracțional la care au aderat și pe care l-au coordonat și inculpații, o și -, ( trimiși și ei în judecată alături de intimați), reușind să înșele prin intermediul internetului 67 de persoana cărora le-au cauzat un prejudiciu total în valoare de 51.388 dolarei și 11.183 coroane suedeze; faptele fiind comise în perioada 2006 - 2008, prin introducerea de date nereale în sistemele informatice, respectiv, prin trimiterea de mesaje părților vătămate, în numele companiei, prin care se confirma siguranța tranzacției și calitatea de garant al acestei companii.
În realizarea rezoluției infracționale luate, inculpații au postat în mod fraudulos diferite produse pe mai multe site-uri de vânzare - cumpărare și au convins părțile vătămate să le trimită sumele de bani reprezentând contravaloarea bunurilor pe care ei credeau că le-au achiziționat în România, pe numele inculpaților, și .
Este adevărat că în speță, sunt îndeplinite atât condiția pozitivă, cât și condiția negativă pentru admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații - intimați.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care intimații-inculpați au fost trimiși în judecată se înscriu în limita prevăzută de art.1602alin.1 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, potrivit art.1602alin.2 din Codul d e procedură penală, "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Dar, contrar celor reținute de tribunal cu privire la temeinicia cererilor, curtea apreciază că scopul măsurii preventive dispusă împotriva intimaților-inculpați, respectiv, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și apărarea valorilor și relațiilor sociale ce constituie ordinea publică nu poate fi realizat - prin raportare la gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor de săvârșirea cărora sunt bănuiți intimații-inculpați, precum și la modalitatea de comitere a acestora - prin admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar apreciază că, nu numai la luarea unei măsuri preventive, ci și la aprecierea temeiniciei oricărei cereri care vizează punerea în libertate - condiție prevăzută în art.1608aalin.2 din Codul d e procedură penală - trebuie analizată ( chiar și în cazul în care textul de lege care reglementează o anumită instituție nu menționează expres), condiția referitoare la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta intimații-inculpați dacă ar fi puși în libertate, condiție cerută de art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală și care a constituit temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive împotriva intimaților-inculpați.
Este adevărat că, pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie să se facă abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana intimaților-inculpați - vârsta și nivelul de instruire - reținute de instanța de fond, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori, acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. În acest sens, relevante sunt modul și împrejurările în care se reține că intimații-inculpați au conceput comiterea infracțiunilor - împreună cu alte persoane, unele trimise în judecată, altele încă neidentificate, în mai multe zone ale țării unde aveau locuințe temporare -, perioada de timp în care se reține că au săvârșit faptele, scopul urmărit prin comiterea lor și anume, obținerea unor venituri substanțiale ce le-a permis un trai mult peste nivelul mediu, valoarea ridicată prejudiciilor cauzate părților vătămate și numărul mare al acestora din urmă.
A decide altfel, în sensul celor statuate de tribunal și anume de a analiza instituția liberării provizorii sub control judiciar numai prin raportare la condițiile limitativ prevăzute de art.1602alin.2 din Codul d e procedură penală, ar însemna ignorarea cu bună știință a dispozițiilor art.136 din Codul d e procedură penală referitoare la scopul măsurilor preventive printre care și acela de se asigura buna desfășurare a procesului penal. Tot astfel, ar însemna că analizând numai condițiile menționate de art.1602alin.2 din Codul
de procedură penală să se ajungă la punerea în libertate a unor persoane care în raport de infracțiunile grave pentru care au fost trimise în judecată, de modalitatea în care se reține că le-au comis, de urmările produse, prezintă pericol concret pentru ordinea publică ceea ce este în disonanță cu dispozițiile legale menționate.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că la acest moment procesual - dat fiind și stadiul de început în care se află cercetarea judecătorească - nu este oportună punerea în libertate sub control judiciar a intimaților inculpați, motiv pentru care, în baza art.38515pct.2 lit.d) din Codul d e procedură penală va admite recursul declarat de parchet, va casa în parte încheierea pronunțată de tribunal și pe fond va respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați. Se vor menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, intimații-inculpați vor di obligați să plătească fiecare câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat ( la instanța de fond).
În baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B -DIICOT -Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii din data de 07 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea și pe fond respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații (fiul lui G și, născut la data de 16.08.1986) și A (fiul lui și, născut la data de 04.09.1986).
Menține restul dispozițiilor încheierii.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă intimații inculpați să plătească fiecare câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat (la instanța de fond).
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
4 ex./15.01.2010.
Jud.fond:
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
