Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 120/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 120

Ședința publică din data de 07.02.2010

PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu

JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu

JUDECĂTOR 3: Cristina

Grefier: -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 09.04.1987 în P, domiciliat in, sat nr.11,. 15,.6, jud. P, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, iar în temeiul art. 160/8a al.2 rap la art. 160/2 al.1 s C.P.P.-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului și punerea acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 136/U/18.09.2009 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr. 23/18.09.2009 pe numele acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, din cadrul Baroului

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

S-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu intimatul inculpat aflat în stare de arest preventiv.

Avocat pentru intimatul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.

Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 04.02.2010, întrucât instanța de fond în mod greșit a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, dispunând punerea acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Prahova.

Tribunalul Prahova a constatat că sunt îndeplinire atât condițiile prev. de art. 160/2 al.1 C.P.P. referitoare la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, cât și la condițiile prev. de al.2, privitoare la lipsa existenței datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Instanța a mai avut în vedere și aspectele care țin de persoana inculpatului, respectiv faptul că nu are antecedente penale, că era un consumator ocazional, nu este cunoscut ca o persoană cu un comportament instabil, perturbant sau agresiv, apreciind că perioada petrecută în detenție i-a dat posibilitatea să prevadă consecințele săvârșirii de noi infracțiuni.

Având în vedere situația de fapt expusă mai sus, apreciază că deși din punct de vedere formal cererea inculpatului îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fond aceasta este neîntemeiată.

Astfel, prin încheierea din camera de consiliu nr. 23/18.09.2009 a Tribunalului Prahovas -a admis propunerea DIICOT- Serviciul Teritorial Ploiești și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 zile.

După sesizarea instanței de judecată, la data de 13.01.2010, tribunalul a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv, respectiv, și vedova.

Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestor inculpați și a menținut măsura în cursul judecății.

Temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați sunt prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. reținându-se că există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile de care sunt învinuiți și pentru care au fost ulterior trimiși în judecată, că aceste infracțiuni sunt pedepsite de Legea nr. 143/2000 cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestui pericol instanța a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise de către inculpați, respectiv trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, modalitatea în care au fost comise, greutatea cu care sunt depistați autorii unor asemenea fapte și greutatea cu care sunt probate aceste fapte.

Pericolul social generic al acestui gen de infracțiuni rezultă și din modul sever prin care legiuitorul a înțeles să sancționeze aceste fapte (limitele de pedeapsă încadrându-se între 3 și 15 ani închisoare).

La aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică trebuie avută în vedere și încrederea societății civile în capacitatea de reacție a organelor judiciare, nu de puține ori aceasta având credința ca organele judiciare nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Potrivit art. 160/2 al.1 liberarea C.P.P. provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. In al.2 se prevede că liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul in care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În ceea ce privește cerințele prev. de art. 160/2 al.2 apreciază C.P.P. că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate, existând riscul ca, prin lăsarea inculpatului în libertate să se zădărnicească aflarea adevărului.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o poziție oscilantă, uzând inițial de dreptul său de a nu da declarații și negând totodată orice formă de participație la comiterea faptelor, recunoașterea sa ulterioară având loc ca urmare a administrării probatoriului în cauză.

Față de această poziție a inculpatului și față de faptul că cercetarea judecătorească se află într-o fază incipientă, inculpatul nefiind audiat pe fondul cauzei pentru a se stabili concret poziția procesuală a acestuia, se poate aprecia că lăsarea sa în libertate ar îngreuna aflarea adevărului.

În ceea ce privește pericolul social nu se poate spune, față de modul de acțiune al inculpatului, față de perioada relativ mare de timp în care și-a desfășurat activitatea infracțională că acesta s-a diminuat, având în vedere perioada arestării preventive.

De asemenea, nici circumstanțele personale invocate de către inculpatul, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, pregătirea școlară, situația familială, nu constituie motive care să conducă la concluzia că procesul penal se poate desfășura cu inculpatul în stare de libertate, ci cel mult, aceste împrejurări pot fi reținute ca elemente circumstanțiale cu ocazia deliberării pe fondul cauzei.

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe inculpatul și pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ca neîntemeiată.

Avocat, pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.

În primul rând, solicită instanței de recurs a lua act de următoarele susțineri ale sale: Inculpatul este arestat preventiv de 4 luni, este un tânăr în vârstă de 22 de ani, iar la momentul la care a fost arestat preventiv nu suferea de nicio boală. În prezent acest inculpat este suspect de hepatita " C", acesta fiind și motivul pentru care s-a dispus internarea sa în Spitalul Penitenciar Jilava. Este adevărat că nu se comunică diagnosticul cert al inculpatului, însă starea sa de sănătate s-a agravat ca urmare a creșterii transaminazelor, motiv pentru care la data de 26.01.2010 Penitenciarul Mărginenil -a transferat la Penitenciarul Spital Jilava pentru internare.

Astfel, din punctul său de vedere recursul parchetului nu este întemeiat și nici nu îndeplinește cerințele legii.

Încheierea atacată a fost dată de un judecător care cunoaște foarte bine regimul penitenciarelor și probabil că hotărârea luată de acesta a fost aceea ca pe viitor inculpatul să nu se transforme într-un bolnav cronic.

Referitor la pericolul generic, apreciază că acesta nu mai există, câtă vreme prin rechizitoriul nr. 128/D/P/2009 al DIICOT- Serviciul Teritorial Ploieștii se acordă inculpatului dispozițiile art. 16 din Lg. 143/2000, ceea ce înseamnă că pedeapsa prevăzută de lege are cuantificația juridică între 1,5 și 7,5 ani închisoare.

În plus de această situație prezentată, solicită a se mai avea în vedere și următoarea situație:

Prin rechizitoriul cu numărul de mai sus a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru o infracțiune a cărei pedeapsă este prevăzută de lege cu închisoarea de la 3 la 15 ani închisoare, infracțiune comisă de acesta în stare de recidivă, iar clientul său a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, deși, așa cum a arătat anterior, acest inculpat este trimis în judecată pentru o infracțiune a cărei pedeapsă este prevăzută de la 1,5 la 7,5 ani închisoare și nu are antecedente penale.

Față de această situație, se poate trage concluzia că, în prezenta cauză principiul egalități este încălcat, dat fiind faptul că cel care este cercetat pentru o faptă mai gravă este cercetat în stare de libertate, iar cel care este cercetat pentru o faptă mai ușoară este cercetat în stare de arest preventiv.

O altă împrejurare reținută în mod corect de instanța de fond este aceea că, inculpatul nu este un consumator frecvent sau dealer, ci este unul ocazional și nu există nici o persoană care să declare că el a inițiat pe cineva, iar pentru a exista un pericol pentru societate trebuie să existe o dovadă în acest sens.

Astfel, înțelege să invoce o hotărâre din 10 iunie 2008 a Consiliului Europei, prin care instanța de la Strasbourg dezbate un caz din P, iar prin această hotărâre statul român a fost obligat să plătească suma de 5.000 euro, întrucât inculpatului i s-au încălcat drepturile prevăzute de art. 5 al.1,3 și 5 din Convenție, deși împotriva acestuia s-a pronunțat o hotărâre de condamnare. Depune la dosar această hotărâre.

Susține că și în prezenta cauză, Ministerul Public dorește să ducă în eroare instanțele de judecată, iar această susținere și-o întemeiază pe motivările stereotipe ale parchetului prin care a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, motivări care, din punctul său de vedere, sunt identice.

Spre deosebire de cele de mai sus, solicită a se stabili cu claritate dacă la acest moment, inculpatul mai prezintă pericol concret pentru societate, câtă vreme acesta a recunoscut fapta.

Deși parchetul în motivele sale de recurs precizează că inculpatul a avut o atitudine oscilantă, această situație nu este una reală, întrucât inculpatul a precizat că nu dorește să dea declarație în prezența apărătorului din oficiu, astfel că nu se poate inculpa o persoană prin propriile greșeli ale parchetului.

Mai mult, parchetul nu a depus la dosar nici un început de declarație, în sensul că inculpatul sau familia sa ar fi încercat să influențeze vreo parte sau să zădărnicească aflarea adevărului.

In concluzie, solicită a se observa că, inculpatul nu mai prezintă pericol pentru societate, și-a recunoscut greșeala, fiind dispus să se consilieze, iar societatea trebuie să-i înțeleagă problemele și nu să-l transforme într-un rebel care să o urască sau într-un bolnav cronic, așa cum a arătat mai sus.

Invocă și practica Înalte Curți de Casație si Justiție din anii 2007 și 2008, prin care această instanță a aplicat pedepse cu suspendarea în cauze similare ca și cea de față.

Solicită respingerea recursului. Depune la dosar concluzii scrise.

Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște că a săvârșit fapta, însă în perioada cât a fost arestat preventiv a avut timpul necesar pentru a se maturiza și a-și da seama de consecințele faptelor sale. Precizează că niciodată nu a făcut trafic de droguri și nu este un consumator dependent.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 04.02.2010 Tribunalul Prahovaa admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 09.04.1987, în P, jud.P, domiciliat în com., sat nr.11,.15,.6, jud.P, CNP- -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.

În temeiul art.160^8aalin.2 rap. la art.160²alin 1 pr.pen. a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 09.04.1987, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni și s-a dispus punerea acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.136/U/18.09.2009 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr.23/18.09.2009 pe numele acestuia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art.160²alin.3 și 3¹pr.pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul urmând să respecte următoarele obligații:

-să nu depășească limita teritorială a județului P, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;

-să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la organul de poliție al localității de domiciliu, com., desemnat cu supravegherea acestuia,conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemat;

-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

-să nu dețină,să nu consume și să nu poarte nici un fel de drog sau alte substanțe psihotrope;

-să nu se apropie de ceilalți coinculpați, respectiv, de familiile acestora și să nu comunice în nici un mod cu aceștia;

-să nu se apropie și să nu comunice în nici un mod cu următoarele

persoane:, și;

-să nu se apropie de discoteci, cluburi de noapte și să nu participe la alte evenimente mondene, cu excepția celor organizate în familie;

- să participe la cursuri de consiliere antidrog, organizate de Centrul de Prevenire, Educare și Consiliere Antidrog P;

- să facă demersuri pentru găsirea unui loc de muncă sau participarea la diferite cursuri de specializare;

În temeiul art.160²alin.3²pr.pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea -credință a acestor obligații, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art.160²alin 4 pr.pen. s-au aplicat disp.art.145 alin. 2¹pr.pen.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.01.2010, în dosarul nr-, inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 09.04.1987, în P, jud.P, domiciliat în com., sat nr.11,.15,.6, jud. P, CNP- -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, cerere formulată de G, tatăl inculpatului, însușită de acesta, care a semnat-o în fața instanței.

Astfel, s-a arătat că inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art.148 lit. și art. 156 Cod proc.penală, pe o perioadă de 123 zile, deoarece s-a apreciat că pedeapsa este mai mare de 4 ani și că ar exista probe care demonstrează că lăsarea în libertate ar periclita ordinea publică.

S-a mai arătat că după 4 luni inculpatul s-a îmbolnăvit de ficat ( suspect de hepatită).

S-a mai arătat că pedepsele pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu depășesc 18 ani închisoare, fiind îndeplinită condiția prev.de art.160²alin.1-3 Cod proc.penală, și anume: nu există probe care să dovedească faptul că inculpatul intenționează să săvârșească alte infracțiuni; nu s-a administrat vreo probă din care să rezulte că s-a încercat influențarea părților vătămate; nu există pericolul alterării probelor întrucât s-au efectuat percheziții domiciliare și s-au ridicat toate obiectele susceptibile de a fi probe; nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta ar încerca ascunderea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte;

În motivarea cererii s-a mai arată că în prezent nu există suspiciunea ca inculpatul să săvârșească vreo faptă penală în prezent sau viitor.

Totodată s-a făcut trimitere la prevederile art.5 paragraful 3 CEDO, unde se apreciază că liberarea sub control judiciar are o funcție quadruplă.

Nu în ultimul rând s-a menționat că datorită stării de sănătate și condițiilor din arest și penitenciare, după 4 luni de arest, inculpatul a contactat o gravă afecțiune a ficatului ( posibil hepatită), pentru care este necesar tratament și alimentație deosebite.

S-a mai arătat că inculpatul a depus la dosar acte din care arată că la vârsta de 22 de ani este absolvent al unui liceu de matematică -informatică, al unei facultăți, deci o persoană care nu prezintă pericol pentru societate.

Prin rechizitoriul nr.128/P/2009 din 08.01.2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a dispus trimiterea in judecată in stare de arest preventiv a inculpaților, fiul lui G și și - și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum ilicit de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2, și art. 4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 lin.2

S-a reținut că în anul 2009, inculpatul a comercializat droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis mai multor consumatori din jud. P și a deținut în vederea consumului propriu droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis. S-a mai reținut de către instanță că, în baza autorizatiei de interceptare a convorbirilor telefonice în cursul lunii septembrie 2009, inculpatul, a purtat mai multe convorbiri telefonice cu precum și cu o altă persoană încă neidentificată, din care rezultă în mod evident ca la acea dată inculpatul, avea o plantație de cannabis în exteriorul imobilului în care locuiește, drog destinat comercializării.

In continuare s-a mai reținut că, în baza unor rezoluții infracționale unice, inculpații și - au comercializat droguri de risc, respective cannabis și rezină de cannabis unor cumpărători din mun. P și

S-a mai reținut de către instanță că, la data de 10.08.2009 organele de poliție din cadrul OPs -au sesizat din oficiu cu privire la activitatea inculpaților și, referitoare la traficul si consumul ilicit de droguri de risc.

Astfel cei doi inculpați procurau droguri de risc adică hașiș si canabis din care o parte le consuma, iar o altă parte le oferă spre vânzare clienților din orașul

Aceste indicii cunoscute de către organele de politie au fost confirmate de denunțătorul, prin denunțul formulat la 20.07.2009, din care a rezultat că o persoană pe nume comercializează droguri unui tânăr din P pe nume " " din P, care la rândul său le vinde unor persoane din cartierul din P.

Procurorul a autorizat prin ordonanță ca investigatori sub acoperire, polițiști din cadrul structurilor specifice și colaboratori pentru a intra în legătură cu cei doi inculpați în vederea procurării de le aceștia a drogurilor inclusiv autorizarea interceptării si înregistrării de convorbiri telefonice ca urmare a încheierii pronunțate de Tribunalul Prahova la data de 11 august 2009.

Colaboratorul a intrat in legătura cu inculpatul si a stabilit o întâlnire in scopul de a procura droguri de la acesta.

La întâlnirea respectivă, din ziua de 17.08.2009, colaboratorul nu a reușit să procure aceste droguri de la inculpatul respectiv conform înțelegerii anterioare însă in cursul aceleași zile a primit de la cei doi inculpații in timp ce se afla in B, cinci bucati de materie vegetală, pe care le avea asupra sa și pe care le-a predat colaboratorului. Aceasta materie vegetala a fost supusa unei constatări stabilindu-se că reprezintă rezina de canabis ce face parte din tabelul anexa nr.III din Legea 143/2000.

Prin rezoluția nr.128/P/2009, a Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Ploiești, s-a început urmărirea penală față de inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum ilicit de droguri de risc prerv. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2, și art. 4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 lin.2

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 23/18.09.2009 a Tribunalului Prahovaa fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Ploiești și s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați și pentru o perioadă de 30 zile cu începere de la 18.09.2009 și până la 17.10.2009 inclusiv.

La data de 06.10.2009 Tribunalul Prahovaa admis propunerea DIICOT și a dispus luarea măsurii arestării preventive fata de inculpatul pentru 29 zile de la 06 10 2009 și la 03 11 2009. La data de 28 10 2009 s-a admis propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului pentru 13 zile.

Ulterior măsura arestării preventive a fost prelungită pentru cei trei inculpați pentru încă 30 zile de la 17 11 2009 până la data de 16 12 2009 inclusiv.

Față de inculpatul s-a dispus cercetarea lui în regim neprivativ de libertate.

S-a reținut că, în baza unor rezoluții infracționale unice, inculpații și - au comercializat droguri de risc, respective cannabis și rezină de cannabis unor cumpărători din mun. P și

Astfel cei doi inculpați procurau droguri de risc adică hașiș si canabis din care o parte le consuma, iar o altă parte le oferă spre vânzare clienților din orașul

Colaboratorul a intrat in legătura cu inculpatul si a stabilit o întâlnire in scopul de a procura droguri de la acesta.

Aceasta materie vegetala a fost supusa unei constatări stabilindu-se că reprezintă rezină de cannabis ce face parte din tabelul anexa nr.III din Legea 143/2000.

Atât din declarațiile celor doi inculpați cât și din interceptările convorbirilor telefonice rezulta ca aceștia au luat legătura cu o persoana pe nume din B, prin intermediul căruia au procurat circa 50 grame de cannabis pe care urmau să o predea unui tânăr pe nume.

Din acesta cantitate inculpații au păstrat pentru ei circa 10 grame pentru consumul propriu.

Ulterior, in cursul lunii august 2009, au mai procurat hașis și cannabis pentru acest tânăr pe nume, din care și-au oprit câteva grame pentru consumul propriu.

A reținut instanța la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă că, din probele administrate în cauză rezultă date și indicii temeinice că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați, fiind astfel indeplinite dispozițiile art.143 cod procedură penală, in sensul existenței unor indicii și motive verosimile in a considera că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați.

Totodată, instanța a mai constatat că exista cazul prev. de art. 148 lit. f respectiv C.P.P. pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților se prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, instanța a constatat că exista cazul prev. de art. 148 lit. f Cod proc.penală, respectiv pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există indicii certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publica este dat și de gravitatea faptelor comise de aceștia, infracțiunile privind traficul ilicit de droguri, prezentând un grad ridicat de pericol, mai ales atunci când este vorba de cantități apreciabile, modalitatea de comitere a acestei fapte, greutatea cu care sunt depistați autorii unor asemenea fapte si probate asemenea fapte și reacția opiniei publice la comiterea unor asemenea fapte.

Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma probelor și a situației de fapt reținută in cauză, precizată mai sus, s-a constatat că într-adevăr disp. art.160²alin.1 sunt C.P.P. îndeplinite în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.

Conform art.136 alin.8 cod pr.penală, instanța are competența de a alege măsura ce urmează să fie luată, ținându-se seama atât de scopul acesteia, cât și de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana inculpatului.

Scopul pentru care se ia o măsură preventivă este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, de a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată sau de la executarea pedepsei.

Măsurile de restrângere a dreptului la libertate a persoanei, prevăzute în legislația procesual penală trebuie să se circumscrie obligatoriu și în coordonatele cu valoare de garanții constituționale cuprinse în textul art.53 din Constituția României, republicată, în sensul că pot fi dispuse numai dacă.:

-sunt proporționale cu situația care le-a determinat (principiul proporționalității );

-se aplica în mod nediscriminatoriu ( principiul egalității cetățenilor în fata legii și

a autorităților, fără privilegii și fără discriminări - art.16 din Constituția României ).

În cauza de față, analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin

prisma tuturor textelor de lege incidente în cauză, dar și prin prisma datelor ce țin mai ales de persoana inculpatului și fapta săvârșită, tribunalul a constatat următoarele:

Cu toate că riscul sustragerii de la desfășurarea procesului penal este prezumat

în cazul săvârșirii unor infracțiuni grave, această circumstanță referitore la fapta dedusă judecății asociată cu pregătirea școlara a inculpatului, vârsta, moralitatea și situația familială, nu poate fi reținuta ca motiv al respingerii cererii. În concret, nu exista dovezi că inculpatul încearcă să facă pregătiri pentru a se sustrage de la desfășurarea procesului penal.

Pericolul influențării martorilor. Acest risc este real la începutul procedurilor

judiciare, în prezent, chiar daca nu s-a procedat la audierea pe fond a inculpatului, motiv ce se invoca cel mai frecvent în soluționarea unor astfel de cereri, tribunalul a apreciat că în cauza nu exista date că inculpatul a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea sau exercitarea de presiuni asupra martorilor, deși aceștia, în număr suficient de mare, sunt tineri din propriul anturaj care au dat declarații în cauză și chiar au fost sancționați administrativ pentru fapte similare - consum de cannabis.

Tot cu privire la faptul că nu s-a procedat la audierea acestora, aspect invocat și de

reprezentantul parchetului în solicitarea respingerii cererii, tribunalul a analizat acest lucru prin faptul că perioada arestării preventive, respectiv 5 luni, raportat la persoana inculpatului, care are 22 de ani, nu a mai fost reținut sau arestat, provine din familie organizata, este școlarizat, este suficientă. Nu este lipsit de importanta nici faptul că un alt inculpat în cauza, cercetat în baza depozițiilor acelorași denunțători și martori este cercetat în stare de libertate. De altfel, denunțul formulat inițial îl viza pe acest din urma inculpat.

Pericolul comiterii de noi infracțiuni nu poate fi reținut în cauza de față, având

în vedere că inculpatul era un consumator ocazional, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar perioada petrecută în detenție, raportată la vârsta și personalitatea acestuia, care este în formare, i-a dat posibilitatea să prevadă consecințele săvârșirii de noi infracțiuni.

În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, nu se poate spune ca în

situația inculpatului punerea sa în libertate ar tulbura efectiv ordinea publică, mai ales că acesta nu este cunoscut ca o persoana cu un comportament instabil, perturbant sau agresiv. Nu este suficienta o simplă bănuiala, privind reacția publicului, mai ales ca aceasta nu a existat nici în ceea ce îl privește pe inculpatul.

Analiza aspectelor de ordin juridic prezentate mai sus, poate fi completată cu

specificul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

Intr-adevăr, consumul de droguri constituie un flagel fără granițe ce trebuie

abordat intr-o maniera complementara, mai mult la nivelul structurilor de prevenire. Datorita gradului de pericol mai mic pe care îl reprezintă pentru individul consumator legiuitorul a trecut în Tabelul al III- lea cannabis-ul, rașina și uleiul de cannabis- plante utilizate de inculpatul.

Legea nr.522/24.11.2040 a adus modificări și completări importante dispozițiilor

Legii nr.143/2000 și în privința reconsiderării poziției fata de consumatorii de droguri prin abordarea patologica a acestora din perspectiva biologica dar și socială.

Sunt noțiuni distincte între consumator și consumator dependent. Totodată, s-a stabilit ca abordarea juridica a faptei să se facă diferențiat în funcție de categoria de risc din care face parte drogul.

Inculpatul a recunoscut, iar martorii în ceea ce il privește declara consumul și oferirea spre consum doar de cannabis, care este calificat drept halucinogen ușor cu proprietăți sedative. fizica de substanțe active de cannabis nu a putut fi demonstrata pana in prezent.

În motivarea cererii se invoca în favoarea inculpatului condițiile din penitenciare. Aceasta motivare nu poate fi reținuta în speța decât prin persoana inculpatului și infracțiunea săvârșita. Este tânăr, nerecidivist, a testat droguri ocazional, și poate fi o victima a dependenților recidivisti sub pretextul imediat al suportării privării de libertate, dar în realitate îndepărtat, al transformării lui în cumpărătorul - dealer dependent. În Convenția împotriva traficului ilicit de droguri din anul 1988 în art.3.4, lit. b-d, se menționează că " legături între legea penală și procedura de reintegrare pot fi create și în alte etape ale procesului penal, inclusiv in faza de cercetare penală", deci de la caz la caz, chiar înainte de pășirea la judecarea pe fond a cauzei, respectiv audierii inculpatului și martorilor.

În Raportul din anul 2004 Consiliul Internațional al pentru Controlul () sugerează a se combina aplicarea legii cu recuperarea individului atât in domeniul stării de sănătate asociate consumului de droguri cat și în reducerea infracționalității, întrucât ele evita contactul tinerilor consumatori de droguri cu cultura infracționala închisorii.

Ca atare, tribunalul a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și potrivit art.160^8arap. la art.160²alin.1 și 2 pr. a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia și punerea în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis pe numele său de către Tribunalul Prahova, cu condiția de a nu fi reținut sau arestat în altă cauză.

Cum, liberarea provizorie constituie o altă modalitate de a se realiza scopul pentru care se ia arestarea preventivă, și cum temeiurile acestei măsuri se mențin în continuare, pentru a se realiza pe viitor scopul prevăzut de lege, pe timpul liberării tribunalul a impus inculpatului respectarea unor obligații dintre cele prevăzute în art.160²alin.3 și 3¹cod pr.penală, dar și unele specifice, care să garanteze că scopul va fi atins.

Astfel, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:

-să nu depășească limita teritorială a județului P, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;

-să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la organul de poliție al localității de domiciliu, com., desemnat cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemat;

-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

-să nu dețină,să nu consume și să nu poarte nici un fel de drog sau alte substanțe psihotrope;

-să nu se apropie de ceilalți coinculpați, respectiv, de familiile acestora și să nu comunice în nici un mod cu aceștia;

-să nu se apropie și să nu comunice în nici un mod cu următoarele

persoane:, și;

-să nu se apropie de discoteci, cluburi de noapte și să nu participe la alte evenimente mondene, cu excepția celor organizate în familie;

- să participe la cursuri de consiliere antidrog, organizate de Centrul de Prevenire, Educare și Consiliere Antidrog P;

- să facă demersuri pentru găsirea unui loc de muncă sau participarea la diferite cursuri de specializare;

În temeiul art.160²alin.3²pr.pen. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea - credință a acestor obligații, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art.160²alin 4 pr.pen. s-au aplicat disp.art.145 alin. 2¹pr.pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Pachetul de pe lângă ÎCCJ, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs formulate s-a învederat faptul că, deși din punct de vedere formal cererea formulată de către inculpatul îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fond aceasta este neîntemeiată.

Astfel, se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 160²alin. 2 pr.pen. în totalitate, în persoana inculpatului, existând riscul ca prin lăsarea acestuia în libertate să se zădărnicească adevărul.

A învederat recurentul că în cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o poziție oscilantă, uzând inițial de dreptul său de a nu da declarații și negând totodată orice formă de participație la comiterea faptelor, recunoașterea sa ulterioară având loc ca urmare a administrării probatoriului în cauză.

Față de această poziție a inculpatului și față de faptul că cercetarea judecătorească se află într-o fază incipientă, inculpatul nefiind audiat pe fondul cauzei pentru a se stabili concret poziția procesuală a acestuia, a considerat Parchetul că se poate aprecia că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar putea îngreuna aflarea adevărului.

În ceea ce privește pericolul social pe care îl prezintă inculpatul, recurentul consideră că nu se poate spune, față de modul de acțiune al acestuia, față de perioada relativ mare de timp în care și-a desfășurat activitatea infracțională că acesta s-a diminuat, având în vedere perioada arestării preventive.

De asemenea, nici circumstanțele personale invocate de către inculpatul, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, pregătirea școlară, situația familială, nu constituie, în opinia, recurentului motive care să conducă la concluzia că procesul penal se poate desfășura cu inculpatul în stare de libertate, ci cel mult, aceste împrejurări pot fi reținute ca elemente circumstanțiale cu ocazia deliberării pe fondul cauzei.

Pentru toate aceste elemente s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe inculpatul și pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ca neîntemeiată.

Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385⁶alin. 3 pr.penală constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Cu privire la criticile formulate vizând netemeinicia încheierii atacate, Curtea constată că acestea sunt nefondate întrucât potrivit art.136 alin.2 pr.penală, scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, atare instituții fiind de altfel conforme jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în lumina căreia este admisibilă punerea în libertate a acuzatului pe parcursul procedurii, cu condiția îndeplinirii unor garanții care să asigure prezența acestuia la proces.

Liberarea provizorie este o facultate și nu o obligativitate pentru instanță, însă câtă vreme sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.160²alin.1 și 2 pr.penală, admisibilitatea cererii de liberare provizorie se realizează prin examinarea întrunirii condițiilor legale care, se constată că sunt pe deplin realizate în ceea ce îl privește pe inculpat.

Prima instanță a analizat exhaustiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160²alin. 2 pr.pen. argumentele pentru care aceasta a considerat că se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind și în opinia Curții convingătoare și justificând pe deplin soluția adoptată.

Astfel, din ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei nu se pot extrage indicii temeinice care să conducă la concluzia că inculpatul se va sustrage de la desfășurarea procesului penal, nu se pot extrage date care să indice faptul că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin vreuna din modalitățile indicate de textul legal și nici elemente care să justifice temerea că inculpatul va comite alte infracțiuni.

În încheierea atacată, instanța de fond a evidențiat o serie de criterii în raport de care a apreciat asupra temeiniciei cererii, acestea fiind caracterul inculpatului, comportamentul acestuia în societate anterior comiterii faptelor, dar și comportamentul în fața organelor judiciare.

Sub acest ultim aspect, susținerea recurentului referitoare la atitudinea oscilantă a inculpatului în cursul urmăririi penale, atitudine care ar justifica concluzia că acesta ar urmări zădărnicirea adevărului, nu poate fi primită. Faptul că inculpatul atunci când a fost audiat la data de 18.09.2009, în prezența unui apărător desemnat din oficiu, (filele 205, 208 vol II UP), a înțeles să uzeze de dreptul care îi este recunoscut de prevederile art.70 pr.pen. nu poate fi considerat un element de natură a conduce la concluzia unei atitudini oscilante a inculpatului, în condițiile în care ulterior acesta a dat în fața organelor judiciare declarații sincere și concordante, formulând chiar și un denunț (filele 209-210,211 vol II UP), împrejurare ce a condus la reținerea în favoarea sa a prevederilor 16 din Legea nr. 143/2000. Mai mult, exercitarea unui drept legal nu poate constitui premisa unei prezumții de natură a conduce la crearea unei situații dezavantajoase pentru persoana care l-a exercitat.

Curtea observă că în mod judicios prima instanță a apreciat că dat fiind caracterul obiectiv al mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul nu poate zădărnici aflarea adevărului și nu există alte date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că acesta ar putea continua activitatea infracțională.

Așa cum a reținut și prima instanță, pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate nu poate fi apreciat în mod exclusiv în ansamblul complexității fenomenului traficului de droguri, fiind evident că un atare pericol trebuie examinat și în raport de gravitatea infracțiunilor pretins comise, privite nu numai prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, dar și în raport de modul și împrejurările de comitere a faptei.

Totodată Curtea consideră că nu sunt de neglijat nici dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care statuează că orice persoană arestată în condițiile art.5 paragraful 1 lit.c are dreptul de a fi eliberată în cursul procedurilor. În opinia curții, liberarea provizorie nu exclude menținerea împrejurărilor legale ce au permis arestarea, dar instanța poate constata că nu mai este necesară prelungirea privării de libertate, fiind suficient, pentru buna desfășurare a procesului să se aplice restricții de mai mică gravitate.

Ca atare, raportat la aceste criterii dar și ținând cont de împrejurarea că atitudinea parțial nesinceră despre care se face vorbire în motivele de recurs, nu poate reprezenta decât o garanție a dreptului recunoscut de dispozițiile interne și internaționale, de a nu fi obligat să facă declarații împotriva propriei persoane sau să se recunoască vinovat, în mod judicios s-a argumentat că datele furnizate din examinarea tuturor elementelor expuse mai sus, formează convingerea în sensul că scopul măsurilor preventive poate fi în mod efectiv atins în condițiile art.136 alin.2 pr.penală, prin liberarea provizorie a inculpatului.

În consecință, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică.

Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul J- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, privind pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 09 aprilie 1987, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.02.2010.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

fiind în O, prezenta se

semnează de Președintele

completului de judecată

Grefier,

Red. /

3ex/08.02.2010

f- - Tb.

jud. fond

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3113/2006

Președinte:Dan Andrei Enescu
Judecători:Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu, Cristina

#Judecator Dan Andrei Enescu

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 120/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 120/2010. Curtea de Apel Ploiesti