Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 123/2009
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier Creța
Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 98/10.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- inculpat Recurent - personal, aflat în stare de arest în cadrul IPJ Sibiu asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare sub control judiciar întrucât sunt întrunite toate condițiile, pedeapsa fiind sub 18 ani și nu există probe din care să rezulte că ar comite noi infracțiuni. Consideră că in cazul inculpatului sunt întrunite toate condițiile și este normal ca acesta să beneficieze de liberarea provizorie.
Inculpatul este acuzat de o singură infracțiune pentru că a încercat să-și recupereze banii de la partea vătămată și nu există nici probă că ar fi încercat să influențeze aflarea adevărului în cauză.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului întrucât hotărârea este legală și temeinică. Instanța a motivat de ce nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar. Chiar dacă prima condiție a textului de lege este îndeplinită și anume ca pedeapsa să fie mai mică de 18 ani nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de lege și anume condiția privind riscul de a interveni asupra probațiunii, riscul de a influența martorii.
Prin simpla îndeplinire a primei condiții nu înseamnă că se va și acorda liberarea provizorie. În consecință solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea cererii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea penală nr. 98 din 10.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr- a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.07.1984, aflat în Arestul IPJ Sibiu.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că cererea formulată de inculpat îndeplinește condițiile prev. de art. 160 ind. 2 al. 1.pr.pen. sens în care a admis-o în principiu, procedând la examinarea pe fond a acesteia.
S-a constatat astfel că inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 11.06.2009 prin încheierea penală nr. 16/2009 a Tribunalului Alba, definitivă prin respingerea recursului, măsură prelungită ulterior în condițiile legii.
S-a reținut că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; lipsire de libertate, prev. de art. 189 al. 1, 2, 5.pen. și șantaj, prev. de art. 194 al. 1.pen. temeiul arestării constituindu-l art. 148 lit. b, c, f pr.pen. respectiv existența unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, existența unor date că inculpatul pregătește comiterea unei noi infracțiuni și săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la probele dosarului, instanța de fond a constatat că aceste temeiuri nu s-au schimbat, ele subzistând și în prezent.
Este adevărat că arestarea preventivă poate fi adusă la îndeplinire și prin altă modalitate, respectiv liberarea provizorie sub control judiciar, însă în ce-l privește pe inculpatul, cererea nu este fondată, date fiind modul și mijloacele de comitere a faptelor pentru care există presupunerea rezonabilă desprinsă din dosarul de urmărire penală, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Chiar dacă inculpatul, prin apărătorul său ales a susținut că nu există date certe vizând încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, tribunalul a considerat totuși că în cauză operează o prezumție destul de puternică în sensul existenței unui risc cum că inculpatul va încerca să suprime dovezi, să influențeze martori, risc ce se impune a fi acceptat de către instanțe ca bază a detenției pentru stadiile inițiale ale acesteia, el nefiind în măsură să justifice o îndelungată detenție (Krawcyak vs Polonia 2005).
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru evitarea influențării părților în cauză, și preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni, tribunalul a apreciat că nu se impune admiterea prezentei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, fiind necesară continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Având în vedere natura faptelor de care este acuzat inculpatul, conduita adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, existând date la dosarul cauzei din care rezidă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost considerată a.fi nefondată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, în urma rejudecării, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul, personal și prin apărătorul ales, a susținut că este cercetat pentru comiterea unei singure fapte penale, respectiv încercarea de a-și recupera o sumă de bani împrumutată numitului, sumă pe care acesta a refuzat o restituie. Nu a încercat să ia legătura cu ceilalți membri ai grupării și nu există pericolul de a influența martorii sau părțile din cauză sau de a comite alte infracțiuni.
În acest sens, au fost invocate circumstanțele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că urmează cursurile unei facultăți și este cunoscut cu o conduită bună în societate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Inculpatul recurent a fost arestat preventiv la data de 11.06.2009 prin încheierea penală nr. 16/2009 a Tribunalului Alba, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143.pr.pen. și a cazurilor prev. de art. 148 lit. b, c și f pr.pen. respectiv existența unor indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; lipsire de libertate, prev. de art. 189 al. 1, 2, 5.pen. și șantaj, prev. de art. 194 al. 1.pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciindu-se totodată cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta derularea procedurilor judiciare cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Drept fundament al privării de libertate a fost reținută și existența unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, precum și a unor date din care rezultă că inculpatul pregătește săvârșirea unor noi infracțiuni.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele stipulate de art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar fiind neîntemeiată.
Având în vedere stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
Chiar dacă se acceptă susținerea inculpatului, formulată prin apărătorul ales, în sensul lipsei unor date certe din care să rezulte încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea reține jurisprudența CEDO în materie(cauza Krawczak vs. Polonia), indicată și de instanța de fond, și apreciază că în cauză operează o prezumție puternică referitoare la riscul suprimării unor dovezi de către inculpat sau la riscul de a influența părțile sau martorii, iar acest risc se impune a fi acceptat ca bază a detenției, cel puțin în stadiile inițiale ale acesteia.
Simpla conduită pozitivă a inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale nu constituie, în acest moment procesual, garanții suficiente pentru a justifica lăsarea lui în libertate.
Prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere și scopul urmărit, infracțiunile imputate inculpatului - aderare la un grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj - pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
În acest sens, Curtea reține modalitatea concretă în care se presupune că a acționat inculpatul, prin sechestrarea persoanei vătămate sub pretextul unei datorii anterioare nerestituite, de 800 euro, urmată de solicitarea sumei de 2.500 euro în schimbul eliberării acestuia.
Având în vedere presupusa comitere a faptelor cu participarea inculpatului C -, arestat de asemenea în cauză și în directă legătură cu grupul organizat, rezonanța socială accentuată a faptelor imputate grupării și crearea unui puternic sentiment de teamă în rândul colectivității(față de numărul persoanelor implicate în diverse acțiuni cu caracter antisocial și a urmărilor concrete produse), Curtea reține că activitatea infracțională a inculpatului nu poate fi integral disociată de cea a grupului la care se reține că a aderat, astfel că și sub acest aspect, prin lăsarea sa în libertate ordinea publică ar fi realmente amenințată.
Curtea mai constată că toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de considerentele expuse, constatând că Tribunalul Albaa adoptat o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 98/10.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 80 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Creța
Red.
Tehnored. T/2 ex./15.09.2009
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
