Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1233/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--15.12.2009
DECIZIA PENALĂ NR.1233/
Ședința publică din data de 17.12.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.675/PI din 11.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberarea provizorie în condițiile în care nu există probe la dosarul cauzei care ateste vinovăția acestuia.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică, întrucât inculpatul este arestat pentru fapte deosebit de grave.
Inculpatul recurent, având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 675/PI din 11.12.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș în baza art.1608aalin.6 C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 08 august 1972, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T), ca nefondată.
În baza art.192 alin.2 a C.P.P. obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub număr -, la data de 08.12.2009, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că infracțiunile pentru care este cercetat au ca maxim de pedeapsă închisoarea ce nu depășește 12 ani, că deși este cercetat și pentru aderare la un grup infracțional organizat, arată că pedeapsa pentru această infracțiune nu poate fi, conform legii penale, mai mare decât cea stabilită pentru pedeapsa pentru care se consideră că a constituit și aderat la un grup organizat.
În continuare, inculpatul a arătat că întregul său comportament pe parcursul cercetării penale nu poate decât să înlăture orice suspiciune cu privire la o eventuală încercare a sa de a zădărnici aflarea adevărului sau de influențare a vreunei părți, el dându-și concursul pentru a preciza în mod exact și concret faptele săvârșite.
Cererea a fost redactată și introdusă de apărător, iar în condițiile prevăzute de art.1607a C.P.P. fost însușită de inculpat la termenul de judecată din 11.12.2009, ocazie cu care inculpatul a mai precizat că are cunoștință de prevederile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr.42/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, și sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.7 al.1 din.39/2003, art.25 din.365/2002, art.24 al.1 din.365/2002, art.23 din.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p și art.33 lit.a
Cod PenalÎn sarcina inculpatului s-a reținut că începând din anul 2009 acesta a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat specializat în fabricarea și deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
În realizarea obiectivului grupului, inculpatul, împreună cu, au fabricat dispozitive ce au fost aplicate pe suprafețele -urilor (fețe de bancomat), cu ajutorul cărora se obțin date de identificare a cardurilor bancare și codurile PIN aferente acestora. Dispozitivele astfel confecționate au fost vîndute membrilor grupului infracțional organizat format din, și.
Organele de urmărire penală au arătat că, împreună cu și un anume (electronistul grupului), confecționează fețe de bancomat pe care le comercializează diferitelor grupări specializate în efectuarea de extrageri frauduloase din -uri. Aceștia au numeroase întâlniri cu astfel de persoane, prețurile fețelor dispozitivelor fiind între 5-13.000 euro.
Organele de urmărire penală au reținut că rincipala p. activitate a inculpatului în cadrul grupului este aceea de a confecționa fețele bancomatelor și a găsi cumpărători pentru ele.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr. 121/CC/10.09.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Sub acest aspect instanța a constatat că în prezenta cauză sunt incidente și prevederile deciziei nr.7/09.02.2009 a Înaltei Curți de Justiție și Casație pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.
Constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, la termenul de judecată din 11.12.2009 instanța a admis în principiu cererea formulată de către numitul.
În consecință, instanța a analizat dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Deși în cuprinsul concluziilor orale susținute cu prilejul dezbaterii în fond a cererii de liberare provizorie, apărătorul inculpatului a susținut că la dosarul cauzei nu subzistă probe care să confirme învinuirea, instanța a apreciat că aceste afirmații nu pot fi primite. Sub acest aspect din analiza materialului probator existent în dosarul de urmărire penală, se poate constata că în prezenta cauză rezultă suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a inculpatului în desfășurarea unor activități ilicite grave, care au adus o atingere importantă patrimoniului unui număr însemnat de persoane, precum și siguranței rețelelor informatice și încrederii populație în modalitățile electronice de efectuare a plăților. În acest sens instanța a luat în considerare și încheierea penală nr.150/CC/27.11.2009 a Tribunalului Timiș prin care s-a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului, instanța apreciind că la dosarul cauzei subzistă suficiente probe care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Din datele existente în dosarul de urmărire penală se poate trage concluzia că pretinsul grup infracțional din care face parte și inculpatul este alcătuit din mai multe persoane, fiind evident că pentru constituirea acestuia era necesară, în prealabil, stabilirea unor raporturi de încredere între toți membri, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință despre începerea și desfășurarea cercetărilor în cauză.
În aceste condiții, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a unuia dintre potențialii membri ai grupului infracțional, în acest moment, ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, aceasta nefiind finalizată și presupunând audierea și a altor persoane.
Pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, după trecerea a numai 3 luni de la momentul arestării preventive, nu ar contribui la altceva decât la încurajarea altor persoane să se implice în activități ilicite deosebit de rentabile (operațiuni bancare ilicite), întrucât vor beneficia de clemența organelor judiciare, sentiment deosebit de periculos și incompatibil cu principiile unei societăți democratice. Ordinea publică, care presupune și crearea și menținerea unui climat de liniște și securitate în care cetățenii să-și poată desfășura viața cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, printre care se regăsește și dreptul oricărei persoane la protecția patrimoniului său, ar putea fi și este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care este implicat inculpatul, astfel că, în vederea prezervării ordinii publice, cel puțin pentru o perioadă determinată, menținerea stării de arest a inculpatului apare ca fiind necesară.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, în temeiul art.1608aalin.6 instanța C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză, ca neîntemeiată.
De altfel, instanța a constatat că până în momentul de față, pentru aceleași considerente, a fost respinsă o altă cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ( încheierea penală nr. 533/PI/21.10.2009 a Tribunalului Timiș ), neexistând nicio altă probă din care să rezulte că aprecierile Tribunalului Timiș expuse cu prilejul celeilalte încheieri nu mai sunt valabile și în momentul soluționării prezentei cereri.
Împotriva încheierii penale nr. 675/PI/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar susținerile orale ale inculpatului sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1608aalin. 6.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată că, în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Astfel, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor. Trebuie avut în vedere și faptul că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, doar că organul judiciar apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut ca regulă în cadrul procesului penal existența unor modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.). Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau a împiedica comiterea altor fapte penale.
Constatându-se că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu dispozițiile art.1604al. 1 raportat la art. 1602al. 1. C.P.P. privind maximul pedepsei prevăzute de lege, în mod corect s-a apreciat de prima instanță că cererea nu este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care a fost comisă. În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, rezultă indicii că inculpatul ar fi comis infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 24 al. 1 din Legea nr. 365/2002, art. 23 din Legea nr. 365/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și 33 lit. a Din Cod Penal starea de fapt cu privire la care există indicii în cauză, instanța de recurs constată și că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane; fapte ce aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului electronic al valorilor; iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor statului. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Pe de altă parte, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, rezultă indicii că inculpatul ar face parte dintr-un grup infracțional organizat, care implică statornicirea în prealabil a unor raporturi de încredere și susținere suficient de puternice, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință a demarării anchetei penale; existând o ierarhizare în cadrul acestuia, fiecare dintre inculpați având atribuții precise, existând de principiu o strânsă coeziune dată de această organizare, și interesul de a asigura scăparea de orice sancțiune. Prin urmare, este evident că lăsarea în libertate, în acest moment, a unuia dintre potențialii membrii ai acestui grup ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu este finalizată și urmează să se procedeze la audierea altor persoane.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 675/PI/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpatului în declararea unei căi de atac nefondate, îl va obliga la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.675/PI/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 21.12.2009
Tehnored.
2ex/22.12.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--15.12.2009
MINUTĂ DECIZIA PENALĂ NR.1233/
Ședința publică din data de 17.12.2009
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.675/PI/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--15.12.2009
CĂTRE,
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNII DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM
SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 42/D/P/2009 privind pe inculpatul, -.
Dosarul conține: vol.I-149 file, vol.1 A-247 file, vol. 1B-207 file,vol. 2-101 file, vol.3- 90 file, vol.4- 180 file, vol. 5-50 file; vol. 6- 35 file, vol.7-34 file, vol. 8-19 file, vol. 9- 65 file, vol- 10- 66 file, vol. 11A- 111 file, vol. 11 B-180 file, vol. 12-208 file..13-18 file, vol.14- 70 file, vol.15- 13 file, vol. 16- 20 file, vol. 17-27 file, vol. 18- 18 file, vol. 19- 13 file, vol. 20.-13 file, vol. 21- 49 file, vol. 22- 129 file, vol. 23-127 file, vol. 24-18 file, vol.25-69 file, vol. 26-36 file, vol. 27-13 file, vol. 28-25 file, vol.29-18 file, vol. 30-29 file, vol. 31-103 file și vol. 32-42 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
Tehnored. 18.12.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR.
COPIA DECIZIEI PENALE NR.
Ședința publică din data de 11. 12. 2008
.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12. 2008.
PREȘEDINTE,
Ss/ indescifrabil
Prezenta este conformă cu originalul
GREFIER,
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Codrina Iosana
