Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 124
Ședința publică din data de 09.02.2010
PREȘEDINTE: Dinu Daniel
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 3: Vasile Mărăcineanu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 15 aprilie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 05.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ca inadmisibilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat, personal având cuvântul, arată, la solicitarea instanței, că nu dorește să facă o nouă declarație în fața instanței de recurs, menținându-și declarațiile date anterior.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză sau excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și în temeiul disp. art.385/13 pr.penală acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, susține că a formulat recurs împotriva încheierii dată de Tribunalul Prahova în data de 05.02.2010, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca inadmisibilă.
În opinia sa, în cauza de față sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160/2 al.1 C.P.P. aceasta deoarece inculpatul a săvârșit o infracțiune din culpă.
Susține astfel, având în vedere probele administrate în cauză și mai exact declarația dată de inculpat în fața instanței de fond, aflată la fila 202 și următoarele, din care se poate trage concluzia că fapta inculpatului a fost săvârșită din culpă, acesta necunoscând ce anume transporta.
Astfel, consideră că față de împrejurarea prezentată mai sus, dispozițiile art. 160/2 al.1 C.P.P. sunt îndeplinite în cauza de față.
Referitor la dispozițiile prevăzute de art. 160/2 al.2 C.P.P. apreciază că și aceste condiții sunt îndeplinite, întrucât dosarul a ajuns într-un stadiu avansat, martorii fiind deja audiați, urmând ca la termenul ce s-a acordat să fie audiați numai martorii solicitați în circumstanțiere, astfel încât nu există posibilitatea ca, prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul că zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul, P și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele de fond ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că pedeapsa prevăzută de lege faptei pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 18 ani.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât are un copil minor în întreținere, iar concubina sa nu realizează venituri.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 05.02.2010 Tribunalul Prahovaa respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 15.04. 1978 în or., domiciliat în,- A, jud.P, CNP.-, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut ca prin rezoluția din data de 03.07.2009 s-a început urmărirea penală față de inculpații și, iar prin ordonanțele din aceleași date a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de aceștia pentru săvârșirea a 3 infracțiuni prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și o infracțiune prev. și ped.de art. de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic. finală a art.33 lit.a Cod penal ( în ceea ce îl privește pe inculpatul ) și respectiv pentru săvârșirea infr.prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și art.3 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut ca la datele de 30.10.2008, vândut unui investigator sub acoperire rezină de cannabis, iar în zilele de 01.11.2008 a vândut aceluiași investigator atât hașiș cât și cocaină, în data de 01.06.2009 a vândut 0,92 grame de cannabis, iar ultima data în ziua de 03.07.2009 a oferit spre vânzare investigatorului sub acoperire cca.100 grame de rezină de cannabis, pe care o obținuse de la, prin intermediul lui -.
Prin încheierea din data de 04.07.2009 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost admisă propunerea DIICOT, pe numele celor doi inculpați fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.101/U/2009 și nr.102/U/2009, măsura prelungita ulterior prin încheierea de ședință din data de 27.07.2009, 27.08.2009 a aceleiași instanțe.
După sesizarea instanței de judecată, prin rechizitoriul nr. 70/D/P/2009 din data de 21.09.2009, la data de 28.09.2009, tribunalul a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv, respectiv și.
Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestor inculpați și a menținut măsura în cursul judecății, măsura menținuta și prin decizia nr.13/8 ianuarie 2010 Curții de APEL PLOIEȘTI, ca urmare a respingerii recursurilor formulate de inculpați.
Temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, sunt prevăzute în dispozițiile art.148 lit. f cod pr. penală, reținându-se că există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis infracțiunile de care au fost învinuiți și ulterior trimiși în judecată, că aceste infracțiuni sunt pedepsite de Legea 143/2000 cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din probele efectuate până in prezent, respectiv declarațiile date în calitate de învinuit și inculpat de către, procesele verbale întocmite de către cei doi investigatori sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale în care sunt redate înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de către cei doi inculpați cu alte persoane, autorizate de către Tribunalul Prahova, declarațiile învinuiților -, declarațiile învinuitului -, planșele fotografice în care sunt redate bucățile de ciocolată, ce constituia drogul denumit hașiș, tribunalul a apreciat că există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul comis faptele de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art.3 alin.1 din aceeași lege, astfel cum au fost descrise mai sus.
Din același material rezulta că inculpatul la datele de 30.10.2008, vândut unui investigator sub acoperire rezină de cannabis, iar în zilele de 01.11.2008 a vândut aceluiași investigator atât hașiș cât și cocaină, în data de 01.06.2009 a vândut 0,92 grame de cannabis, iar ultima data în ziua de 03.07.2009 a oferit spre vânzare investigatorului sub acoperire cca.100 grame de rezină de cannabis pe care o obținuse de la, prin intermediul lui -.
În raport de modalitatea de săvârșire a faptelor și ținând seama că au fost efectuate mai multe acțiuni specifice începând cu luna octombrie 2008, la care au participat și ceilalți doi învinuiți, adică - și -, tribunalul a constatat că s-au creat premisele constituirii unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii unor astfel de infracțiuni.
Aceasta concluzie s- bazat și pe faptul că, inițial, inculpații au introdus în țară cantități mici de droguri, cum este cazul lui, pe care le-au vândut, iar apoi, având șanse de reușită și animați de dorința de obține venituri în mod facil, și-au extins activitatea oferind spre vânzare cantități mai mari de drog, dovadă în acest sens fiind aducerea de către a acelor 100 grame de cannabis din Spania, în urma unei comenzi pe care a primit-o de la - care se ocupa de găsirea clienților și negocierea prețului de vânzare.
Tribunalul a reținut că acțiunea inculpaților ar fi continuat dacă nu ar fi fost oprită de către organele de poliție cu ocazia flagrantului din data de 03.07.2007, organizat pe raza orașului P.
Totodată, s-a apreciat că faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise, prezintă un pericol social ridicat, atât în raport de modalitatea în care au fost comise, de scopul urmarit de către inculpați, situație în care lăsarea în libertate a acestora constituie un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul, analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma probelor și a situației de fapt reținută în cauză, a apreciat că disp. art.1602alin.1 nu C.P.P. sunt îndeplinite, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani ori fapta pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea în cuantum de la 10 la 20 ani.
Potrivit disp. art.136 pr. în cursul procesului penal, față de învinuit sau inculpat se poate lua una din măsurile preventive prevăzută de lege, printre care și măsura arestării preventive ce constituie o măsură privativă de libertate.
Scopul pentru care se ia o măsură preventivă este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, de a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Conform art.136 alin.8 cod pr.penală, instanța are competența de a alege măsura ce urmează să fie luată, ținându-se seama atât de scopul acesteia, cât și de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana inculpatului.
Potrivit art.136 alin.2 pr. scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Prin urmare, aceasta constituie o altă modalitate prin care scopul prevăzut de art.136 alin.1 pr. adică asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei poate fi realizat.
Punerea în libertate provizorie este condiționată de existența unei măsuri preventive a arestării ce a fost luată anterior față de inculpat, așa cum se arată în art.1601cod pr.penală.
Pentru a fi admisă liberarea provizorie, inculpatul trebuie să îndeplinească condițiile de fond prevăzute în art.1602alin.1 și 2 cod pr.penală.
Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, dar și în cazul celor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cazul de față, inculpatul este dedus judecății pentru infracțiunile prev.de art..2 alin.1 din Legea 143/2000 și art.3 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.33 lit.a Cod penal art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, pedepsite cu închisoarea de la 3 la 15 ani și respectiv de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Astfel, în această situație s-a constatat de tribunal că nu sunt îndeplinite cerințele de fond ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar și în consecință a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, în cauza de față sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160/2 al.1 C.P.P. aceasta deoarece inculpatul a săvârșit fapta de introducere în România a unei cantități de droguri din culpă. Se are în vedere, în acest sens, declarația dată de inculpat în fața instanței de fond, aflată la fila 202 și următoarele, din care se poate trage concluzia că fapta inculpatului a fost săvârșită din culpă, acesta necunoscând ce anume transporta.
Astfel, consideră că față de împrejurarea prezentată mai sus, dispozițiile art. 160/2 al.1 C.P.P. sunt îndeplinite în cauza de față.
Referitor la dispozițiile prevăzute de art. 160/2 al.2 C.P.P. apreciază că și aceste condiții sunt îndeplinite, întrucât dosarul a ajuns într-un stadiu avansat, martorii fiind deja audiați, urmând ca la termenul ce s-a acordat să fie audiați numai martorii solicitați în circumstanțiere, astfel încât nu există posibilitatea ca, prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul că zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
Examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art.3 alin.1 din aceeași lege, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 30.10.2008, vândut unui investigator sub acoperire rezină de cannabis, iar în ziua de 01.11.2008 a vândut aceluiași investigator atât hașiș cât și cocaină, în data de 01.06.2009 a vândut 0,92 grame de cannabis, iar ultima data în ziua de 03.07.2009 a oferit spre vânzare investigatorului sub acoperire cca.100 grame de rezină de cannabis, pe care o obținuse de la, prin intermediul lui -.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă sunt întrunite condițiile legale, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută în art. 1608. proc. pen. și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea generală a Codului d e procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune.
Este real că, în cazul cererii de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606. proc. pen. și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală. În acest sens este și decizia penală nr. 316/19.01.2007 a ÎCCJ.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată, persoana care a folosit-o este dintre persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606. proc. pen.), cererea are pertinența funcțională întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
De altfel, aceste condiții au fost analizate de instanța de fond care a dispus admiterea în principiu a cererii.
Referitor la condițiile privind temeinicia cererii, cuprinse în art. 1602alin. 1 și 2. proc. pen. curtea constată că, în mod corect, instanța de fond verificând aceste condiții a constatat că nu este îndeplinită prima dintre ele, respectiv cea prevăzută de art. 1602alin. 1 și 2. proc. pen.
Potrivit acestui text de lege, liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Sintagma "pedeapsă prevăzută de lege", regăsită și în această reglementare, a fost lămurită deplin ca urmare a introducerii articolului 1411cod penal, prin Legea nr. 278/2006.
În sensul textului de lege menționat, prin " pedeapsă prevăzută de lege", se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În raport de această prevedere legală, curtea, ca și instanța de fond, constată că limitele de pedeapsă cu închisoarea prevăzute pentru infracțiunea consumată reținută în sarcina inculpatului (prev. de art.3 alin.1 din Legea 143/2000) sunt cuprinse între 10-20 ani, depășind imita maximă de 18 ani prevăzută de art. 1602alin.1 Cod pr.penală.
Așadar, condiția prevăzută de art. 1602alin.1 Cod pr.penală nu este îndeplinită.
Cum condițiile prevăzute de art. 1602Cod pr.penală trebuie îndeplinite cumulativ, în mod corect tribunalul a apreciat că nu se mai impune să analizeze și celelalte condiții prev.în alin.2 al art.1602Cod pr. penală.
În ceea ce privește susținerea recurentului inculpat referitoare la săvârșirea infracțiunii prev. de art.3 alin.1 din Legea 143/2000 din culpă, și nu cu intenție, așa cum s-a reținut în actul de sesizare, curtea constată că o asemenea susținere nu poate fi analizată cu ocazia soluționării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, când nu se evaluează întregul material probator, ci doar cu ocazia soluționării în fond a cauzei. Prin urmare critica inculpatului este neîntemeiată.
Față de aceste considerente, curtea constată că prima instanța, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a analizat condițiile de fond, după admiterea în principiu a cererii, și, in mod corect apreciat ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602alin.1 Cod pr.penală, și, în consecință, in baza art. 38515alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. urmaza sa respinga recursul ca nefondat.
În baza art. 192 al.2 cod procedură penală, va obliga pe recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin.1 pct.1 lit.b cod procedură penală, respinge recursul formulat de inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 15 aprilie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 05.02.2010 dată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
În baza art. 192 al.2 cod procedură penală, obligă pe recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 309 al.3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. DD
4ex/10.02.2010
f-- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dinu DanielJudecători:Dinu Daniel, Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu
