Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 156/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1139/2009
ÎNCHEIERE NR. 156
Ședința publică din 14 mai 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ționarea recursului formulat de împotriva încheierii nr. 56 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat ales, av., cu împuternicirea avocațială nr. 030/13.05.2009, depusă la dosarul cauzei, fila 4.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Consideră că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul recunocând că a retras sumele de bani de la bănci, însă nu a participat la licitații pe internet, la percheziția informatică negăsindu-se probe în acest sens.
Mai mult, susține că pericolul concret pentru ordinea publică nu poate fi definit, astfel în opinia apărării încheierea Tribunalului este netemeinică și nelegală.
În concluzie, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar astfel cum a fost formulată de inculpatul .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Consideră că față de natura infracțiunii și de complexitatea cauzei, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se impune admiterea cererii întrucât urmărirea penală nu este finalizată.
Arată că din probatoriul administrat rezultă faptul că inculpatul a sprijinit grupul infracțional care a comis fraude informatice, ridicând de la bănci sume de bani transferate din străinătate de diferiți cetățeni străini, cunoscând că aceștia proveneau din organizarea unor licitații frauduloase lansate prin intermediul rețelei Internet.
În concluzie, având în vedere natura infracțiunii, modul de operare, numărul mare de părți vătămate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar susținând că nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, nu a cunoscut proveniența banilor, iar la dosar nu există probe în sensul că face parte din grupul infracțional organizat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Tribunalul Teleorman Secția Penală, prin încheierea din 12.05.2009 în baza art.1602alin.2 Cod procedură penală, a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 7 alin.1 rap.la art.2 lit.b cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.58 din Legea nr.161/2003,ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal,reținându-se că în perioada 2006-2009 a sprijinit un grup infracțional organizat, inițiat și coordonat de inculpatul și învinuiții și,grup constituit în scopul comiterii de fraude informatice,scop în care a ridicat de la bănci sume de bani transferate din străinătate de diferiți cetățeni străini,cunoscând că aceștia proveneau din organizarea unor licitații frauduloase lansate prin intermediul rețelei Internet de către ceilalți membri ai grupului organizat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, recunoaște că a retras sumele de bani de la bănci,însă nu a participat la licitații pe internet,la percheziția informatică negăsindu-se probe în acest sens,solicitând liberarea provizorie sub control judiciar întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată în conformitate cu art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul declarat nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 alin.4 din CEDO Curtea constată că, orice persoană lipsită de libertatea sa, prin arestare sau deținere, are dreptul să introducă un recurs în fața unei instanțe competente pentru ca aceasta să statueze într-un termen scurt asupra legalității sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
In art.148 Cod procedură penală se regăsesc condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.
Potrivit art.136 Cod procedură penală în cauzele privitoare la infracțiuni sancționate cu închisoare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal,se poate lua măsura arestării preventive a inculpatului, dacă gradul de pericol social al faptei, sănătatea, vârsta, antecedentele inculpatului impun acest lucru.
În cauză s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.11/U/P/6 martie 2009 emis de Tribunalul Teleorman, inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat (crimă organizată) și complicitate la înșelăciune săvârșită prin intermediul sistemelor și rețelelor informative.
În mod corect,tribunalul a apreciat că în cauză există motive temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală constatând că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Cât privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul prev.de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, sigur că este admisibilă numai în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă cert că nu există date să conducă la concluzia că inculpatul ar săvârși și alte infracțiuni.
Ori, în cauza dedusă judecății,sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fapte de o gravitate ridicată,iar modalitatea în care acestea au fost comise,ridicând de la bănci sume de bani transferate din străinătate de la diferiți cetățeni străini (prejudiciul creat acestora fiind de 800.000 euro) formează convingerea că lăsat în libertate inculpatul va încerca, în orice mod, să influențeze aflarea adevărului,cu atât mai mult cu cât era unul dintre liderii grupului infracțional.
Susținerea inculpatului că nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa,că nu a cunoscut proveniența banilor,și că la dosar nu există probe că face parte din grupul infracțional organizat, nu sunt elemente care să formeze convingerea instanței că se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Așa fiind, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
Dact.IE/2 ex./19.05.2009
Trib.
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
