Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1640/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 11078/2/2009
2714/2009
DECIZIEI PENALE NR.1640/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER - -
_________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 45341/23.11.2009 (fila 8), intimatul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 1715/23.11.2009 (fila 7) și intimatul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită a se încuviința depunerea de înscrisuri la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind concludente, pertinente și utile cauzei, le încuviințează, fiind depuse la dosar (filele 9-10).
Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce îl privește pe intimatul-inculpat, consideră că trebuia atașat dosarul în care a fost pronunțată decizia Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală și pentru cauze cu minori și familie prin care s-a admis recursul Parchetului.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat arată că se opune cererii formulată de reprezentantul Parchetului, întrucât nu are legătură cu obiectul prezentului dosar penal.
Curtea suspendă ședința de judecată timp de 15 minute pentru a se face demersuri în vederea atașării dosarului solicitat de către reprezentantul Parchetului.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-inculpați, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărători aleși și asistați de apărători aleși.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a atașat copia deciziei penale nr.1546/23.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală și pentru cauze cu minori și familie.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică încheierea din data de 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive, având în vedere actele aflate la dosar, întrucât măsura înceta pe data de 25.11.2009, iar prin decizia penală nr. 1546/23.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală nu s-a mai menținut starea de arest preventiv.
Referitor la inculpații și critică hotărârea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei întrucât liberarea provizorie nu este oportună, având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, acestea fiind săvârșite în formă continuată, activitatea inculpaților ar fi continuat în situația în care nu ar fi fost depistați de către organele de urmărire penală.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și consecințele nefaste produse asupra părților vătămate, titulare de conturi bancare, care au fost diminuate sau chiar golite de conținut, precum și amploarea acestui fenomen infracțional, care este foarte frecvent în prezent și reprezintă pentru tot mai multe persoane o modalitate de obținere a veniturilor.
Cu privire la inculpatul solicită a se reține și perseverența infracțională a acestuia, care nu este la primul conflict cu legea penală, aspect ce denotă specializarea acestuia în săvârșirea infracțiunilor.
Astfel, consideră că nu este oportună liberarea provizorie și se impune în continuare menținerea în stare de arest a inculpații și și pentru a preîntâmpina săvârșirea de către aceștia de noi fapte prevăzute de legea penală.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, casarea încheierii atacate în sensul de ase considera încetată de drept măsura arestării preventive în ceea ce îl privește pe inculpatul, iar față de ceilalți doi inculpați, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea stării de arest.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca neîntemeiat și menținerea încheierii din data de 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, ca fiind temeinică și legală.
Consideră că Ministerul Public își susține recursul pe supoziții, în sensul că inculpatul ar putea săvârși alte fapte penale dacă ar fi lăsat în stare de libertate, neavând astfel niciun temei legal și nicio dovadă la dosar care să conducă la concluzia că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Susține că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut fapta și a explicat modalitatea de comitere, mai mult a data dovadă că încearcă să restituie din prejudiciul cauzat părților vătămate.
Mai mult, apărarea invocă dispozițiile referitoare la termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, inculpații găsindu-se în arest de aproximativ opt luni.
În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului, apărătorul arată că de la momentul la care a fost condamnat infracțiunile anterioare nu a mai comis alte fapte penale și s-a împlinit și termenul de reabilitare, iar specializarea ar fi fost dacă fapta ar fi fost de aceeași natură.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, distrugerea de probe ori tergiversarea procesului penal.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca neîntemeiat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca neîntemeiat și menținerea încheierii din data de 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, ca fiind temeinică și legală.
Consideră că stadiul procesual este propice pentru admiterea unei astfel de cereri, toți inculpații fiind audiați, iar atitudinea acestora a fost una sinceră și de recunoaștere, aducând lămuriri noi în soluționarea cauzei.
Mai mult, arată că inculpatul se află la limita împlinirii termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, iar menținerea acesteia ar conduce la încălcarea dispozițiilor legale.
Precizează că intimatul-inculpat a recunoscut că a extras sume de bani de la Banca Transilvania, însă a încercat recuperarea prejudiciului, având venituri întrucât este administratorul unei societăți comerciale.
De asemenea, apărarea asigură că inculpatul a înțeles consecințele faptelor sale, astfel că instanța de fond pronunțat soluția în mod corect în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile reprezentantului Ministerului Public în ceea ce îl privește pe acest inculpat și solicită se lua act de faptul că a încetat de drept a măsurii arestării preventive, potrivit disp. art.140 lit. a Cod de procedură penală și punerea în libertate a inculpatului.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său și lasă soluția la aprecierea instanței de judecată, precizând că dorește să fie judecat în stare de libertate pentru a putea acoperi prejudiciul.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursului penal de fată:
Prin încheierea de ședință din data de 17.11.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a espins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpați, de revocare a măsurii arestării preventive.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea parchetului de menținere a stării de arest preventiv dispusă față de inculpați.
S-au admis cererile formulate de inculpații, și de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art.1601rap. la art.1602alin.1 și 2 și art.1608aalin.2 Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților.
În baza art.1602alin.3 Cod procedură penală inculpații au fost obligați - ca pe timpul liberării provizorii - să respecte următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a municipiului B decât în condițiile stabilite de instanță; să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială în care domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința rară încuviințarea instanței care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.1602alin.3 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să nu comunice între ei direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credintă a obligațiilor ce le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut:
Prin rechizitoriul 352/P/2009 emis la data de 21.05.2009 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în judecată, inculpații: - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică și punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, faptă prev. de art. 24 alin.1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. fiecare cu aplic, art.37 lit.b Cp. toate cu aplic, art.33 lit.a Cp.; - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. falsificare a instrumentelor de plată electronică și punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, faptă prev. de art. 24 alin.1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În cursul urmăririi penale față de acești inculpați, s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se următoarele fapte:
- în ceea ce-l privește pe inculpatul - în esență se reține că inculpatul în lunile noiembrie - decembrie 2008 și ianuarie 2009 deținut și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe magnetică a cârdurilor bancare, a falsificat instrumentele de plată electronice și a efectuat mai multe operațiuni cu cârduri fară consimțământul titularilor, cu precizarea că în ceea ce-l privește pe acesta se conturează - din actele dosarului - greșita reținere în rechizitoriu a stării de recidivă.
- în ceea ce-l privește pe inculpatul - în esență se reține că în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009 deținut dispozitive de copiere a informațiilor de pe cârdurile bancare pe care învinuitul și inc. le-au instalat la 4805, aparținând Băncii Transilvania - B, Agenția, la 3006, aparținând Băncii Transilvania - P, Agenția, dar și la alte -uri aparținând aceleiași bănci, dar și că în aceeași perioadă a falsificat instrumente de plată electonică prin imprimarea informațiilor sustrase în data de 19.11.2008, 25.11.2008 și 28.11.2008, efectuând retrageri frauduloase de numerar.
- în ceea ce-1 privește pe inculpatul - în esență se reține că în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009, împreună cu și, a deținut și instalat mai multe dispozitive de copiere a cârdurilor pe raza municipiilor B și
Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acestora, respectiv cele prevăzute de dispozițiile art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății nu depășesc 18 ani închisoare; nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Această concluzie rezultă în primul rând din modul de desfășurare a cercetării judecătorești, fază în care inculpații au avut o atitudine cooperantă - în sensul recunoașterii participației lor la comiterea faptelor, martorii au fost audiați în mare parte (cei neaudiați fiind martori asistenți), iar pentru expertiza dispusă în cauză au fost ridicate toate mijloacele de probă necesare, astfel că nu mai există alte mijloace de probă ce ar putea fi distruse dacă inculpații ar fi lăsați liberi.
În al doilea rând, în acest moment procesual - când inculpații au fost ascultați și au recunoscut fapte de natură penală - Tribunalul a constatat că nu mai subzistă pericolul ca aceștia să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Atât prin prisma dispozițiilor naționale, cât și din perspectiva CEDO, se impune ca liberarea provizorie sub control judiciar să nu fie condiționată de gravitatea infracțiunilor (mai mult decât prevede alin.l al art.1602Cod procedură penală), ci această măsură trebuie subordonată garantării prezentării inculpaților la audieri (ceea ce s-a și realizat), precum și evitării unei stări de pericol sau a obstrucționării justiției.
În raport de aceste ultime considerente, s-a avut în vedere și împrejurarea că inculpații nu au comis alte fapte și nu există date din care să rezulte că vor încerca în vreo modalitate obstrucționarea judecății.
Durata arestării preventive - de 8 luni de zile - dacă se va prelungi, depășește un termen rezonabil; în acest sens, Tribunalul a avut în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, toate argumentele existente la dosarul cauzei împotriva existenței unei necesități de ordin public care să mai justifice o asemenea măsură, precum și faptul că desfășurarea judecății se va prelungi în timp datorită volumului mare al materialului probator ce urmează a fi administrat, ceea ce nu este imputabil inculpaților.
Liberarea inculpaților - cu obligația de a respecta măsurile impuse de instanță - asigură buna desfășurare a procesului penal, iar în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță se ia față de inculpați din nou măsura arestării preventive, așa cum prevăd expres dispozițiile art.1602alin.32Cod procedură penală.
În consecință, nu s-a justificat respingerea unor astfel de cereri și menținerea față de inculpați a celei mai restrictive și aspre dintre măsurile preventive, comportamentul anterior al inculpaților și probatoriul deja administrat determinând judecătorul cauzei să pronosticheze că lăsarea lor în libertate nu mai prezintă la acest moment pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, tribunalul a admis cererile formulate de inculpați, a dispus punerea în libertate provizorie a acestora și au fost obligați să respecte obligațiile prevăzute de art.1602alin.3 Cod procedură penală, precum și obligația stabilită de instanță - conform art.1602alin.31Cod procedură penală - de a nu comunica direct sau indirect între ei.
S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată dat fiind că aprecierea instanței - pentru considerente deja expuse - s-a îndreptat către o liberare provizorie sub control judiciar.
Referitor la starea de arest și la cererile de revocare a acesteia formulate de inculpați, Tribunalul - pe lângă cele deja menționate - a avut în vedere că la acest moment procesual temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, dar s-au modificat.
Astfel, subzistă indiciile temeinice care completate cu probe duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele de care sunt acuzați, sens în care nu se poate dispune o revocare a măsurii arestării preventive.
Însă, menținerea acestei măsuri preventive nu mai este proporțională față de scopurile urmărite prin privarea de libertate, de aceea tribunalul a apreciat că o liberare provizorie sub control judiciar este în măsură să asigure buna desfășurare - în continuare - a procesului penal.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive prin raportare la criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene, respectiv persistența unei suspiciuni rezonabile nu mai este suficientă - singură - după o anumită perioadă de timp să justifice o menținere a stării de arest, în condițiile în care s-a stins rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea faptelor, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, Tribunalul a respins ca neîntemeiate atât cererea parchetului de menținere a stării de arest preventiv față de inculpați, cât și cererile de revocare a acestei măsuri formulate de inculpați.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și rejudecând, în fond, respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpații și, iar în privința inculpatului a solicitat constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului parchetul arată că nu este oportună liberarea provizorie și se impune în continuare menținerea în stare de arest a inculpaților și, având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, forma continuată, împrejurarea că activitatea inculpaților ar fi continuat în situația în care nu ar fi fost depistați de către organele de urmărire penală și pentru a preîntâmpina săvârșirea de către aceștia de noi fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și consecințele nefaste produse asupra părților vătămate, titulare de conturi bancare, care au fost diminuate sau chiar golite de conținut, precum și amploarea acestui fenomen infracțional, care este foarte frecvent în prezent și reprezintă pentru tot mai multe persoane o modalitate de obținere a veniturilor.
În plus, referitor la inculpatul solicită a se reține și perseverența infracțională a acestuia, care nu este la primul conflict cu legea penală, aspect ce denotă specializarea acestuia în săvârșirea infracțiunilor.
Referitor la inculpatul consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive, având în vedere actele aflate la dosar, întrucât măsura a încetat pe data de 25.10.2009, în condițiile în care prin decizia penală nr. 1546/23.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală nu s-a mai menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și sunt admisibile în principiu, fiind îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.1602alin.1 și 2. proc. pen.
Cât privește temeinicia cererii, Curtea constată că dispozițiile legale în materie nu impun o admiterede planoa cererii, în situația întrunirii condițiilor de admisibilitate, ci o verificare de la caz la caz aoportunitățiiluării unei asemenea măsuri. În acest sens, Curtea va avea în vedere stadiul procesual al cauzei, poziția procesuală a inculpaților, dar și acuzația concretă care se aduce acestora.
În acest context observă că inculpații au fost trimiși în judecată la data de 21.05.2009, sub acuzația de falsificare a instrumentelor de plată electronică și punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, fapte prevăzute de art.24 alin.1 și 2 și art.25 din Legea nr.365/2002, fiecare cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în privința inculpatului reținându-se și incidența recidivei mari postcondamnatorii.
Analizând atitudinea procesuală manifestată de inculpați până la acest moment, respectiv parțial sinceră și care a oscilat de la negare la recunoașterea parțială a acuzațiilor și circumstanțele lor personale, Curtea apreciază că poziția inculpaților nuanțată cu privire la faptele comise și acuzațiile deosebit de grave care li se aduc, nu justifică admiterea cererii formulate. Sub acest aspect, este de remarcat modalitatea continuă și intervalul de timp îndelungat în care au fost comise faptele, împrejurarea că ne aflăm în prezența unui concurs de infracțiuni și cuantumul ridicat al prejudiciului, care a fost achitat într-o mică măsură în momentele premergătoare discutării cererii de liberare provizorie și imediat după admiterea acesteia.
De asemenea, Curtea constată că nici stadiul procesual al cauzei nu impune admiterea cererii, fiind de finalizat expertiza tehnică efectuată de -Institutul de Tehnologii și referatul de evaluare pentru cei doi inculpați. Curtea apreciază totodată că starea de arest preventiv nu a depășit o durată rezonabilă și nu apare ca oportună, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, admiterea cererii de liberare provizorie pe control judiciar, fără ca prin acesta să se aducă vreo îngrădire dispozițiilor legale (art.5 par.3 din CEDO, art.23 din Constituție) referitoare la dreptul persoanei arestate de a fi pusă în libertate sub rezerva unor garanții.
În privința inculpatului Curtea constată că ultima menținere a măsurii arestării preventive a fost dispusă de către instanța fondului la data de 27.08.2009, astfel că aceasta a expirat de drept la data de 25.10.2009. Aceasta deoarece prin decizia penală nr. 1546/23.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală a fost admis recursul parchetului împotriva încheierii de ședință din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța de control judiciar omițând a se mai pronunța asupra menținerii stării de arest preventiv.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d proc. pen. va dmite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
- casa, în parte, încheierea de ședință din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- și, în fond rejudecând:
- constata încetată de drept, la data de 26 octombrie 2009, măsura arestării preventive a inculpatului.
- dispune punerea, de îndată, în libertate a acestui inculpat, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.5/UP din 2 martie 2009, emis de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
- respinge, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpații și.
- obligă pe cei doi inculpați, în fond, pe fiecare, la cheltuieli judiciare către stat.
- menține măsura arestării preventive a inculpaților și.
- menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate, iar în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Casează, în parte, încheierea de ședință din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- și, în fond rejudecând:
Constată încetată de drept, la data de 26 octombrie 2009, măsura arestării preventive a inculpatului.
Dispune punerea, de îndată, în libertate a acestui inculpat, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.5/UP din 2 martie 2009, emis de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Respinge, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpații și .
Obligă pe cei doi inculpați, în fond, la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Menține măsura arestării preventive a inculpaților și.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. - / 15.12.2009
Dact./17.12.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
