Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1695/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
R OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.45655/3/2009
2750/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1695/
Ședința publică din 07 decembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 25.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/07.12.2009, depusă la dosarul cauzei(fila 11).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/30.11.2009, care a asigurat asistența juridică obligatorie recurentului-inculpat la termenul anterior solicită a se lua act de împrejurarea că a încetat delegația sa de asistență juridică și să se dispună asupra onorariului parțial.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 25.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată în cauză.
Arată că, după ce a fost admisă în principiu această cerere, atât Parchetul, cât și instanța de judecată au apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod de procedură penală, cea din urmă neacordând liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, sau să altereze ori distrugă mijloace de probă.
Precizează că judecătorul fondului a analizat cauza din prisma materialului probator, considerând că există indicii temeinice că inculpatul a participat la producerea faptelor. Or, inculpatul nici nu a negat această stare de fapt, declarând că l-a ajutat pe cumnatul său să procure o asigurare, însă referitor la fapta privind înmatricularea unui autoturism, a arătat că nu are cunoștință despre aceasta.
În opinia apărării încadrarea juridică a faptei este greșită, nu s-a produs nicio pagubă, astfel că încadrarea juridică a faptelor este cea de tentativă la înșelăciune.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, are doi copii minori în întreținere, era încadrat în muncă, comportamentul acestuia fiind unul exemplar, așa cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar.
Apărarea solicită admiterea recursului, apreciind a fi îndeplinite dispozițiile art. 1609Cod de procedură penală rap. la art. 3856alin. 3 și art. 3859pct. 9 Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Consideră că în mod corect a fost respinsă cerere de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere probatoriul administrat la dosar, respectiv convorbirile telefonice existente, înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, fiind suficiente date și indicii temeinice în sensul că inculpatul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.
Susținând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod de procedură penală, pe cale de consecință și cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, solicită a se avea în vedere starea sa gravă de sănătate, considerând că în stare de detenție i se va înrăutăți. Astfel, solicită a se admite recursul, asigurând că se va prezenta ori de câte ori în fata organelor de cercetare penală.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 25.11.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, reținând că acestea este cercetat pentru comiterea mai multor infracțiuni prevăzute de art. 26 rap. la art.215 alin.1,2,3 Cod penal, art. 290 Cod penal, art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, la data de 23.09.2009 a contrafăcut, la cererea unei persoanei neidentificate, un înscris de înstrăinare a unui autoturism, pe care a aplicat o ștampilă falsă cu amprenta SRL; că a falsificat o rovignetă și factura fiscală aferentă acesteia, pentru autoturismul înmatriculat sub numărul B-333-; că, în data de 20.09.2009, l-a ajutat pe cumnatul său, numitul să încheie o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu o dată anterioară, întrucât acesta din urmă fusese implicat întru-un accident auto, cauzând astfel o pagubă societății de asigurare; că, în data de 04.08.2009, a ajutat o persoană neidentificată, să înmatriculeze autoturismul marca Citroen 230 cu acte false, pe numele SC III SRL, fără ca aceasta să fie declarată la organul fiscal pentru calculul și plata impozitului aferent, cauzând astfel o pagubă bugetului local; a plăsmuit un certificate de atestare fiscală de B, certificat ce a fost ulterior folosit pentru înmatricularea unui autoturism; l-a ajutat pe învinuitul să înstrăineze un autoturism care fusese anterior înmatriculat cu acte false (nu a fost declarat la organul fiscal pentru calcularea și plata impozitului) și că a aplicat pe fișa de înmatriculare a unui autoturism, aparținând numitului o viză falsă de scoatere din evidența și o impresiune a unei ștampile false cu amprenta Direcției de Taxe și Impozite Locale Sector 2.
Formal inculpatul îndeplinește condițiile stipulate în dispozițiile art.160/2 Cod procedură penală.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat, aceste condiții avute în vedere de judecătorul cauzei la momentul emiteri mandatului de arestare preventivă neschimbându-se.
Liberarea provizorie este privită ca fiind o măsură limitativă de drepturi având ca principală finalitatea înlocuirea măsurii arestării preventive cu o constrângere mai redusă a libertăților individuale precum și altor drepturi.
Or, în raport de disp. art. 160 ind.2 alin.2 C.P.P. instanța constată că nu se acordă liberarea provizorie în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Urmărirea penală se află în curs de desfășurare, urmând a fi efectuate o serie de acte procedurale de natură a stabili modul de comitere a faptei, contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunii și, deci din această perspectivă, concluzia este că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere în momentul arestării preventive respectiv art. 148 lit. c și
De asemenea s-a avut în vedere că în cauza Dumont - Maliverg contra Franței din CEDO se menționează că gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special personalitatea inculpatului, fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată. In adoptarea acestei hotărârii se va avea în vedere faptul că activitatea infracțională a inculpatului reprezintă o sursă de venituri cu caracter regulat, ca în afară de infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală, există posibilitatea ca inculpatul să fi ajutat și alte persoane să își înmatriculeze autoturismele în mod fraudulos sau le-a procurat rovignete și folii false.
Nu trebuie neglijat nici faptul că potrivit jurisprudenței CEDO privarea de libertate și respectiv menținerea acesteia se impun dacă măsura este imperios necesară pentru a asigura prezenta inculpatului în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice - buna desfășurare a urmăririi penale încadrându-se în această motivație -.
În consecință tribunalul a apreciat că realizarea scopului avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, scop constând, conform disp. art. 136 alin.1 C.P.P. în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se poate asigura, cel puțin în această fază procesuală numai prin cercetarea inculpatului în stare de arest și nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră cu privire la faptele reținute, mai puțin cele referitoare la înmatricularea unui autoturism, despre care nu are cunoștință. În cauză este discutabilă încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, pentru care s-ar impune reținerea formei tentativei, iar nu a complicității, întrucât nu s-a produs nicio pagubă.
Mai solicită ca la examinarea cererii să se aibă în vedere și persoana inculpatului, angajat în muncă, cu doi copii minori în întreținere, starea sănătății precară.
Curtea, examinând recursul inculpatului prin prisma dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța fondului a făcut o constatare temeinică a îndeplinirii cerințelor de ordin formal prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
Sub aspectul temeiniciei cererii instanța a avut în vedere nu doar împrejurările cauzei, natura și gravitatea faptelor reținute, dar și scopul urmărit prin luarea față de inculpat a unei măsuri preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, prevenirea zădărnicirii aflării adevărului, împiedicarea inculpatului de a comite noi fapte.
În cauză se constată că faptele comise de inculpat presupun existența unei angrenaj relațional specific derulării unor activități de acest gen, după cum rezultă că inculpatul își asigura din aceste activități ilicite cele necesare traiului, ceea ce conduce la constatarea că în libertate inculpatul și-ar relua asemenea îndeletniciri.
Critica încadrării juridice a faptei de înșelăciune nu poate avea consecințe importante asupra cererii întrucât în acest stadiu procesual nu se poate examina încadrarea juridică, aceasta fiind de competența instanței ce soluționează fondul cauzei.
Circumstanțele procesuale invocate, deși reale, nu pot constitui un temei specific pentru admiterea cererii, instanța fondului valorificându-le la stabilirea sancțiunii penale.
Cum a stabilit și prima instanță, cerințele art. 1602alin. 2 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite și nici nu se poate asigura o bună desfășurare a procesului penal prin lăsarea în libertate a inculpatului, astfel că în mod corect a fost respinsă cererea, motiv pentru care potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995 pentru onorariul parțial al avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./16.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
