Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1731/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
(2877/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1731/
Ședința publică din 14 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei (fila 19).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al intimatului-inculpat depune motive scrise (atașate la dosarul cauzei la filele 20-23).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică soluția instanței de fond sub aspectul greșitei admiterii a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, reținând atitudinea inculpatului, împrejurarea că avea un loc de muncă și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Or, inculpatul nu a manifestat o atitudine sinceră, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond, atâta timp cât, înainte și după arestarea preventivă, fiind audiat în fața procurorului, a arătat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa (declarația din data de 24.11.2009).
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că la percheziția domiciliară efectuată în locuința inculpatului au fost ridicate mai multe înscrisuri privind diferite autoturisme, numeroase certificate de înmatriculare necompletate, acte emise de autoritățile străine pentru autovehicule, mai mult inculpatul încercând să zădărnicească aflarea adevărului aruncând o parte din aceste înscrisuri pe fereastra imobilului.
Totodată, arată că la sediul unde funcționa societatea era de fapt locul unde inculpatul împreună cu numitul își desfășura activitatea de falsificare a documentelor.
În concluzie, reprezentantul Ministerului Public consideră că nu este oportună la acest moment liberarea provizorie sub control judiciar, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, respingerea cererii formulată de inculpat în cauză.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București ca fiind nefondat, potrivit disp. art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod de procedură penală și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Susține că, în fapt, la baza luării măsurii arestării preventive, instanța de fond a considerat că există un sentiment de bănuială sau presupunere că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și astfel ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
În opinia apărării însă, în stare de libertate inculpatul nu poate să zădărnicească aflarea adevărului întrucât au fost administrate toate probele și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Susține că în urma administrării probatoriului, suspiciunile s-au dovedit a fi nefondat, astfel, din înregistrarea convorbirii dintre și un anume, aflată la filele 30-32 din volumul 4 al dosarului de urmărire penală, rezultând că nu i se poate imputa inculpatului săvârșirea unei infracțiuni cu privire la autoturismul cu seria de șasiu.
De asemenea, învederează că din declarațiile celorlalți inculpați, aflate la filele 13-17 din volumul 7 al dosarului de urmărire penală, rezultă faptul că inculpatul nu are nicio implicare în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, apărarea consideră că acesta trebuia apreciat în concret, și nu prezumat, invocând decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența
Consideră că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, iar cerințele art.1602alin.1 și 2 Cod de procedură penală sunt îndeplinite, neexistând date că inculpatul ar săvârși alte fapte prevăzute de legea penală.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3 Cod de procedură penală, arată că este de acord cu apărătorul său, precizând că a colaborat cu organele de cercetare penală și nu a încercat să ascundă aflarea adevărului. Solicită a se avea în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere și este singurul întreținător al familiei. De asemenea, asigură că nu va încălca obligațiile impuse de lege și stabilite de instanța de judecată cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 09.12.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul în conformitate art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen.
În temeiul art. 1602alin. 3.proc.pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a Municipiului B, decât cu încuviințarea organelor judiciare;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază își are domiciliul, conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art. 1602alin. 32.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză, cheltuielile judiciare avansate de stat rămând în sarcina sa.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut:
Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2009, cu nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, în temeiul disp. art. 1602și urm. Cod de procedură penală, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat, nu depășește 18 ani și că nu există date din care să rezulte că, fiind lăsat în libertate, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. De asemenea, a învederat instanței că este administratorul unei firme care are ca obiect principal activități de publicitate prin care deservea diverși clienți care doreau sa-și vândă mașinile prin postarea acestora pe site-urile targurilor de mașini, iar aceasta firma funcționa în mod legal, având toate taxele către stat achitate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că inculpatul este cercetat, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, tăinuire, prev. de art. 221 Cod penal, fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 Cod penal, complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 18.09.2009, inculpatul a falsificat o procură privind autoturismul marca Audi A4, cu număr de înmatriculare B-08-; a contrafăcut cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca Mercedes-Benz ML 320 CDI, cu seria de șasiu -A-, care figurează în baza de date a Interpol și ca fiind sustras din B, din data de 13.04.2009, înlesnind astfel vânzarea acestuia; că, în data de 04.08.2009, a ajutat o persoană neidentificată, să înmatriculeze autoturismul marca Citroen 230 cu acte false, pe numele III, fără ca aceasta să fie declarată la organul fiscal pentru calculul și plata impozitului aferent, cauzând astfel o pagubă bugetului local și că, în data de 04.08.2009, a falsificat un înscris ce dovedea transferul de proprietate al autoturismului marca Citroen 230 către III.
Potrivit art. 1601Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 1602Cpp:"(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 Cod de procedură penală, scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 Cod procedură penală, ce au condus instanța de control judiciar la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța a apreciat că, în cauza de față, cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive putând fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, iar buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și cu inculpatul în stare de libertate.
Asupra fondului cererii, cum îndeplinirea formală a condițiilor prev. de art. 1602Cod de procedură penală nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a analizat oportunitatea aplicării acestei măsuri, luând în considerare circumstanțele cauzei și datele ce-l caracterizează pe inculpat. Analizând aceste aspecte, instanța a apreciat că, la acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, reținând, în acest sens, că a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând fapta și colaborând cu organele de cercetare penală, că este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, că, la momentul arestării preventive, avea un loc de muncă. S-a avut în vedere, de asemenea, că inculpatul se află în stare de arest de o lună, timp în care, în raport de datele care-l caracterizează, s-a apreciat că a fost de natură să-l determine pe acesta să reflecteze la faptele săvârșite și la consecințele legale ale acestora, astfel că scopul măsurii poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul art. 136 alin. 2 Cod de procedură penală. De asemenea, instanța a apreciat că, prin obligarea inculpatului la respectarea unor obligații, astfel cum sunt ele prevăzute de alin. 3 și alin. 31ale art. 1602Cod procedură penală și atragerea atenției acestuia asupra disp. art. 16010Cod de procedură penală, referitoare la revocarea liberării, sunt respectate atât drepturile inculpatului, fără antecedente penale, de a beneficia de un tratament juridic diferit de cel al inculpaților care nu se află la momentul săvârșirii primei infracțiuni, cât și necesitatea derulării corespunzătoare a procesului penal și apărării ordinii publice. De asemenea, în condițiile în care faptele penale de care este acuzat inculpatul au fost descoperite și au fost strânse în mare parte datele apte a-l incrimina pe inculpat, astfel că lăsarea in libertate a inculpatului cu obligațiile prev. de art.1602alin.3 Cod de procedură penală înlătură orice posibilitate a acestuia de a zădărnici aflarea adevărului în cauză sau sustragerea sa de la judecată sau executarea pedepsei.
Față de cele expuse anterior, în temeiul disp. art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În temeiul art. 1602alin. 3.proc.pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatului i-au fost impuse următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a Municipiului B, decât cu încuviințarea organelor judiciare;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază își are domiciliul, conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art. 1602alin. 32.proc.pen. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și rejudecând, în fond, respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În motivarea scrisă a recursului parchetul arată că nu este oportună liberarea provizorie la acest moment și se impune în continuare menținerea în stare de arest a inculpatului, având în vedere că inculpatul nu a manifestat o atitudine sinceră, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond, negând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa (declarația din data de 24.11.2009).
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că la percheziția domiciliară efectuată în locuința inculpatului au fost ridicate mai multe înscrisuri privind diferite autoturisme, numeroase certificate de înmatriculare necompletate, acte emise de autoritățile străine pentru autovehicule, mai mult inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului aruncând o parte din aceste înscrisuri pe fereastra imobilului la momentul descinderii organelor de poliție.
Totodată, arată că sediul unde funcționa societatea era de fapt locul unde inculpatul împreună cu numitul își desfășura activitatea de falsificare a documentelor.
Parchetul susține că trebuie avute în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, acestea fiind săvârșite în formă continuată, împrejurarea că activitatea inculpaților ar fi continuat în situația în care nu ar fi fost depistați de către organele de urmărire penală, că inculpatul a apelat la sprijinul unei persoane ce reprezintă o autoritate a statului (polițist) și că a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod greșit că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.1602alin.1 și 2. proc. pen. în condițiile în care acesta a fost arestat preventiv în baza prevederilor art.148 lit.f (există date că ar pregăti comiterea de noi infracțiuni) și h proc. pen. însă această dispoziție nu mai poate fi cenzurată deoarece încheierea din 8.12.2009 nu a fost atacată de către parchet.
Cât privește temeinicia cererii, Curtea constată că dispozițiile legale în materie nu impun o admiterede planoa cererii, în situația întrunirii condițiilor de admisibilitate, ci o verificare de la caz la caz aoportunitățiiluării unei asemenea măsuri. În acest sens, Curtea va avea în vedere stadiul procesual al cauzei, poziția procesuală a inculpatului, dar și acuzația concretă care se aduce acestuia.
În acest context observă că inculpatul este cercetat sub acuzația de complicitate la înșelăciune și tăinuire, fapte prevăzute de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 Cod penal și art.221 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, respectiv pentru că a contrafăcut actul de identitate a unui autoturism de lux marca Mercedes, înlesnind astfel vânzarea acestuia, pentru falsificarea unei procuri și ajutorul dat altei persoane în vederea înmatriculării unui autoturism Citroen cu acte false.
Analizând atitudinea procesuală manifestată de inculpat până la acest moment, respectiv de negare a acuzațiilor, Curtea apreciază că poziția acestuia cu privire la faptele comise și acuzațiile deosebit de grave care i se aduc, nu justifică admiterea cererii formulate. Sub acest aspect, este de remarcat modalitatea continuă și intervalul de timp îndelungat în care au fost comise faptele, împrejurarea că ne aflăm în prezența unui concurs de infracțiuni și cuantumul ridicat al prejudiciului.
De asemenea, Curtea constată că nici stadiul procesual al cauzei nu impune admiterea cererii, dosarul aflându-se în faza de debut a urmăririi penale. Curtea apreciază totodată că starea de arest preventiv nu a depășit o durată rezonabilă și nu apare ca oportună, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, admiterea cererii de liberare provizorie pe control judiciar, fără ca prin acesta să se aducă vreo îngrădire dispozițiilor legale (art.5 par.3 din CEDO, art.23 din Constituție) referitoare la dreptul persoanei arestate de a fi pusă în libertate sub rezerva unor garanții.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d proc. pen. va Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va casa încheierea recurată și rejudecând, în fond:
- respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
- obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în fond, iar cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și rejudecând, în fond:
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în fond.
Cheltuielile judiciare în recurs rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red. - / 05.01.2010
Dact./ 06.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Vasile Băjan, Damian Dolache
