Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1764/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.25561/3/2009
2805/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1764
Ședința publică din 17 decembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 04.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat depune un memoriu, care este ata șat la fila 11 dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Consideră că cererea este admisibilă în principiu întrucât pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani închisoare și nu există date ori indicii temeinice că în stare de libertate inculpatul ar săvârși alte fapte penale sau ar încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Apreciază astfel inculpatul nu ar avea posibilitatea de a influenta bunul mers al anchetei penale, în cauză administrându-se probe de tip informatic, interceptări telefonice.
Susține că instituția liberării provizorii sub control judiciar trebuie sa găsească un echilibru între libertatea inculpatului și protecția socială, arătând că acesta se obligă să respecte dispozițiile legale impuse de art. 1602Cod procedură penală, iar urmărirea penală se poate desfășura în bune condiții și cu lăsarea acestuia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, considerând cererea ca fiind admisibilă raportat la pedeapsa prevăzută pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, însă nu este admisibilă din prisma dispozițiilor art.1602alin.2 Cod de procedură penală întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă date ori indicii temeinice că în stare de libertate inculpatul ar putea săvârși noi infracțiuni sau ar încerca sa zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită a se avea în vedere contextul infracțional, precizând că inculpatul a aderat la un grup, specializat în confecționarea de dispozitive de skimming pe care le aplicau pe bancomate, obiectivul fiind acela de a sustrage bani din acestea în mod ilicit.
Or, în opinia reprezentantului Parchetului, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad sporit de pericol social și aduc atingere protecției sociale, mai mult arată că s-a și prelungit măsura arestării preventive față de acesta și până la finalizarea urmăririi penale, raportat la dispozițiile art.136 alin.1 Cod de procedură penală, consideră hotărârea instanței de fond în această cauza ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul - inculpat ȚĂ, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3.C.P.P. arată că a colaborat cu organele de urmărire penală, s-au ridicat de la percheziția domiciliară hard disk-uri, -uri ș i telefoane asupra cărora s-a efectuat expertiză, în urma căreia nu au fost găsite probe care să-l incrimineze. Mai mult, sus ț ine că mandatul de percheziție nu este legal întrucât nu locuia la acea adresă, însă nici probele ridicate de la domiciliul său nu vin în sprijinul vinovă ției sale. Susține că nu cunoaște persoanele din acest grup organizat și, după șase luni de cercetare penală, nu s-au descoperit persoane păgubite și nu s-au constituit părți vătămate. Solicită admiterea cererii de liberare provizorie, obligându-se a respecta obligațiile impuse de lege.
CURTEA
Asupra recursului penal de față a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a Il-a Penală sub nr- din data de 27.11.2009 inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În considerentele cererii s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602Cod procedură penală și că nu există date ori indicii temeinice care să conducă la concluzia că inculpatul ar putea influența bunul mers al urmăririi penale prin influențarea unor părți, martori, experți, sau ca ar comite alte fapte penale, apreciind că scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile impuse de instanță.
Analizând cererea inculpatului funcție de dispozițiile legale incidente în cauza Tribunalul a constatat următoarele:
Referindu-se la condițiile liberării provizorii dispozițiile art. 1602Cod procedură penală statuează în alin. 1 că aceasta se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în alin. 2 faptul că liberarea provizorie nu poate fi acordată în situația existenței de date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit ori inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau expert, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte similare.
Îndeplinirea condițiilor anterior menționate atrage admisibilitatea în principiu a cererii care a fost analizată sub aspectul temeiniciei în cazul în care se apreciază că sunt îndeplinite aceste condiții.
În prezenta cauză inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:
- aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;
- deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, faptele constând în aceea că în cursul 2009, inculpatul ar fi aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit, ocupându-se în special cu vopsirea echipamentelor de falsificare a cârdurilor bancare. In acest sens, inculpatul, sub coordonarea inculpaților și, a participat la confecționarea dispozitivelor de skimming și a depozitat componente ale acestora.
Tribunalul a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea cuprinsă între 6 luni -5 ani, iar art. 7 al. 2 din Legea nr.39/2003 prevede că "pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzuta de lege pentru infracțiunea cea mai care intra in scopul grupului infracțional organizat", ori pedeapsa pentru infracțiunea cea mai care intra in scopul grupului infracțional organizat este cuprinsă între 6 luni -5 ani, motiv pentru care Tribunalul a privit-o ca admisibilă în principiu cererea inculpatului și a procedat la soluționarea acesteia.
Tribunalul a constatat pe fond cererea ca fiind nefondată, determinat de împrejurarea că activitatea de cercetare penală nu este finalizată, față de complexitatea deosebită a cauzei, de numărul mare de persoane implicate, urmând a fi efectuate și dispuse alte probe, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis faptele, astfel cum rezultă din probele administrate până în acest moment, conducând la convingerea că urmările produse, consecințele acțiunilor inculpatului au urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri, circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică.
Față de considerentele ce preced, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și rejudecând, în fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea orală a recursului arată că cererea întrunește condițiile de admisibilitate în principiu, nu are posibilitatea de a influenta bunul mers al anchetei penale, în cauză administrându-se probe de tip informatic și interceptări telefonice.
Mai arată că colaborat cu organele de urmărire penală, s-au ridicat de la percheziția domiciliară hard disk-uri, -uri și telefoane asupra cărora s-a efectuat expertiză, în urma căreia nu au fost găsite probe care să-l incrimineze. Susține că nu cunoaște persoanele din acest grup organizat și, după șase luni de cercetare penală, nu s-au descoperit persoane păgubite și nu s-au constituit părți vătămate
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.1602alin.1 și 2. proc. pen.
De asemenea, cât privește temeinicia cererii, Curtea constată că dispozițiile legale în materie nu impun o admiterede planoa cererii, în situația întrunirii condițiilor de admisibilitate, ci o verificare de la caz la caz aoportunitățiiluării unei asemenea măsuri. În acest sens, Curtea va avea în vedere stadiul procesual al cauzei, poziția procesuală a inculpatului, dar și acuzația concretă care se aduce acestuia.
În acest context observă că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii a două infracțiuni, respectiv deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și aderarea la un grup de criminalitate organizată, respectiv pentru că în cursul anului 2009 i-a sprijinit pe membrii grupării coordonată de inculpații și la realizarea scopului pentru care a fost constituită gruparea, ocupându-se de vopsirea echipamentelor de falsificare a cardurilor bancare, confecționarea dispozitivelor de tip skimming și depozitarea de componente ale acestora.
Analizând atitudinea procesuală manifestată de inculpat până la acest moment, respectiv de negare a acuzațiilor, Curtea apreciază că poziția acestuia cu privire la faptele comise și acuzațiile deosebit de grave care i se aduc, nu justifică admiterea cererii formulate. Sub acest aspect, este de remarcat modalitatea continuă și intervalul de timp îndelungat în care au fost comise faptele, numărul ridicat al inculpaților cercetați în cauză, împrejurarea că ne aflăm în prezența unui concurs de infracțiuni și cuantumul ridicat al presupusului prejudiciu.
De asemenea, Curtea constată că nici stadiul procesual al cauzei nu impune admiterea cererii, dosarul aflându-se în faza de urmărire penală. Curtea apreciază totodată că starea de arest preventiv nu a depășit o durată rezonabilă și nu apare ca oportună, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, admiterea cererii de liberare provizorie pe control judiciar, fără ca prin acesta să se aducă vreo îngrădire dispozițiilor legale (art.5 par.3 din CEDO, art.23 din Constituție) referitoare la dreptul persoanei arestate de a fi pusă în libertate sub rezerva unor garanții.
Ca atare, toate susținerile inculpatului referitoare la lipsa indiciilor temeinice privind comiterea infracțiunii, ca și lipsa pericolului social pentru ordinea publică, nu constituie obiect de analiză al Curții deoarece obiectul unei asemenea cereri presupune îndeplinirea condițiilor cumulative necesare arestării preventive, lipsa acestora ducând la revocarea măsurii și nu la admiterea cererii de liberare provizorie.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală va espinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul și îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 04.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr- și îl obligă la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare statului din care 25 lei onorariu parțial avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red. - - / 08.03.2010
Dact./ 08.03.2010
Ex. 2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Damian Dolache, Risantea Găgescu
