Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1770/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

Dosar nr-

2874/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ

Decizia penală nr.1770/

Ședința publică din data de 18 decembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Daniela Panioglu

JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache

JUDECĂTOR 3: Cristina Carmen

GREFIER -

.

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR

Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Încheierii de ședință din data de 9 decembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv fișa din ECRIS a Dosarului nr-, din care rezultă faptul că, prin Încheierea de ședință nr.436/R/16.XII.2009, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a coinculpatului - cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei.

Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri formulată de intimatul-inculpat, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia, după care, nemaifiind cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că, deși liberarea provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu, instanța de fond a examinat cererea numai prin prisma cerințelor art.143 și art.148 Cod procedură penală, fără a face o analiză a îndeplinirii condițiilor expuse în art.160²alin.2 Cod procedură penală, respectiv s-a limitat la analizarea circumstanțelor personale ale inculpatului, reținând faptul că este tânăr, are studii superioare și nu este cunoscut cu antecedente penale, ignorând cele două condiții enunțate în textul de lege evocat, care statuează că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni sau că acesta ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea probatoriului.

Din acest punct de vedere, este de observat că urmărirea penală este în fază incipientă, iar măsura arestării preventive, luată pe data de 10.2009, a fost prelungită pe data de 9.XII.2009, pentru subzistența temeiurilor ce au determinat luarea măsurii, în aceeași zi în care un alt complet a dispus punerea sa în libertate provizorie. Actele efectuate până la acest moment evidențiază faptul că inculpatul este persoana care a inițiat și a pus la punct un grup infracțional organizat în scopul distribuirii unui produs de slăbit pe care îl aducea din și care conține o substanță dăunătoare pentru sănătate, sibutramina, cu posibil efect letal asupra persoanelor care suferă de afecțiuni grave, folosindu-se de ștampile falsificate, făcând concurență unei alte societăți comerciale care a făcut demersuri, inclusiv analize în Germania, pentru obținerea autorizației de distribuire a produsului respectiv.

De asemenea, din convorbirile telefonice interceptate în mod autorizat, a reieșit faptul că în circuitul de distribuție al produsului respectiv sunt implicați și martori, ce urmează a fi audiați, iar lăsarea inculpatului în libertate provizorie prezintă riscul influențării probatoriului, întrucât obligațiile impuse - de a nu părăsi localitatea și de a se prezenta la chemarea organelor judiciare - nu sunt suficiente pentru a asigura buna administrare a cauzei în acest stadiu procesual.

Pe de altă parte, deși Convenția Europeană a Drepturilor Omului recunoaște oricărei persoane cercetate dreptul de a fi pusă în libertate în cursul procedurilor judiciare, față de natura și gravitatea infracțiunilor, inclusiv aceea de evaziune fiscală, și de complexitatea cauzei, la acest moment procesual, nu se justifică admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că inculpatul care a fost descoperit în trafic în timp ce transporta medicamentul respectiv a fost pus în libertate, într-un alt dosar și consideră că instanța de fond a analizat, în concret, toate temeiurile legale care puteau conduce la luarea acestei măsuri, constatând că se impune liberarea provizorie sub control judiciar. Mai mult decât atât, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate provizorie nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, având în vedere faptul că produsul respectiv a fost confiscat la momentul reținerii inculpaților, așa încât nu mai poate continua activitatea infracțională, de asemenea a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că se află la prima abatere, are studii superioare și este doctorand, are familie și un minor de câteva luni, elemente în raport cu care cercetarea sa în stare libertate provizorie este pe deplin justificată, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului pentru a nu crea o stare inechitate cu inculpatul care a fost pus în libertate și care este cercetat pentru săvârșirea acelorași infracțiuni.

Intimatul-inculpat, personal, arată că sibutramina nu este o substanță interzisă, se regăsește și în medicamentul "reductil", nu cunoștea că medicamentul conținea această substanță, societatea comercială a încheiat un contract cu Institutul de Cercetări Alimentare pentru a verifica dacă conține substanțe periculoase pentru sănătate, însă acest institut nu avea laborator, au dorit comercializarea licită a produsului respectiv.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea din 09.12.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, în temeiul art. 160 alin. 1,2 Cod procedură penală a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului stabilindu-se, conform art. 160²alin. 2 Cod procedură penală obligațiile ce revin acestuia pe durata liberării provizorie și atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării cu rea credință a obligațiilor ce îi revin. S-a dispus prin aceeași încheiere, punerea de îndată în libertate a inculpatului, în cazul în care acesta nu este arestat în altă cauză.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.12.2009, cu nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, în temeiul disp. art. 160²și urm. Cod de procedură penală, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat, nu depășește 18 ani și că nu există date din care să rezulte că, fiind lăsat în libertate, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că inculpatul este cercetat, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, concurență neloială prev. de art.5 lit.a și b din Legea nr.11/1991, contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor și punerea în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată și care prejudiciază titularul mărcii înregistrate prev. de art.83 lit.a și b din Legea nr.84/1993, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art.297 Cod penal, cu aplic art.33 lit.a Cod penal.

În fapt, s-a reținut că, in perioada 2008- noiembrie 2009, împreună cu inculpații și și cu s-au constituit într-un grup infracțional în vederea efectuării unor operațiuni ilegale de import si distribuire a unor produse contrafăcute, respectiv suplimentul nutritiv "capsula de slăbit", aceste produse fiind similare până la identitate cu produsul "capsula de slăbit" distribuit in mod legal de SC FARM SRL T, societate care are calitatea de unic importator și proprietar asupra ambalajului și modului de prezentare, conform certificatului de înregistrare nr.- emis de către OSIM.

Potrivit art. 160¹Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Potrivit art. 160²Cod procedură penală:

"(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".

Pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 Cod de procedură penală, scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 Cpp (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.

Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 Cod de procedură penală și art. 148 Cod de procedură penală, ce au condus instanța de control judiciar la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța a apreciat că, în cauza de față, cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive putând fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, iar buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și cu inculpatul în stare de libertate.

Asupra fondului cererii, cum îndeplinirea formală a condițiilor prev. de art. 160²Cod de procedură penală nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a analizat oportunitatea aplicării acestei măsuri, luând în considerare circumstanțele cauzei și datele ce-l caracterizează pe inculpat. Analizând aceste aspecte, instanța a apreciat că, la acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, reținând, în acest sens, că a avut o atitudine procesuală corectă, că este tânăr, absolvent de studii superioare, nu este cunoscut cu antecedente penale, că, la momentul arestării preventive, avea un loc de muncă. S-a avut în vedere, de asemenea, că inculpatul se află în stare de arest de cca. două săptămâni, timp în care, în raport de datele care-l caracterizează, s-a apreciat că a fost de natură să-l determine pe acesta să reflecteze la faptele săvârșite și la consecințele legale ale acestora, astfel că scopul măsurii poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul art. 136 alin. 2 Cod de procedură penală. De asemenea, instanța a apreciat că, prin obligarea inculpatului la respectarea unor obligații, astfel cum sunt ele prevăzute de alin. 3 și alin. 3¹ale art. 160²Cod de procedură penală și atragerea atenției acestuia asupra disp. art. 160¹⁰Cod de procedură penală, referitoare la revocarea liberării, sunt respectate atât drepturile inculpatului, fără antecedente penale, de a beneficia de un tratament juridic diferit de cel al inculpaților care nu se află la momentul săvârșirii primei infracțiuni, cât și necesitatea derulării corespunzătoare a procesului penal și apărării ordinii publice.

De asemenea, s-a constatat că toate datele apte să conducă la stabilirea vinovăției inculpatului în cauză au fost în mare parte strânse, astfel că lăsarea in libertate a inculpatului cu obligațiile prevăzute de art.160²alin.3 Cod de procedură penală înlătură orice posibilitate a acestuia de a zădărnici aflarea adevărului in cauză.

Față de cele expuse anterior, în temeiul disp. art. 160²alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

În temeiul art. 160²alin. 3 Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii, inculpatului i-au fost impuse următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a Municipiului B, decât cu încuviințarea organelor judiciare;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază își are domiciliul, conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În temeiul art. 160²alin. 3²Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina sa.

Împotriva acestei încheieri a promovat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție criticând soluția ca fiind netemeinică. S-a arătat de către Reprezentantul Ministerului Public că deși, admisibilă în principiu, cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul, este neîntemeiată, având în vedere că prima instanță nu a analizat întregul ansamblu ale circumstanțelor cauzei, nu a ținut seama de aspectul că inculpatul este cel care a inițiat grupul infracțional, cu scopul de a face concurență neloială distribuitorului legal - SC FARM SRL - T, efectuând operațiuni ilegale de import și distribuire a unor produse contrafăcute, respectiv suplimente nutritive.

S-a mai invocat de către Parchet, în susținerea recursului formulat, că există riscul influențării probelor în eventualitatea punerii în libertate a inculpatului, iar complexitatea cauzei sub aspectul numărului persoanelor implicate, dar și gravitatea faptelor comise, impun menținerea în detenție provizorie a inculpatului, prin respingere a cererii de liberare provizorie.

În fața Curții, apărătorul inculpatului a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, probă admisă, în sensul depunerii la dosarul cauzei a listingului aplicației Ecris, din care rezultă că în aceeași cauză, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis, prin încheierea din 16.12.2009, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 09.12.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și rejudecând cauza, a respins propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție de prelungire a duratei arestării preventive.

Analizând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și susținute de Parchet, prin raportare la disp. art. 385 Cod procedură penală, dar și art. 160²Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Inculpatul a fost arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 271/UP/26.12.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup

infracțional, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, concurență neloială prev. de art. 5 lit. a,b din Legea nr. 11/1991, contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor și punerea în circulație fără drept unui produs purtând o marcă identică ori similară - art. 83 lit. a,b din Legea nr. 84/1993, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 Cod penal, cu art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reținut ca situație de fapt, că inculpatul, împreună cu inculpații și, în perioada 2008 - noiembrie 2009, ar fi constituit un grup infracțional cu scopul de a efectua operațiuni ilicite de import și distribuire a unor produse contrafăcute, respectiv supliment nutritiv "capsulă de slăbit", produse ce s-au dovedit a fi similare până la identitate cui produsul original, ce era distribuit în mod legal de SC FARM SRL T, unic importator și proprietare asupra ambalajului și modului de prezentare.

S-a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive privind pe inculpații, și în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Ulterior, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a acestora de către Tribunalul București, însă referitor la inculpatul, s-a admis recursul promovat de acesta împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive a Tribunalului București din 09.12.2009, dispunându-se punerea sa în libertate și măsura obligării de a nu părăsi țara pe timp de 30 de zile.

Astfel cum a rezultat din actele procesuale și procedurale aflate în dosarul cauzei, în cazul inculpatului s-a dispus prelungirea arestării preventive prin încheierea din 09.12.2009 a Tribunalului București, respingându-se cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Inculpatul a solicitat la data de 03.12.2009 liberarea sa provizorie sub control judiciar, învederând Tribunalului București că îndeplinește condițiile cerute de lege în acest sens.

Încheierea Tribunalului București - Secția I-a Penală este temeinică, în opina Curții, în virtutea considerentelor ce urmează a fi reținute de C în urma propriului său examen:

Procedând la verificarea condițiilor impuse de art. 160^1,160²Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că se impune și analiza asupra oportunității liberării provizorii din perspectiva prevederilor art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, cu alte cuvinte a evaluat consecințele liberării provizorii prin prisma asigurării bunei desfășurări a procesului penal ori a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală.

Constatând admisibilitatea în principiu a cererii, prima instanță a evaluat fondul cererii, știut fiind că îndeplinirea formală a condițiilor stipulate în art. 160²Cod procedură penală, nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

S-a apreciat că la acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului cu instituirea unui control judiciar, precum cel stabilit de art. 160³Cod procedură penală nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și,în acest sens, s-au învederat elemente precum atitudinea procesuală manifestată de inculpat, tinerețea lui, aspectul că este absolvent cu studii superioare, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar la momentul arestării preventive acesta avea un loc de muncă.

S-a mai avut în vedere de către Tribunal că perioada arestului preventiv, de circa două săptămâni ar fi fost de natură să-l determine pe inculpat să reflecteze cu privire la faptele săvârșite și la consecințele legale ale acestora, dar și faptul că prin instituirea unui control judiciar, vor fi respectate atât drepturile inculpatului de a beneficia de un tratament juridic diferit de cel al inculpaților ce nu se află la momentul săvârșirii primei infracțiuni, cât și necesitatea derulării corespunzătoare a procesului penal și apărării ordinii publice în contextul în care datele privind stabilirea vinovăției au fost în mare parte strânse de organul de urmărire penală.

Curtea în urma propriei evaluării cu privire la oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului, apreciază că rațiunea liberării provizorii constă în garantarea libertății individuale în procesul penal și presupune adoptarea unor măsuri care, fără a fi privative de libertate pot asigura desfășurarea normală a procesului penal, în condițiile în care se apreciază că deși temeiurile pentru luarea măsurii preventive subzistă, totuși, din cauza unor împrejurări legate în special de persoana inculpatului și de comportarea sa în proces, nu mai apare necesară privarea de libertate, prevenția putând fi realizată printr-o măsură restrictivă de drepturi.

Instituția de drept procesul a liberării provizorii își păstrează caracterul preventiv și facultativ, astfel încât ea nu reprezintă un drept al inculpatului, ci doar o eventuală vocație a acestuia în împrejurarea în care instanța, urmare a examinării faptelor pretins a fi fost săvârșite, dar mai ales a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, ar concluziona cu privire la temeinicia cererii.

Raportându-se la speța de față, Curtea constată că o mare pondere în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să o aibă datele de țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.

Se reține, așadar că inculpatul să află pentru prima dată în conflict cu legea penală, prezintă studii superioare, în cursul procedurilor judiciare a manifestat o atitudine corespunzătoare.

Prin urmare, Curtea consideră că luarea măsurii restrictive de drepturi aceea a liberării provizorii dublate de exercitarea unui control judiciar efectiv conform dispozițiilor art.160²Cod procedură penală, este oportună la acest moment procesual și de natură a asigura exigențele dispozițiilor art. 136 alin. 1,2 Cod procedură penală, în sensul unei bune desfășurări a procesului penal în continuare și al împiedicării unei eventuale sustrageri a inculpatului de la urmărirea penală.

În virtutea argumentelor înfățișate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, conform art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Sub incidența art. 192 alin. 3 Cod procedură penală se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul disp. art.385¹⁵pct.1 lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală împotriva încheierii de ședință din data de 9.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr-.

În temeiul disp. art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red. - /21.12.2009

Dact./ 03.01.2010

Ex.2

Red. / Tribunalul București - Secția I Penală

Președinte:Daniela Panioglu
Judecători:Daniela Panioglu, Magdalena Iordache, Cristina Carmen

Vezi şi alte speţe de drept penal: