Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1785/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2991/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1785
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 09.12.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, din dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr-/22.12.2009 (fila 8 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, întrebat fiind de președintele completului de judecată, arată că este de acord să fie asistat juridic de apărătorul din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege și neexistând nici un indiciu din care să rezulte că inculpatul, lăsat în libertate, ar împiedica în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiat, a recursului declarat de inculpat, învederând că nu este îndeplinită condiția premisă de formulare a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, anume, aceea a recunoașterii săvârșirii faptei de către inculpat, acesta susținând tot timpul că nu știa ce reprezintă aparatura skimming găsită asupra sa la T, el ocupându-se doar cu transportarea anumitor lucruri pentru suma de 500 euro. În același timp, solicită a se avea în vedere că activitatea infracțională pe care inculpatul a desfășurat-o este mult mai complexă, în sensul că acesta a probat aparatura skimming la diferite bancomate de pe teritoriul României și, mai mult decât atât, a efectuat retragerii frauduloase de numerar de la bancomate împreună cu ceilalți inculpați, activitatea infracțională a grupului nefiind posibilă, fără aportul său.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precizând că a recunoscut încă de când a fost reținut că a avut asupra sa un colet sigilat. Solicită a se avea în vedere că a cooperat cu organele de anchetă și că nu există părți prejudiciate.
CURTEA
Prin încheierea din data de 09.12.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
A reținut Tribunalul:
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602alin. 1.C.P.P. legea prevăzând pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește fondul cererii, instanța a reținut următoarele:
Pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 Cod procedură penală, ce au condus instanța învestită cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive la luarea acestei măsuri preventive față de inculpat.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța a apreciat că, în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă temeiurile arestării, prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, reținute în sarcina inculpatului, împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a faptelor, numărul mare al persoanelor implicate, ca și numărul mare al persoanelor cu care inculpatul, împreună cu ceilalți coinculpați, se presupune că au conlucrat - dar care nu au fost identificate sau depistate - perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, în mod repetat, sumele mari de bani vehiculate și presupus încă obținute din comiterea faptelor, atingerea adusă și cea care poate fi adusă în continuare ordinii financiare și comerciale, spațiul larg de desfășurare a activităților ilicite - raportat atât la teritoriul României, cât și al unor țări din Europa și Australia - necesitatea prevenirii riscului ca inculpatul să se sustragă cercetării penale - îngreunând astfel desfășurarea procesului penal, sunt tot atâtea criterii de apreciere în concret a gradului de pericol social, pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, chiar dacă acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pe de altă parte, Tribunalul a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea acestuia față de faptele comise și urmările lor, din conduita inculpatului nerezultând că ar manifesta o atitudine de acceptare a faptului că s-au încălcat prevederile legale și cu atât mai puțin de regret.
A reținut în continuare că, chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind în acest moment finalizată, cu atât mai mult cu cât data emiterii mandatului de arestare preventivă este recentă, respectiv 18.09.2009, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de, importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și continuarea cercetării în cauza prezentă în stare de libertate. Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate si din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin. 3 din Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, împreună cu alți inculpați, acesta fiind arestat preventiv prin încheierea din data de 18. 09.2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, reținându-se că din probele administrate a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la săvârșirea faptelor pentru care este cercetat. În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2009, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat și coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit grupul. În acest sens, inculpatul, sub coordonarea celor doi, a participat la confecționarea echipamentelor de skimming și probarea acestora la diferite bancomate de pe teritoriul României, a transportat diverse componente ale echipamentelor de skimming și a efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul țării. La momentul luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, soluția rămânând definitivă prin respingerea recursului.
Curtea reține că, prin încheierea recurată, Tribunalul a apreciat că cererea de liberare este admisibilă dată fiind îndeplinirea condițiilor de prev. de art. 160 indice 2 alin. 1 din Codul d e procedură penală, condițiile prev. de art. 160 indice 2 alin. 2 fiind analizate de Tribunal în cadrul discutării asupra temeiniciei cererii, nu în cadrul admisibilității. 2 prevede că liberarea poate fi acordată dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea unor mijloace materiale de probă sau prin alte asemenea fapte.
Curtea apreciază că s-ar fi impus analiza admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar din perspectiva art.160 indice 2 în integralitatea sa, așa cum arată explicit și titlul marginal al textului legal, interpretarea Tribunalului fiind eronată, în opinia Curții, având în vedere atât argumentele de text, titlul marginal al articolului vizat fiindcondițiile liberării, cât și referirea legiuitorului la examinarea condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, or, singura precizare relativă la îndeplinirea vreunor condiții este exclusiv cea din textul prev. de art. 160 indice 2 alin. 1 si 2.C.P.P. și pe de altă parte, văzând și dispunerea cronologică a textului care analizează temeinicia, ulterior, în disp. art. 160 indice 8a, text în care legiuitorul prevede procedura pe care o urmează instanța după ce a trecut la analiza temeiniciei, considerând că cererea este admisibilă, prin respectarea disp. art. 160 indice 2 alin. 1 si 2 Cod procedură penală, după depășirea așadar a momentului procesual al admisibilității cererii.
Fără a analiza acum această problemă, interpretată neunitar de practica judiciară și reținând că în calea de atac a inculpatului nu se poate agrava situația acestuia, (respingerea cererii ca inadmisibilă fiind mai puțin favorabilă de cât aceea de respingere ca neîntemeiată) în lipsa unui recurs exercitat de Parchet sub acest aspect, Curtea apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată, așa cum a reținut în mod corect și Tribunalul.
Potrivit Codului d e procedură penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisă atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și, în raport de datele dosarului, persoana inculpatului și aprecierea instanței că scopul procesului penal se poate realiza în continuare cu inculpatul în stare de libertate, se consideră întemeiată cererea, toate aceste aspecte din urmă rămânând la aprecierea instanței. Curtea constată în prezenta cauză că scopul procesului penal nu poate fi realizat în continuare cu inculpatul în stare de libertate chiar prin impunerea controlului judiciar prevăzut de lege.
Curtea apreciază că nu există în prezenta cauză suficiente date că lăsat în libertate, inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului având în vedere că dosarul se află la începutul fazei de urmărire penală, nu au fost administrate toate probele, urmărirea penală a fost declanșată urmare unor activități care au presupus activități desfășurate pe o perioadă lungă de timp, tehnici de investigare speciale, urmărirea unui număr foarte mare de persoane implicate, dintre care nu toate au fost reținute, unele dintre acestea fiind în continuare în libertate, or, trebuie avută în vedere la analiza cererii nu doar persoana inculpatului, dar și întregul context în care au fost săvârșite faptele raportat la numărul de inculpați și amploarea deosebită a activităților în ansamblul lor.
Nu în ultimul rând Curtea consideră că nu trebuie ignorată împrejurarea că măsura arestării preventive luată a fost prelungită de Tribunal și confirmată ulterior de Curtea de APEL BUCUREȘTI cu câteva zile anterior pronunțării asupra cererii de liberare, prilej cu care s-a apreciat că scopul procesului penal se realizează în cea mai bună măsură cu inculpatul în stare de arest preventiv. Este adevărat că o cerere de liberare poate fi formulată în tot cursul procesului penal, însă această dispoziție trebuie raportată și la actele procesuale și procedurale care se desfășoară pe parcursul acestui proces, or, într-un interval de câteva zile nu s-au administrat probe care să schimbe fundamental aprecierea instanțelor că scopul procesului penal poate fi atins în continuare mult mai bine dacă inculpatul va fi cercetat în stare de arest preventiv.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate și având în vedere că măsura preventivă este în concordanță și cu disp. Convenției Europene a Drepturilor Omului, Curtea va respinge recursurile ca nefondate conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit. b) Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 9.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - / 05.01.2010
Dact./ 05.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu
