Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.179
Ședința publică din data de 09 martie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 decembrie 1982, în prezent aflat în Arestul IJP P, județul P, împotriva încheierii din data de 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 8 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat luând legătura cu inculpatul arestat arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a acestuia, susținând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat nu sunt prevăzute cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, întrucât art.7 din Legea nr.39/2003 prevede ca inițierea sau constituirea unui grupă organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
A mai menționat că alin.2 al art.7 prevede că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin.1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă, care intră în scopul grupului infracțional organizat,
respectiv: (Legea 365/2002 republicată): art.24 alin.1 prevede o pedeapsă între 3 și 12 ani; art.25 prevede o pedeapsă între 6 luni și 5 ani; art.27 alin.1 prevede o pedeapsă între 1 și 12 ani, astfel că faptele pentru care este cercetat sunt prevăzute cu pedeapsa închisorii de maxim 12 ani.
A mai arătat că nu sunt dovezi din care să reiasă că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți din proces, martori, iar infracțiunile pentru care este cercetat nu sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pentru ordinea publică, are o familie întemeiată și se bucură de o apreciere pozitivă în comunitate.
Referitor la jurisprudența Curții Europene, a precizat că aceasta a stabilit ca instanțele naționale, la cererea inculpaților trebuie să examineze cererile de liberare provizorie, impunându-se pentru ca orice privare de libertate nejustificată să fie redusă sau eliminate, numai în acest fel dreptul garantat de art,5 din CEDO să fie concret și efectiv și nu teoretic și iluzoriu.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca inadmisibil și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât, potrivit art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cauza de față, consideră că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijin a unui grup infracțional organizat, prev. și ped.de art.7 din Legea nr.39/2003, care se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, precum și a unor infracțiuni de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prev.și ped.de art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. și ped. de art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. și ped. de art.27 alin.1,2 și 3 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și de tentativa la transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice prev. și ped. de art.20 rap. la art.47 și art. 44 alin.2 și 3 din Legea nr.161/2003.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin Încheierea din data de 4.03.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată în temeiul disp. art. 160/2 pr.penală, de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 14.12.1989, în mun. Târgoviște, în prezent aflat în Arestul
Inculpatul a fost obligat la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că cel în cauză și-a motivat cererea pe considerentul că în prezent este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijin a unui grup infracțional; de falsificare a instrumentelor de plată electronice; de deținere de echipament în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și de tentativă la săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 24 alin.1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al.2; art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al.2; art. 27 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al.2 și respectiv art. 20 rap.la art. 47 și art. 44 alin.2 și 3 din Legea nr. 161/2003.
Inculpatul a susținut că, nu are nicio implicare în comiterea faptelor pentru care este cercetat și înainte de data arestării avea o firmă a cărei activitate a fost blocată, locuia împreună cu părinții săi și în condițiile în care va fi pus în libertate nu va încerca să influențeze nicio persoană și nici nu va încerca să părăsească țara, urmând să respecte toate condițiile ce le va impune instanța.
Instanța de fond a reținut că, inculpatul a fost arestat la data de 13.01.2009 în dosarul nr- de către Tribunalul Prahova prin încheierea din aceeași dată, împreună cu alți 10 inculpați pentru o perioadă de 29 de zile, respectiv până la data de 10.02.2009 inclusiv, măsură care a fost prelungită ulterior de către instanță în condițiile legii.
Temeiul arestării la constituit disp. art. 148 lit.b și f pr.penală, în sensul că inculpatul, este cercetat pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul Prahovaa constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată, deoarece nu sunt întrunite condițiile prev. de disp. art. 160/2 teza a-II-a, care prevede că "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Astfel s-a reținut că printre infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat se află și infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 respectiv inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii în limitele de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Pentru aceste considerente, prima instanță ținând seama și de pericolul social generic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată și a respins-o în consecință.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care prin apărător ales a susținut că, în mod greșit Tribunalul Prahovaa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar deoarece la dosar nu există dovezi din care să reiasă că cercetarea sa în stare de libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului sau s-ar sustrage de la urmărirea penală.
Pe de altă parte se arată că au fost ignorate disp. art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și jurisprudența care a stabilit că instanțele naționale, la cererea inculpaților trebuie să examineze cererile de liberare provizorie, impunându-se pentru ca orice privare de libertate nejustificată să fie redusă sau eliminată.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea constată că, recursul declarat de inculpatul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 160/2 pr.penală, " liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Soluția adoptată de prima instanță prin care a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, este legală și temeinică deoarece în speța de față nu sunt întrunite cerințele textului de lege mai sus indicat.
Astfel, printre infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, alături de un grup de 10 persoane se reține față de acesta și infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind inițierea sau constituire unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii în limitele de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
De asemenea, prima instanță a apreciat corect gradul de pericol social generic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și care sunt sancționate de lege extrem de sever, în condițiile în care în ultima perioadă de timp astfel de fapte au crescut în mod alarmant.
Pe cale de consecință, Curtea constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat și va fi respins în consecință conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14 decembrie 1982, în prezent aflat în Arestul P, împotriva încheierii de ședință din data de 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
Grefier
Red.
Tehnored.
5 ex./10.03.2009
dos. nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2009
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
