Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 181/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - cerere liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 181
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Dolj.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale promovate de inculpatul A (deținut în cadrul Penitenciarul d e Maximă Siguranță C), precum și de numiții și, împotriva Încheierii din data de 08 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat A (în stare de arest) asistat de avocați aleși și; recurentul asistat de avocat ales, același apărător reprezentând și pe recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, inculpatul - prin apărător - depune la dosar memoriu și motive de recurs, apărătorul angajat al recurenților și depune note scrise și o serie de acte, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat A, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivând că încheierea recurată este criticabilă deoarece a fost motivată numai sub aspectul menținerii măsurii preventive, analizând numai generic, condițiile de admisibilitate ale liberării provizorii. S-a arătat că nu există suport probator pentru concluzia influențării negative a procesului penal, întrucât societățile bancare nu au formulat acțiuni civile în cauză și nu au fost identificate persoanele fizice păgubite, iar probele științifice, obținute prin percheziția informatică, nu au furnizat date relevanță pentru cauză. Totodată, s-a arătat că inculpatul are mijloace financiare pentru a-și asigura existența, iar lipsa unei ocupații stabile, nu justifică privarea lui de libertate.
Avocat pentru recurentul inculpat șiu pentru recurenții petenți, a solicitat admiterea recursurilor, achiesând la concluziile anterioare, iar pentru petenți a arătat că măsura sechestrului asigurător nu este justificată în absența unui prejudiciu, în condițiile în care indisponibilitzat suma de 52.000 RON, iar prejudiciul probabil este de maxim 5000 euro.
Avocat, pentru recurenții și, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond ridicarea sechestrului asigurător dispusă asupra sumei de bani, întrucât banii au fost găsiți în domiciliul petenților, iar nu al inculpatului, respectiva sumă aflându-se în posesia soției inculpatului și având proveniență licită, conform înscrisurilor de la dosar. Astfel, s-a arătat că sumele respective provin din munca prestată în Italia de petenta, având proveniență licită și aparținând părinților naturali ai inculpatului, astfel că nu se justifică indisponibilizarea sumei de 52.200 euro, pentru un prejudiciu în valoare de 12.000 lei.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, as solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că în mod întemeiat cererea de liberare provizorie a fost respinsă, nefiind oportună lăsarea în libertate a inculpatului față de pericolul pentru ordinea publică, derivat din faptele deduse judecății, iar pentru cererea de ridicare a sechestrului asigurător, s-a arătat că această măsură este justificată în vederea recuperării pagubei, fiind necesară față de stadiul procesual.
Recurentul - inculpat A, a solicitat admiterea recursului promovat, însușindu-și concluziile apărătorilor săi și arătând suplimentar că, nu a încercat să se sustragă cercetărilor, că a existat un interval de 6 luni până la plecarea sa în Italia, fără să se dispună arestarea preventivă, iar faptul aruncării unui laptop, este o acțiune a soției sale, independentă de acțiunile inculpatului; totodată a arătat că se va conforma măsurilor de supraveghere, putând fi continuat procesul penal și cu lăsarea sa în libertate supravegheată.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin Încheierea din data de 08 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul nr-, s-a dispus espingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A - fiul lui și I, ns. 07.08.1982 în C, jud. D, cu domiciliul în C,-, jud. D, CNP - (mandat de arestare preventivă nr.53/16.10.2009 emis de Tribunalul Dolj în dosarul nr-), precum și cererea formulată de numiții și - domiciliați în C,-, județul D - de ridicare a sechestrului instituit asupra sumei de 52.200 EURO, prin ordonanța nr. 135D/P/2009 din 16 octombrie 2009 Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunilor de acces fără drept la un sistem informatic, faptă prev. de art. 42 alin.1 și 3 din Lg 161/2003 titlul III, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, falsificare de instrumente de plată electronică prev. de art. 24 alin.1 și 2 din Lg.365/2002, privind comerțul electronic cu aplic. art.41 alin.2 Cp și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și pedepsită de art. 27 alin.1 și 2 din Lg. 365/2002 privind comerțul electronic cu aplic. art. 41 alin.2 Cp, toate în final cu aplic. art. 33 lit. a și b Cod penal.
S-a reținut în fapt că, în cursul lunii iulie 2009, Banca Comercială - Sucursala C, lui, a sesizat C cu privire la faptul că în ziua de 02.06.2009 la -ul băncii, situat în C, cart. lui, a fost capturat un card falsificat.
Conform procesului - verbal din data de 28.07.2009, procedându-se la citirea cardului cu ajutorul dispozitivului tip 120, seria - aflat în dotarea C, s-a constatat că acel card conținea pe magnetică date și informații asemănătoare cardurilor bancare.
În urma examinării imaginilor video puse la dispoziție de Banca Comercială și a planșelor foto efectuate, s-a stabilit că persoana care apare în imaginile video este numitul - A -.
Cercetările efectuate ulterior în cauză, au atestat faptul că în perioada 28.05.2009 - 05.06.2009, - A- a efectuat retrageri frauduloase cu un număr de 4 carduri bancare contrafăcute, extrăgând numerar în cuantum de 10.500 RON.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în dimineața de 16.10.2009, la locuința sa din C,-, asupra soției inculpatului a fost descoperită și ridicată suma de 52.200 euro, iar în timpul efectuării percheziției domiciliare, numita a încercat să scape de un laptop aruncându-l peste gard, fiind recuperat imediat de polițiști.
S-a mai reținut că prin ordonanța din 16.10.2009, inculpatul a fost reținut de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, iar prin ordonanța din aceeași dată s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la acesta, pentru infracțiunile de acces fără drept la un sistem informatic, faptă prev. de art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003 Titlul III, cu aplic. art.41 alin. 2 din Cp; falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă prev. și ped. de art. 24 alin.1 și 2 din Legea 365/20002, privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și ped. de art. 27 alin.1 și 2 din Legea 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a și b din Cp.
Activitatea infracțională prezentată, a fost reținută în faza de urmărire penală, în baza următoarelor dovezi: comunicările emise de Banca și alte unități bancare, planșele fotografice - urmare a analizării imaginilor video ale camerelor bancomatului Băncii, procese - verbale de percheziții domiciliare, declarația martorului, note de interceptări telefonice efectuate în baza autorizației cu nr. 55/28.09.2009 și declarațiile inculpatului.
Acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin ordonanța din 16.10.2009 și prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2009 Tribunalului Dolj, s- dispus arestarea preventivă a inculpatului - A pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16.10.2009 și până la data de 14.11.2009 inclusiv, măsură ce a fost prelungită și menținută ulterior, pe parcursul judecății, până în prezent.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul - A, instanța de fond a constatat în esență că - raportat la genul de infracțiuni pentru care este judecat inculpatul și care pun în pericol grav siguranța financiară a persoanelor fizice sau juridice, la modul în care inculpatul a înțeles să acționeze prin implicarea și a altor în persoane în demersurile întreprinse pentru a înlătura urmele activității desfășurate, la faptul că, cel puțin până în prezent, nu a demonstrat că desfășura o activitate legală în țară sau în străinătate, care să îi asigure obținerea de venituri pentru cele necesare traiului - nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În condițiile în care este certă existența unei amplificări a fenomenului infracțional de acest gen, s-a apreciat că nu se justifică o atitudine indulgentă, care ar induce în rândul opiniei publice credința unei ineficiențe a justiției și ar încuraja comiterea acestui gen de fapte și de către alte persoane, cu atât mai mult cu cât, descoperirea acestui gen de infracțiuni și identificarea și prinderea autorilor, este dificil de realizat și probat
În consecință, în temeiul art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În ceea ce privește cererea de ridicare a sechestrului formulată de numiții și, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, de vreme ce petenții nu au făcut dovada faptului că sumele de bani indisponibilizate le aparțin, au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în locuința inculpatului și chiar acesta - în declarația dată în fața instanței - a precizat că banii găsiți la percheziție îi aparțin lui și soției, fiind retrași dintr-un cont pe care el îl avea deschis la.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs atât inculpatul A, cât și numiții și, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
În recursul inculpatului s-a arătat că încheierea recurată nu este motivată decât referitor la menținerea arestării preventive, fără să fie analizate condițiile de admisibilitate în fond a cererii de liberare provizorie, motivându-se că probele de administrat în cauză sunt științifice și nu ar putea fi influențate de inculpat, nu există constituire de parte civilă în cauză, situație în care trebuie reapreciat pericolul pentru ordinea publică din perspectiva impactului asupra comunității. Totodată, s-a arătat că inculpatul a dovedit existența unor mijloace materiale licite, nefiind justificată respingerea cererii pentru împrejurarea că inculpatul nu are o ocupație stabilă.
În recursul petenților, s-a solicitat ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra sumei de 52.200 euro, arătându-se că banii au fost ridicați din domiciliul petenților și nu al inculpatului, aparțineau petenților, fiind obținuți licit, în baza activității prestate în Italia de către și măsura asigurătorie este nejustificată în raport de valoarea prejudiciului din cauză, de maxim 12.000 lei.
Curtea analizând recursurile, reține:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea de infracțiuni la legea comerțului electronic - acces fără drept la un sistem informativ, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și deținerea și punerea în circulație de instrumente de plată electronică falsificate -, în fapt reținându-se că a efectuat 15 operațiuni de retragere numerar de la -uri aparținând unităților bancare; B, B, Banca Comercială, CEC Bank, Transilvania și BRD C, totalizând suma de 20.820 lei în perioada 28 mai 2009 - 5 iunie 2009, în baza a cinci carduri falsificate.
În aceste condiții, prima instanță - reținând că faza cercetării judecătorești nu a fost finalizată, fiind de administrat proba solicitată în apărare de inculpat, privind efectuarea unei expertize asupra identității persoanei surprinse în imaginile furnizate de camerele video ale Băncii C și inculpat, precum și că la percheziționarea locuinței de fapt a inculpatului, s-a descoperit suma de 52.200 euro, într-o geantă aflată în posesia soției inculpatului, în timp ce aceasta încerca să părăsească locuința - a apreciat că nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, respingând cererea formulată de acesta.
În aceste condiții, analizând criticile formulate de recurentul inculpat, raportat la considerentele soluției recurate, Curtea reține că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică astfel: pe de o parte, inculpatul a rulat sume de bani importante, prin contul bancar deținut la BRD C, justificate doar parțial prin împrejurarea că i-au fost expediate sume de bani de către și în anul 2008; pe de altă parte, inculpatul nu obține venituri printr-o muncă remunerată, iar din actul de trimitere în judecată rezultă că într-o perioadă scurtă, 3 luni, a obținut suma de 20.820 lei, prin săvârșirea unor infracțiuni la legea comerțului electronic. Aceste împrejurări au fost corect evaluate de prima instanță drept împrejurări care justifică riscul săvârșirii altor infracțiuni similare în cazul lăsării acestuia în libertate supravegheată, sens în care cererea întemeiată pe dispoz. art. 1602Cod procedură penală, a fost respinsă.
În privința recursului declarat de petenții și, se constată că în cazul măsurilor asigurătorii întemeiate pe dispoz. art. 163 Cod procedură penală, orice persoană interesată poate invoca un drept propriu asupra bunului indisponibilizat prin aplicarea măsurii asigurătorii, urmând ca instanța să se pronunțe asupra existenței acestui drept dar în mod provizoriu până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.
În speță, petenții au atacat măsura indisponibilizării sumei de 52.200 euro, invocând dreptul de proprietate asupra acestora, cu motivarea că provin din activitatea prestată în Italia de către, precum și faptul că au fost descoperiți în locuința petenților.
Probele administrate la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, evidențiază însă că inculpatul A, folosea în mod efectiv imobilul petenților, unde locuia fără forme legale, împreună cu soția sa, iar înscrisurile bancare depuse pentru perioada 2008 - octombrie 2009, atestă că inculpatul a fost titularul sumelor de bani expediate de. Totodată, înscrisurile depuse în recurs de către petenți privitor la extragerea unor sume de bani din contul petentei, de către petentul, atestă operațiuni bancare survenite posterior aplicării măsurii asigurătorii, respectiv la datele de 30 decembrie 2009 și 13 ianuarie 2010, față de 29 octombrie 2009.
Față de acestea, prima instanță a reținut corect că petenții nu au dovedit că suma de bani indisponibilizată le aparține, sens în care această criticată fiind astfel nefondată; de asemenea, critica referitoare la proporționalitatea sumei indisponibilizate, cu valoarea probabilă a prejudiciului, nu poate fi analizată în recursul petenților deoarece aceștia nu au calitate procesuală activă în acest sens, în raport de dispoz. art. 163 alin.2 Cod procedură penală, conform căruia "măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor inculpatului, până la concurența valorii probabile a pagubei".
În raport de considerentele expuse, pentru ambele recursuri se reține incidența art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând a fi respinse, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile penale promovate de inculpatul A (deținut în cadrul Penitenciarul d e Maximă Siguranță C), precum și de numiții și, împotriva Încheierii din data de 08 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții A, și, la plata sumei de câte 10 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - --
Grefier,
Red. jud.: --
Jud. fond:
2 ex./ 15- Martie 2010
-15 februarie 2010 -
- Administrația Finanțelor Publice C, va încasa de la recurentul - inculpat A suma de 10 lei, cheltuieli judiciare statului;
- Administrația Finanțelor Publice C, va încasa de la recurenții și suma de câte 10 lei, cheltuieli judiciare statului;
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
