Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 183/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 20174/3/2009
1286/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.183
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat inculpatul împotriva Încheierii din 22.05.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.65865/21.05.2009, depusă la fila 9 din dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, întrebat fiind de instanță, arată că știe limba română și nu are nevoie de translator.
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, învederează că recursul solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile cerute de prevederile art.1602pentru C.P.P. admisibilitatea în principiu a cererii, în sensul că legea prevede pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, o pedeapsă cu închisoarea, mai mică de 18 ani, iar din materialul probator aflat la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că aflat în libertate provizorie sub control judiciar acesta ar săvârși alte infracțiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului ori ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale. Mai arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră și de cooperare și se obligă să se prezinte în instanță ori de câte ori va fi chemat.
Totodată, solicită se constata că i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.
Mai învederează că referatul cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive nu a fost depus în termenul prevăzut de art.159 pct.1 C.P.P. iar recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a prelungit durata arestării preventive nu a fost soluționat potrivit termenului prevăzut de art.159 pct.8
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, instanța de fond apreciind în mod just că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment nu se justifică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat, precum și modalitatea concretă în care inculpatul a acționat.
În ceea ce privește susținere că referatul cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive nu a fost depus cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art.159 pct.1 C.P.P. arată că este un termen de recomandare și nu poate atrage vreo sancțiune din punct de vedere al încetării măsurii, iar referitor la faptul că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a prelungit durata arestării preventive a fost soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, consideră că nu este o împrejurare care să ducă la încetarea măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regreta fapta și lasă cererea de recurs la aprecierea Curții.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Tribunalul București Secția I-a Penală prin încheierea din 22.05.2009 în baza art.1602și urm. Cod procedură penală a respins,ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc,în formă continuată, prev.de art.2 alin.1 teza 8,10 din Legea nr.143/2000,cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept,în formă continuată,prev.de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000,cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și punerea la dispoziție,cu știință, a locuinței pentru consumul ilicit de droguri,în formă continuată,prev.de art.5 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că la data de 19.02.2009, a vândut colaboratorului " "- nume de cod,cantitatea de 2,32 grame rezină de cannabis pentru suma de 100 lei; în perioada noiembrie 2008-aprilie 2009, a oferit și a vândut, în mod repetat, acționând în realizarea aceluiași rezoluții infracționale,droguri de risc pentru diferite sume de bani, mai multor persoane; a deținut droguri de risc pentru consum propriu fără drept și a pus la dispoziție cu știință,locuința sa pentru consumul ilicit de droguri și a tolerat consumul ilicit de droguri în locuința sa; la data de 30.10.2008, a fost depistat de către jandarmi deținând 3,91 grame rezină de cannabis pentru consum propriu,fără drept; la data de 02.04.2009,la percheziția domiciliară efectuată la locuința sa, au fost descoperite 229 pachețele de hârtie conținând 158 grame cannabis și o punguță din material plastic conținând 10,26 grame cannabis, ce îi aparțineau și erau pregătite pentru comercializare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând liberarea provizorie sub control judiciar întrucât din materialul probator aflat la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că aflat în libertate provizorie sub control judiciar acesta ar săvârși alte infracțiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului ori ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată în conformitate cu art.385/6 alin.3 Cod procedură penală,Curtea constată recursul declarat nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 alin.4 din CEDO Curtea constată că,orice persoană lipsită de libertatea sa, prin arestare sau deținere, are dreptul să introducă un recurs în fața unei instanțe competente pentru ca aceasta să statueze într-un termen scurt asupra legalității sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
In art.148 Cod procedură penală se regăsesc condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.
Potrivit art.136 Cod procedură penală în cauzele privitoare la infracțiuni sancționate cu închisoare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se poate lua măsura arestării preventive a inculpatului, dacă gradul de pericol social al faptei, sănătatea,vârsta,antecedentele inculpatului impun acest lucru.
In cauză s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.70/P/3.04.2009 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală,la propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Biroul Teritorial București în dosarul nr.1481/DP/2008 inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 teza 8,10 din Legea ne.143/2000,cu aplic.art.41 alin.2 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal,art.33 lit.a Cod penal,art.5 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2,toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
În mod corect,tribunalul a apreciat că în cauză există motive temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală constatând că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive,impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Cât privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul prev.de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală,sigur că este admisibilă numai în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă cert că nu există date să conducă la concluzia că inculpatul ar săvârși și alte infracțiuni.
Ori, în cauza dedusă judecății,sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fapte de o gravitate ridicată,iar modalitatea în care acestea au fost comise,formează convingerea că lăsat în libertate inculpatul va încerca,în orice mod, să influiențeze aflarea adevărului.
Susținerea inculpatului că la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că aflat în libertate provizorie sub control judiciar acesta ar săvârși alte infracțiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului ori ar prezenta pericol pentru ordinea publică nu sunt elemente care să formeze convingerea instanței că se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Așa fiind,recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I -a Penală, în dosarul 65865/21.05.2009.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.MO
Dact.IE/2 ex./22.06.2009
1:
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
