Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 189R
Ședința publică din data de 23 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 7 februarie 1956, în prezent aflat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii din 22 octombrie 2009 Tribunalului Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că a fost anunțat apărătorul său ales, care însă a precizat că nu se prezintă pentru susținerea recursului.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs și că a luat legătura, în prealabil, cu apărătorul desemnat din oficiu pentru a-i acorda asistență juridică.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurrent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea, în principiu și pe fond, a cererii formulate. În susținerea recursului, arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602Cod pr.penală.
Conform art. 144 Cod penal, prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă. În speță, pedeapsa maximă pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, pentru care este cercetat inculpatul, este de 12 ani și
De asemenea, nu există date din care să rezulte că va încerca să se sustragă de la urmărirea penală, să zădărnicească aflarea adevărului sau să comită alte infracțiuni. Inculpatul este un om simplu și a comis fapta sub imperiul unui impuls de moment, fiind provocat de partea vătămată care l-a acuzat de furt.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind că nu sunt date condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie, formulată de către inculpat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său, solicitând punerea în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, în temeiul art.1608pct.3 Cod procedură penală s-a respins cererea pentru liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, pentru neîndeplinirea condiției de admitere în principiu a liberării prevăzută de art.1602pct.1 teza II Cod procedură penală rap.la art.1411Cod penal.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că inculpatul este cercetat penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art174-175 alin.1 lit.i Cod penal, iar la solicitarea Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, prin încheierea nr.65 din 07.10.2009 s-a dispus arestarea sa preventivă în aplicarea art.148 lit.f Cod procedură penală, începând cu 7 octombrie 2009 și până la 4 noiembrie 2009.
În fapt, s-a reținut că inculpatul, în ziua de 04 octombrie 2009, în jurul orelor 18,00, a înjunghiat-o de mai multe ori pe partea vătămată cu un foarfece de tăiat, pe drumul sătesc din com. județul B, ea suferind, conform raportului de expertiză medico-legală de la dosar, un traumatism facial și toraco-abdominal cu plăgi înțepat-tăiate, secțiune arteră mamară internă, fractură parcelară de stern și coastă VI, hemotorax, plagă transfixiantă de diafragmă, plagă hepatică, hemoperitoneu, necesitând 28-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni care i-au pus în primejdie viața, instanța apreciind că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
La data de 21 octombrie 2009, inculpatul a formulat prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar din arestul preventiv în care se află, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzută de lege pentru a se dispune o asemenea măsură preventivă, atât din punct de vedere al admiterii în principiu a cererii, cât și din punct de vedere al fondului acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, a statuat instanța de fond că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi primită, nefiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu, aspect care face inutilă cercetarea ei în fond.
Astfel, art.1602pct.1 Cod procedură penală prevede faptul că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar art.1411Cod penal statuează faptul că prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerație a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În speță inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art.174-175 alin.1 lit.i Cod penal, infracțiune care este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Constatând că cererea nu îndeplinește condiția de admisibilitate în principiu, relativ la limita de pedeapsă prevăzută de lege, ce depășește 18 ani de închisoare, prima instanță a respins-
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul. În motivarea recursului, acesta a arătat că sunt date în cauză condițiile de admisibilitate, atât în principiu, cât și pe fond a cererii. Astfel, inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor calificat, prin săvârșirea unei infracțiuni înțelegându-se, potrivit art. 144 Cod penal, comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau tentativă. Or, fapta comisă de către inculpat este tentativa la omor calificat, limita maximă de pedeapsă fiind de 12 ani și 6 luni, situație în care se justifică admiterea cererii și punerea sa în libertate. În plus, nu există date că odată liber, va zădărnici aflarea adevărului sau va comite noi infracțiuni.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. i Cod penal, comisă în împrejurările de fapt mai sus-arătate.
Potrivit disp. art. 160/1 alin. 1 Cod procedură penală, nu poate fi acordată liberarea condiționată în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depășește 18 ani.
Or, limita superioară a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor calificat este de 25 de ani, depășind cea limitativ impusă de textul de lege anterior menționat.
Este real că prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege, potrivit art. 144 Cod penal, comiterea "oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă -"
Concret, fapta reținută în sarcina inculpatului a rămas în faza de tentativă, însă, potrivit 141/1 Cod penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege "pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei."
Așadar, tentativa, ca stare de atenuare a pedepsei, nu își poate produce, în prezenta cauză, efectul de reducere la Jal imitelor de pedeapsă avute în vedere la analiza cerințelor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare sub control judiciar formulată de către inculpat.
Prin urmare, corect a reținut Tribunalul, în urma analizei acelorași aspecte și interpretării coroborate a dispozițiilor legale ce reglementează această instituție, că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 160/2 alin. 1 teza finală Cod procedură penală.
În acest caz, analiza pe fond a cererii de eliberare sub control judiciar formulată de inculpat nu mai poate fi făcută.
Constatând așadar că încheierea atacată este legală și temeinică, Curtea, în conformitate cu disp. art. 385/15 pct. 1 lit. a rap. la art. 160/9 alin. 7 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 07.02.1956 în com. județul B cu același domiciliu, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii din data de 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. Fond
Dact.
3 ex./23.10.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Acsinte Viorica, Ghertner
