Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 191/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier:
- Serviciul Teritorial Alba reprezentant prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - recurent inculpat - în stare de detenție - Penitenciarul Aiud, personal și asistat de apărător ales în substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, declară că nu mai are alte cereri.
Procuror, de asemenea, arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată prezenta cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat ales pentru inculpatul, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului de față raportat la prevederile art. 38515coroborare cu cele ale art. 3856Cod procedură penală, apreciind că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Se susține că inculpatul de față nu a prezentat pericol pentru opinia publică, iar cu privire la probațiunea administrată, inclusiv în rechizitoriu, față de acuzația de a fi săvârșit infracțiunea de șantaj față de numiții, și, apreciază că nici până la data prezentei nu s-a stabilit participația inculpatului la această faptă și nu s-a dovedit șantajul. Mai mult, inculpatul a fost plecat din țară și nu se face vinovat nici de infracțiunea de înșelăciune, deși s-a ocupat cu vânzarea de autoturisme, niciodată nu a cumpărat mașină în leasing, iar numitul, într-una din declarațiile date, precizează că tatăl este cercetat pentru evaziune fiscală. Față de toate motivele de recurs expuse, precum și față de faptul că cererea de liberare provizorie este admisibilă raportat la art.ș 1602Cod procedură penală, scopul prevăzut de art. 136 Cod penal fiind atins prin faptul că din 11.06.2009 inculpatul se află în stare de detenție și nu se mai impune menținerea măsurii preventive aplicate, având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia și faptul că are doi copii în întreținere, a fost angajat cu carte de muncă, sens în care solicită admiterea recursului de față și a se dispune punerea acestuia de îndată în stare de libertate. În final, față de faptul că apreciază că motivarea instanței de fond vizează și practica CEDO în astfel de spețe, consideră că nu se aplică în cauză existența pericolului de a săvârși noi infracțiuni.
Procuror, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii din 21.12.2009 pe considerentul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute pentru liberarea provizorie, cu atât mai mult cu cât faptele săvârșite de inculpat au o puternică rezonanță socială.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței cercetarea sa în stare de libertate, nu aparține niciunui grup infracțional organizat, nu este vinovat de șantaj și declarațiile numitului nu sunt conforme cu adevărul și nu se ține cont că nu se face vinovat nici de înșelăciune. Solicită cercetarea în stare de libertate.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 21 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud.
În considerentele încheierii, Tribunalul Albaa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2D/P/2009 al DIICOT Serviciul Teritorial Alba I pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- aderarea, inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din. nr. 39/2003;
- șantaj prev. de art. 194 al. 1.Cod Penal - (față de - cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, față de și, față de );
- înșelăciune prev. de art. 215 al. 1.Cod Penal (față de SC ACTIVE SRL);
- totul cu aplicarea art. 33 lit. a.
Cod PenalS-a reținut că membrii grupării au comis în mod organizat și coordonat acte grave de violență, șantaj, lipsire de libertate, violare de domiciliu etc. care sunt convergente din punct de vedere al scopului și denotă existența unei structuri de comandă. Au fost descrise în concret faptele reținute împotriva unor victime cu scopul de a obține supremația în lumea interlopă, pedepsirea rivalilor și concurenților și de pe o poziție dominanță, obținerea în mod ilicit de mari beneficii materiale.
Conform art. 160/2 Cpp liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față instanța apreciază că cererea de liberare sub control judiciar trebuie respinsă tocmai pentru a-l împiedica pe cel în cauză sa savarseasca alte infractiuni.
Faptele reținute în sarcina inculpatului nu pot fi privite în mod izolat, ci în contextul activității întregii grupări, a tuturor faptelor grave comise de aceasta. Starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unei grupări organizate sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat. Potențialul de pericol pentru ordinea publică al unei astfel de grupări este deosebit de ridicat, iar impactul social este deosebit de negativ.
Este irelevant că inculpatul nu a participat la anumite acte infracționale deoarece este evident că nu toți membrii unei grupări organizate pot participa la toate acțiunile acesteia. la o grupare a unei persoane, creează o stare de pericol în ce o privește în raport de toată activitatea grupării.
Inculpatul contestă implicarea sa alături de membrii grupului, dar martori audiați în dosar, precum a indicat că membrii grupului că se întâlneau la inculpat acasă. De asemenea partea vătămată a relatat că inculpatul, de față cu i-a spus să facă afaceri cu mașina doar cu el dacă vrea să-i fie bine și să nu aibă probleme în Sibiu.
De asemenea părți vătămate precum, au relatat că s-au exercitat presiuni asupra lor de unii membrii ai grupului pentru a-și retrage declarațiile date în dosar.
Chiar dacă nu s-a dovedit implicarea directă a inculpatului în astfel de acțiuni, starea de pericol și de presiune exercitată de toți membrii grupării (implicit și de către inculpat care rezultă din analiza întregului dosar), dovedește necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni.
Instanța mai reține că inculpatul a fost arestat în perioada 2007-2008 și a fost condamnat inițial la 13 ani închisoare pentru comiterea unor fapte de constituire de grup de crimă organizată și trafic de persoane prin Sp nr. 261/2009 a Tribunalului Municipiului B Secția I penală. În prezent cauza se află în rejudecare la.
După ce a fost pus în libertate inculpatul -așa cum s-a arătat în rechizitoriu- a aderat la o nouă grupare de crimă organizată și a trecut la comiterea de noi fapte deosebit de grave în disprețul avertismentului inițial venit din partea societății.
În cauza Matznetter Curtea CEDO a arătat că riscul săvârșirii de noi infracțiuni reiese atunci când din consecințele grave ale infracțiunilor săvârșite și din caracterul acuzatului riscul de a vedea asemenea fapte repetându-se este apreciat de judecător ca fiind considerabil. Or, din toate cele arătate mai sus, instanța concluzionează că este necesară menținerea inculpatului în stare de detenție tocmai pentru a-l împiedica să comită alte fapte de natură penală.
Tribunalul a constatat că, în cererea sa, inculpatul a mai solicitat implicit a se constata nevinovăția sa raportat la infracțiunile de constituirea unui grup infracțional și șantaj însă pronunțarea asupra fondului cauzei se va putea face abia după efectuarea cercetării judecătorești și nicidecum înainte de începerea acesteia. În stadiul actual al cercetărilor și pe calea soluționării unei cereri de liberare sub control judiciar nu se pot soluționa pe fond acuzațiile aduse celui în cauză.
Totodată instanța a mai reținut că raportat la complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați, acuzațiile ce li se aduc acestora termenul rezonabil stipulat de art. 6 din CEDO nu este depășit la momentul de față.
Față de aspectele reținute cererea este neîntemeiată în sensul art.160 ind.8a alin.6 Cod procedură penală. Pentru aceste motive cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar a fost respinsă.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal impus de art. 1699Cpp inculpatul, aducându-i critici pentru netemeinicie, cu motivarea că natura acuzațiilor aduse și evoluția probatoriului până în acest moment al procedurilor nu justifică plasarea sa în detenție provizorie.
În expunerea orală a motivelor de recurs, inculpatul, relevă în esență că în cauză nu există elemente suficient de puternice care să confirme o bănuială legitimă cu privire la săvârșirea de către el a unor fapte penale.
Se arată, de asemenea, că nu rezultă mai presus de orice dubiu aderarea sa la un grup infracțional organizat.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856alin 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Tribunalul d e primă instanță a dispus respingerea cererii de liberare provizorie în considerarea dispozițiilor art. 1602alin 2 Cod procedură penală, apreciind, în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că în cauză există date suficiente care converg asupra necesității împiedicării inculpatului de a obstrucționa administrarea justiției și de a săvârși alte infracțiuni.
2. Contrar susținerilor inculpatului, Curtea arată că în cauză persistă suspiciuni rezonabile, indicii raționale cu privire la implicarea sa în activitatea infracțională a grupului, cât și a săvârșirii infracțiunilor care fac obiectul acuzării.
3. Curtea precizează că raportat la modul concret în care se presupune că a acționat în cadrul grupului, la structurarea acestuia, la consecințele și rezultate produse, ca urmare a comiterii faptelor, la alarma reală produsă în conștiința socială, prezumția că inculpatul va încerca obstrucționarea administrării justiției și că va comite noi infracțiuni este suficient de puternică, astfel încât să justifice continuarea detenției provizorii.
4. Curtea consideră că în situația unei atari fapte, circumstanțele cauzei fac indispensabilă plasarea în detenție provizorie a inculpatului, necesitatea protejării unui interes general, precumpănitor al societății primând ocrotirii celui personal, privat al acestuia.
5. Curtea constată că soluția adoptată de Tribunal este impusă și de rațiuni ce țin de persoana inculpatului, de conduita sa socială anterioară și care reflectă potențialul agresiv, predispus la săvârșirea unor fapte de același gen (existența unei hotărâri de condamnare la 13 ani închisoare prin sentința penală nr. 261/2009 a Tribunalului Municipiului B - Secția I-a Penală, aflată în prezent în rejudecare la Tribunalului Municipiului B).
6. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli de judecată conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva Încheierii penale pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală la data de 21 2009 în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex/31.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Alina Lodoabă, Sanda Trif
