Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 200/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 200
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 67/PI/01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 27.01.2010.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat ales, în substituirea avocatului ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată depus la dosar, prin registratură, un referat medical eliberat de Spitalul Penitenciar B - Jilava, unde se menționează faptul că inculpatul nu poate fi prezentat astăzi în instanță, deoarece se află internat în secția psihiatrie, pentru expertiză medico - legală.
Apărătorul ales al inculpatului solicită amânarea cauzei pentru citarea învinuitului, în vederea audierii și pentru a-și însuși cererea de recurs.
Instanța, în deliberare, având în vedere că audierea nu este obligatorie în astfel de cazuri și că apărătorul poate declara recurs pentru inculpat și în lipsa acestuia, respinge ca nefondată cererea de amânare în vederea audierii inculpatului și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege. Măsura care s-a dispus față de inculpat, este prea drastică, având în vedere starea de sănătate și diagnosticul acestuia, fiind suferind de leucemie și de o boală psihică. Inculpatul a recunoscut în mare parte faptele reținute în sarcina sa. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, încheierea recurată fiind temeinică și legală. Sub aspect formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, dar nu se impune această măsură față de faptele pentru care este cercetat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 67/PI/01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.1608aal. 6.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, cercetat penal pentru infracțiunea prev. de art. 20 cod penal raportat la art. 174 alin. 1 cod penal, raportat la art. 175 alin. 1 lit. a din codul penal și art. 192 alin. 2 cod penal.
În baza art.192 alin.2 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 50,oo lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 27.01.2010, inculpatul, prin avocat, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite toate cerințele cerute de lege pentru admiterea prezentei cereri, faptul că își recunoaște vinovăția față de acuzațiile care i se aduc și nu există nici un pericol că ar zădărnici aflarea adevărului în cauză. Totodată, se mai arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta reținută în sarcina sa, neexistând pericolul zădărnicirii adevărului; aceasta are o stare gravă de sănătate, suferind de leucemie limfatică acută, aflându-se în tratament medical, cu deplasări periodice în, unde se tratează de această boală și a obținut finanțarea pentru tratament; arată că a avut programare în 22.01.2010 la tratament, însă nu s-a mai prezentat fiind deja privat de libertate.
Se invocă practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează în sensul că în materia măsurilor preventive guvernează principiul general că " detenția preventivă trebuie aplicată cu caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă".
Cererea a fost redactată de apărător și însușită de inculpat, la termenul de judecată din 01 februarie 2010 care a precizat că are cunoștință de situațiile în care se poate dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 32/P/2010 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că:
Prin ordonanța nr. 32/P/2010 emisă la data de 20.01.2010, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20 cod penal raportat la art. 174 alin. 1 cod penal, raportat la art. 175 alin. 1 lit. a din codul penal și art. 192 alin. 2 cod penal, constând în aceea că în data de 20.01.2010, în jurul orelor 7,00, după ce în prealabil a premeditat fapta, s-a deplasat la domiciliul fostei concubine, unde a înjunghiat-o cu un cuțit, în mod repetat, pe partea vătămată, iar aceasta a suferit multiple leziuni, respectiv plăgi înjunghiate - regiunea cervicală, toraco - abdominale, antebraț, lombar stânga, afirmativ prin heteroagresiune, leziuni ce au pus în primejdie viața victimei.
Prin încheierea nr. 8/CC din 21.01.2010 a Tribunalului Timiș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile.
Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul, în data de 20.01.2010, în jurul orelor 7,00, după ce în prealabil a premeditat fapta, s-a deplasat la domiciliul fostei concubine, unde a înjunghiat-o cu un cuțit, în mod repetat, pe partea vătămată, iar aceasta a suferit multiple leziuni, respectiv plăgi înjunghiate - regiunea cervicală, toraco - abdominale, antebraț, lombar stânga, afirmativ prin heteroagresiune, leziuni ce au pus în primejdie viața victimei, care constituie comiterea infracțiunii prev. de art. 20 cod penal raportat la art. 174 alin. 1 cod penal, raportat la art. 175 alin. 1 lit. a din codul penal și art. 192 alin. 2 cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 de ani și interzicerea unor drepturi.
Având a se pronunța cu privire la prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, prima instanță a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2.C.P.P. în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
Examinând însă temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar s-a constatat că sub acest aspect cererea este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare din următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv, cu motivarea reținută mai sus, pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, cu violență, de o periculozitate ridicată, cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică.
Prin urmare, față de temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, s-a apreciat că nu se justifică cercetarea inculpatului în stare de libertate, prin liberare provizorie sub control judiciar, raportat la modalitatea de comitere a faptelor mai sus descrise și la gravitatea concretă a acestora dar și la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate.
Or, raportat la natura violentă și gravitatea deosebită a infracțiunii de tentativă la omor calificat săvârșită de inculpat asupra părții vătămate dar și a împrejurărilor mai sus descrise, în care s-a comis această faptă, de care este acuzat inculpatul, astfel cum rezultă din probele aflate până în prezent la dosar, s-a apreciat că nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate, prin liberarea provizorie sub control judiciar, în prezenta fază a urmăririi penale.
Referitor la susținerile inculpatului privind problemele de sănătate, s-a apreciat că acestea nu justifică lăsarea inculpatului în libertate, prin liberarea provizorie sub control judiciar, în raport de motivele mai sus arătate care impun ca cercetare să se facă cu inculpatul în stare de arest. Pentru problemele de sănătate invocate, există posibilitatea acordării de asistență medicală și tratament inculpatului aflat în stare de arest. De altfel, problemele legate de tulburările psihice invocate în cererea inculpatului, cu atât mai mult nu justifică în prezent cercetarea în libertate, în condițiile în care se susține în apărare că acestea se manifestă și prin stări de irascibilitate extremă și agresivitate.
În ceea ce privește referirile la jurisprudența CEDO, s-a constatat că față de jurisprudența invocată nu se impune liberarea sub control judiciar a inculpatului, întrucât gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite de inculpat, justifică starea de arest a inculpatului ca fiind o măsură adecvată în cauză, în condițiile în care gravitatea și împrejurările comiterii faptei de tentativă de omor de către inculpat pot determina cel puțin pentru o perioadă de timp o tulburare reală a liniștii publice.
Pentru aceste considerente, văzând și dispoz. art. art.1608aal. 6.C.P.P. prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Împotriva încheierii penale nr. 67/PI/01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 27.01.2010 a declarat recurs, pentru inculpatul, apărătorul ales, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 12.02.2010, prin care a solicitat casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea recursului, se arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, neexistând pericolul zădărnicirii adevărului, precum și că acesta are o stare gravă de sănătate, fiind bolnav de leucemie limfatică acută și având afecțiuni psihice. În drept, au fost invocate disp. art. 3851. proc. pen. De asemenea, a fost invocată și cauza Wemhoff sub aspectul prelungirii detenției preventive dincolo de limite rezonabile (fila 3).
Din referatul medical întocmit la data de 22.02.2010 de Spitalul Penitenciar B - Jilava rezultă că inculpatul nu poate fi adus în fața instanței, întrucât se află internat la Secția Psihiatrie pentru expertiză medico-legală psihiatrică.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu potrivit art. 38510alin 2 și 3. proc. pen. precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prima instanță a considerat în mod corect că cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul recurent a săvârșit fapte grave, periculoase pentru viața și libertatea cetățeanului, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul recurent a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care se presupune că inculpatul și-ar fi desfășurat activitatea infracțională, la numărul mare de plăgi înjunghiate ale victimei și la zonele corpului vizate de loviturile de cuțit.
Potrivit art. 1602alin. 2. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Datele la care se referă textul de lege menționat rezultă din mare procesului penal declanșat împotriva inculpatului recurent (acesta fiind acuzat de săvârșirea unor infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea pe durată foarte mare), starea conflictuală creată, lipsa garanțiilor că desfășurarea procesului penal nu ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatului recurent (având în vedere mijloacele folosite la săvârșirea pretinselor fapte penale, precum și violența fizică extremă utilizată în activitatea infracțională).
Instanța de recurs observă că scopul procesului penal și buna lui desfășurare impun menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent, astfel încât nu se justifică liberarea acestuia sub control judiciar.
Curtea observă că sunt fără relevanță, sub aspectul soluționării cererii de liberare provizorie, susținerile legate de starea gravă de sănătate în care s-ar afla inculpatul. Pe de o parte, această stare nu constituie o garanție că lăsarea inculpatului în libertate ar fi o măsură oportună, iar pe de altă parte, potrivit art. 1391. proc. pen. există posibilitatea ca, în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
De asemenea, nu poate fi primit argumentul că inculpatul are o atitudine procesuală sinceră, întrucât această împrejurare nu duce automat la scăderea gradului de pericol social al faptei sau al făptuitorului.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celei imputate prin actul de inculpare atât de către inculpat, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.
Pentru aceleași motive care vizează prelungirea arestării preventive se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi înlocuită cu altă măsura preventivă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 67/PI/01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 27.01.2010.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 67/PI/01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 27.01.2010.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, |
Grefier,
Red. FP/23.02.10
Dact: 2 exempl/ 24 Februarie 2010
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Codrina Iosana Martin, Constantin
