Liberare provizorie sub control judiciar.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DEICZIA PENALĂ Nr. 525/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii penale nr. 104/2009 pronunțate de Tribunalul Alba.
Procedura de citare este îndeplinită.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, argumentând că Tribunalul Alba în mod netemeinic a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în cauză fiind suficiente date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni, printre acestea fiind și procesele verbale încheiate cu ocazia desfășurării percheziției domiciliare. Chiar dacă sunt întrunite cerințele impuse de art. 160/2 al. 1 Cod pr. pen. nu înseamnă că cererea de liberare provizorie trebuie admisă.
În ce privește problemele medicale, despre care a făcut referire inculpatul în apărarea sa, învederează instanței că acesta pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor sau ar putea beneficia de tratament sub pază permanentă.
Faptul că inculpatul a recunoscut și a colaborat cu organele de urmărire penală poate fi valorificat de către instanță, însă aceste circumstanțe nu pot duce la punerea inculpatului în libertate, mai mult, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru administrarea de probe este necesară menținerea stării de arest inculpatului.
Învederează instanței că inculpatul are 2 condamnări în timpul minorității, pentru infracțiunea de furt.
Apărătorul ales al inculpatului intimat solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că hotărârea pronunțată de Tribunalul Albaa fost dată ținându-se cont de circumstanțe personale ale inculpatului, de activitatea infracțională desfășurată de acesta și de cooperarea lui cu organele de anchetă.
În susținere, arată că față de inculpatul nu mai sunt de administrat probe, acesta recunoscând săvârșirea faptei, a avut până în prezent o poziție procesuală de recunoaștere necondiționată, ajutând la desfășurarea urmăririi penale, iar, astfel de cazuri, practica instanțelor este de admitere a unor cererilor de liberare provizorie. Depune în acest sens un set de acte.
În circumstanțiere, învederează instanței că inculpatul are probleme grave de sănătate, respectiv suferă de epilepsie și de întârziere mintală, depunând în acest sens acte medicale.
Cu privire la condamnările din timpul minorității, arată că acesta și-a schimbat atitudinea față de societate, în mare parte datorită problemelor de sănătate. Deși este încadrat într-un grad de handicap, a urmat o școală specială și este în prezent angajat, obținând venituri permanente.
Depune spre consultare un Rechizitoriu întocmit de DIICOT V din care rezultă că persoane care au săvârșit fapte similare cu cea a inculpatului, prejudiciul fiind mai mare, sunt trimise în judecată în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentului recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 104/16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de inculpatul și în consecință, în baza art. 160 ind. 8a al. 2.pr.pen. s-a dispus punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar, după rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 160 ind. 2 al. 3.pr.pen. a fost obligat inculpatul, ca pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială fixată decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 160 ind. 2 al. 4.pr.pen. s-a impus inculpatului ca pe timpul liberării provizorii să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele și să nu comunice cu acestea în mod direct sau indirect.
În baza art. 160 ind. 2 al. 5.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite se va lua împotriva sa măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 25/30.07.2009, în temeiul art. 148 lit. f pr.pen. măsura fiind ulterior prelungită în condițiile legii.
La luarea acestei măsuri s-a reținut de către judecător că inculpatul este cercetat alături de alte persoane în dosarul nr. 29/D/P/2009 al DIICOT Serviciul Teritorial Alba pentru săvârșirea infracțiunilor pev. de art. 7 al. 1 din legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit și b pct 18 din aceeași lege și art. 26 Cp rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit prevederilor art. 160/2 Cpp liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 3 Cp este de 15 ani închisoare, iar pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 1 din legea nr. 39/2003 nu poate fi mai mare astfel că din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, inculpatul întrunește condiția cerută de lege pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
Aliniatul 2 al art. 160/2 Cpp prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Tribunalul a constatat că în cauză referitor la inculpatul nu există asemenea date nici în sensul săvârșirii altor infracțiuni și nici în sensul zădărnicirii aflării adevărului. Dimpotrivă, s-a constatat că inculpatul a cooperat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor, a arătat în ce anume a constat activitatea sa infracțională și la cererea căror persoane.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba, aducându-i critici de netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În expunerea motivelor de recurs, s-a arătat că raportat la datele existente la dosar, rezultă incidența în cauză a dispozițiilor art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. în sensul că dacă inculpatul ar beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar, ar fi predispus să săvârșească alte infracțiuni, motiv pentru care, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care urmărirea penală nu este finalizată, este indicată menținerea arestării preventive.
S-a apreciat că starea de sănătate a inculpatului nu prezintă semnificație pentru liberarea provizorie sub control judiciar, iar susținerea sa, că este doar o victimă a inculpatului, a fost apreciată nefondată, inculpatul urmărind minimalizarea gravității faptelor sale, a consecințelor acestora și, implicit, a pericolului pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate.
S-a arătat că inculpatul a beneficiat de o parte din sumele obținute de inculpatul, iar faptele pentru care este cercetat nu pot fi privite în mod izolat, ci în contextul activității întregii grupări și a tuturor faptelor comise de aceasta.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba este întemeiat.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. a și b pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune în convenții, prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 cu apl. art. 41 al. 2.pen. fapte pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă prin încheierea penală nr. 25/30.07.2009 a Tribunalului Alba, temeiul arestării constituindu-l art. 148 lit. f pr.pen.
S-a considerat că în cauză există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciindu-se totodată că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că în mod neîntemeiat prima instanță a apreciat că în privința inculpatului sunt îndeplinite cerințele stipulate de art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Având în vedere stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
Simpla conduită pozitivă a inculpatului, respectiv recunoașterea faptelor și indicarea contribuției sale nu constituie, în acest moment procesual, garanții suficiente pentru a justifica lăsarea sa în libertate.
Prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere și scopul urmărit(după un plan bine pus la punct, în vederea obținerii unor venituri ilicite considerabile), infracțiunile imputate inculpatului pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
În acest sens, Curtea reține și antecedentele penale ale inculpatului, care a fost condamnat anterior pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, faptele reținute în sarcina sa fiind comise în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate.
Nu poate fi minimalizată nici participarea sa în cadrul grupului organizat, având în vedere caracterul repetat al retragerii sumelor de bani trimise de părțile vătămate induse în eroare, sumele în discuție(2.414 Euro din contul deschis de inculpat la Bank și 4.911 Euro din celălalt cont al inculpatului), din care un procent de 20% a revenit inculpatului, conform propriilor declarații.
Față de actele descoperite cu prilejul percheziției asupra inculpatului și față de împrejurarea că, într-o primă fază a cercetărilor, acesta a încercat să se sustragă, fiind depistat de organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului de aducere în timp ce încerca să se ascundă într-o scară de bloc, Curtea apreciază că există suficiente date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Cu privire la datele certe din care să rezulte încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea reține jurisprudența CEDO în materie(cauza Krawczak vs. Polonia) și apreciază că în cauză operează o prezumție puternică referitoare la riscul suprimării unor dovezi de către inculpat sau la riscul de a influența părțile sau martorii, iar acest risc se impune a fi acceptat ca bază a detenției, cel puțin în stadiile inițiale ale acesteia, aceasta cu atât mai mult cu cât activitatea inculpatului nu poate fi disociată și analizată separat de cea a grupului pe care l-a sprijinit.
Toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În consecință, apreciind că sunt fondate criticile aduse de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d pr.pen. Curtea va admite recursul declarat în cauză, va casa încheierea penală nr. 104/16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- și, procedând la rejudecare, în baza art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Conform art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii penale nr. 104/16.09.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- și în consecință:
Casează încheierea penală atacată și procedând la rejudecare
Respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Semnează prim grefier
Red/tehnored. MF
2 ex/23.09.2009
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
