Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 1602Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 203
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Acsinte
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.143 din data de 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul recurent, a arătat că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că din punctul său de vedere soluția pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, solicitând, pe cale de consecință, admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În susținerea recursului, a precizat că își menține toate argumentele arătate în scris atât în cererea formulată cât și în declarația de recurs. Precizează că instanța de fond în mod greșit a analizat unele circumstanțe care nu țin de instituția juridică pusă în discuție. Astfel, s-a analizat în principal dacă subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, însă astfel de aprecieri exced cadrului fixat de cererea formulată. Ar trebui analizate doar două aspecte, respectiv dacă durata maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru fapta săvârșită depășește sau nu 18 ani, precum și dacă prin punerea în libertate a inculpatului s-ar zădărnici aflarea adevărului sau administrarea probelor. A mai arătat că pericolul social concret pentru ordinea publică în prezent a dispărut și nu s-a dovedit definitiv și irevocabil că inculpatul este vinovat de faptele pentru care este judecat, el beneficiind de prezumția de nevinovăție. De asemenea, s-a depășit în cauză termenul rezonabil de menținere a măsurii arestării preventive față de inculpat, dat fiind faptul că de atunci s-au scurs circa 4 luni. În plus, a cerut a se observa și faptul că din probele de la dosar se reliefează comportamentul corect al inculpatului anterior săvârșirii faptelor, dar și ulterior, pe parcursul procesului penal, neexistând temerea că odată pus în libertate ar mai săvârși fapte antisociale. Mai precizează că are probleme familiale și medicale deosebite.Cum și sub aceste aspecte cererea este întemeiată, a solicitat admiterea recursului.
Instanța a pus în discuție cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.3 Cod procedură penală, cu precizarea că același judecător care a luat în faza de urmărire penală măsura arestării preventive față de inculpat a pronunțat și încheierea atacată.
Avocat a arătat că nu a înțeles să critice încheierea sub acest aspect, însă apreciază că există un caz de incompatibilitate, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Procurorul, având cuvântul, arată că este dat cazul de casare invocat de către instanță din oficiu, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava. Pe fond, a precizat că recursul declarat de inculpat este neîntemeiat, solicitând respingerea acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a solicitat să fie judecat în stare de libertate, precizând că își însușește concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.143 din data de 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, în baza art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 19 mai 2009 și înregistrată sub nr-, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia, punerea sa în libertate neprezentând vreo temere că ar putea săvârși alte infracțiuni, că ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, părți, ori ar distruge mijloace de probă. De asemenea, a invocat situația familială și medicală gravă în care se află.
Analizând actele și lucrările dosarului, a reținut tribunalul că aceasta este nefondată.
Astfel, inculpatul este judecat, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- sustragere de înscrisuri, prev.de art. 242 alin.1,3 Cod penal, constând în aceea că în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a sustras prima declarație olografă dată de conducătorul auto în dosarul penal pe care îl instrumenta;
- fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a făcut mențiuni nereale în actele procedurale întocmite, care emanau de la o autoritate publică dintre cele prevăzute de art.145 Cod penal, în sensul că a antedatat declarația olografă a numitului, i-a dictat acestuia mențiunile cu privire la cantitățile de alcool și de alimente consumate anterior producerii accidentului rutier, a menționat date nereale în conținutul declarațiilor datate fals 30.09.2008, înscrisuri pe care le-a confirmat prin autoritatea de care se bucura ca lucrător de poliție și pe care le-a atașat în dosarul penal în care a fost legal investit;
- uz de fals, prevăzută de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a folosit înscrisurile false și falsificate - declarații olografe și declarații de audiere ale învinuitului - deși cunoștea conținutul nereal al acestora pentru a solicita calculul retroactiv al alcoolemiei și în a-și motiva soluția de scoatere de sub urmărire penală în cauza în care a efectuat cercetări;
- luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, constând în aceea că în calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, cu atribuțiuni în efectuarea urmăririi penale, a pretins și primit în timpul efectuării anchetei și anterior întocmirii unor acte procedurale suma de 1.200 euro pentru sine, pentru a efectua acte contrare atribuțiunilor sale de serviciu, precum sustragerea de înscrisuri din dosarul personal pe care îl instrumenta, acceptarea și folosirea unor mijloace de probă false și falsificate pe baza cărora a făcut propunerea de scoatere de sub urmărire penală, încercând să înlăture tragerea la răspundere penală a celui cercetat prin evocarea unei situații de fapt nereale și a unor mijloace de probă administrate ilegal.
Față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr. nr.4A din Camera de Consiliu pronunțată la data de 20 ianuarie 2009 de către Tribunalul Suceava, emițându-se în baza acestei încheieri mandatul de arestare preventivă nr.4 A din aceeași dată. La momentul adoptării măsurii preventive, judecătorul a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 146 și 148 al.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că inculpatul a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta, în sensul că faptele săvârșite sunt de o periculozitate socială deosebită, având în vedere modalitățile comiterii infracțiunilor, precum și calitatea inculpatului, cea de agent de poliție judiciară.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.4/P/2009 din 09 februarie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor descrise mai sus. Arestarea preventivă dispusă față de inculpat a fost menținută în mod succesiv prin încheieri definitive ale instanței, ultima dintre acestea la data de 13.04.2009.
Din analiza prevederilor art.160/2 Cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Deși formal condițiile prev. de art.160/2 Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, potrivit art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, se admite o asemenea cerere atunci când se constată că ea este și întemeiată, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
În acest context, analizând cererea inculpatului, Tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, de impactul negativ produs de acestea asupra ordinii sociale, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire, urmarea produsă, și nu în ultimul rând de calitatea pe care o avea, fiind inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care din momentul luării măsurii arestării preventive au trecut exact 4 luni.
În plus, dată fiind importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, este îndreptățită convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea lui în libertate provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului, care declară că are o situație familială deosebită și este singurul întreținător al familiei, precum și stadiul actual al soluționării cauzei nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea pe fond a cererii.
În motivarea recursului, acesta a arătat că greșit i-a fost respinsă solicitarea, întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru punerea sa în libertate sub control judiciar.
Astfel, în mod eronat instanța de fond a reținut că această cerere nu poate fi admisă întrucât lăsarea sa în libertate prezintă încă pericol social concret pentru ordinea publică, deoarece liberarea provizorie sub control judiciar nu impune verificarea acestui aspect. De asemenea, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, astfel că durata arestării sale preventive nu trebuie să depășească un termen rezonabil. Or, acest termen ar fi depășit în speță întrucât este arestat de circa 4 luni. Se impune a se avea în vedere totodată comportamentul adecvat al inculpatului anterior comiterii faptelor și ulterior pe parcursul procesului penal, dar și problemele sale de ordin familial și medical.
Cu privire la cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.3 teza finală Cod procedură penală, pus în discuție din oficiu de către instanță, inculpatul, prin apărător, a solicitat casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere că judecătorul care a soluționat cererea a pronunțat și încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.art.385/6 alin.3 cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr.4A din data de 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și în baza art.149/1 alin.10 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea sustragere de înscrisuri, prev.de art. 242 alin.1,3 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 20.01.2009.
Președintele completului de judecată care a soluționat cauza a fost domnul judecător.
Prin rechizitoriul nr.4/P/2009 din 09.02.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceavas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus, la care s-a adăugat infracțiunea de uz de fals, prev. de art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr-, iar prin repartizare aleatorie a fost învestit cu soluționarea ei domnul judecător.
Prin încheierea nr.45 din 10.02.2009 a Tribunalului Suceavas -a admis cererea de abținere formulată de domnul judecător anterior menționat, cu motivarea că este dat cazul de incompatibilitate prev. de art.48 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Urmare a unei noi repartizări aleatorii, cauza a revenit spre soluționare doamnei judecător ( dosar nr-).
Prezenta încheiere atacată, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, a fost pronunțată de asemenea de către domnul judecător, urmare a absenței doamnei judecător, investită cu soluționarea cauzei pe fond.
Potrivit disp. art.385/9 alin.1 pct.3 teza finală Cod procedură penală, o hotărâre penală este supusă casării în cazul în care a existat un caz de incompatibilitate, acest motiv de recurs impunându-se, potrivit disp.art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, a fi luat în considerare întotdeauna din oficiu.
Dispozițiile art.48 alin.1 lit.a Cod procedură penală prevăd că judecătorul este incompatibil de a judeca dacă în cauza respectivă "- a soluționat propunerea de arestare preventivă".
Prin soluționarea, ca instanță de fond, a propunerii de arestare preventivă (în faza de urmărire penală) domnul judecător a devenit incompatibil să soluționeze cauza, după investirea instanței de judecată în acest sens prin rechizitoriu.
Potrivit disp.art.160/6 alin.4 teza finală Cod procedură penală, soluționarea cererii de liberare provizorie se face în cursul judecății de către instanța sesizată cu judecata cauzei.
Interpretând aceste ultime dispoziții legale reiese că o astfel de cerere, cu efect asupra măsurii preventive dispuse față de inculpat, reprezintă o cerere accesorie fondului cauzei, ea putând fi așadar analizată în aceleași condiții de compunere a instanței ca și soluționarea ei prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Așadar, curtea constată că încheierea atacată a fost pronunțată de un judecător aflat într-un caz de incompatibilitate, respectiv cel prev. de art.48 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Fiind dat astfel cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.3 teza finală Cod procedură penală, curtea, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu disp.art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, îl va admite.
Va casa în totalitate încheierea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, vor fi avute în vedere și motivele de recurs invocate de către inculpat, pentru a se pronunța în cauză o hotărâre legală și temeinică.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 16.05.1976 în S, jud. S, cu același domiciliu,-, - 10,. C,.11, posesor al seria - nr. -, eliberată de Poliția S la data de 03.12.2003, CNP -, în prezent aflat în Arestul S, împotriva încheierii nr.143 din data de 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate încheierea mai sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.05.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3ex./21.05.2009
Jud.fond
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Andronic Tatiana Luisa, Acsinte
