Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 204/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 204/
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător - - -
Judecător G-
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheieriinr.28/F din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales și avocat din oficiu potrivit delegației nr.1175/20.03.2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, curtea permite apărătorului recurentului inculpat, să ia legătura cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Avocat din oficiu depune la dosar delegație de reprezentare și solicită a-i fi acordat onorariul avocat din oficiu, întrucât s-a prezentat la termenul stabilit de instanță și a luat cunoștință de dosar.
Apărătorul ales al inculpatului, av, solicită ca instanța să ia act de faptul că s-a prezentat apărătorul ales al recurentului, motiv pentru care acesta nu poate fi obligat la plata onorariului avocatului din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și judecarea acestuia în stare de libertate, obligându-se a respecta măsurile ce se vor impune.
Consideră că hotărârea instanței de fond este nejustificată, deoarece există dovezi că cererea inculpatului este admisibilă atât în principiu cât și în fond. potrivit disp.art. 160/2 și a dispozitiilor art. 5 alin.3 si 4 și art. 6.paragraful 1 - norme aplicabile instituției liberării provizorii.
Arată că, jurisprudența internă este constantă în ceea ce privește menținerea stării de arest a inculpatului până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Recurentul beneficiază de o prezumție de nevinovăție pentru ca nu are o hotărâre judecătorească de condamnare.
De asemenea în motivarea instanței de fond s-a reținut că inculpatul a organizat un grup de hakeri, însă acesta nu este trimis in judecată pentru fraudă informatică, motiv pentru care instanța de recurs urmează să înlăture din motivarea instanței de fond tot ceea ce nu-l privește pe inculpat și vor rezulta fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, cum ar fi cea de cămătărie, care nu este incriminată legal.
Aceste fapte, care în majoritate ar reprezenta niște litigii comerciale, au fost încadrate ca fapte penale, deși nu era nimic ilicit în faptele inculpatului, întrucât contractele acestuia nu s-au încheiat sub imperiul temerii părților, acuzarea lăsând loc de interpretare.
Arată că, la dosar nu există nici un indiciu cu privire la faptul că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească desfășurarea procesului penal, putându-se aplica disp.art. 160/2 alin.2 Cod procedură penală.
Acele excepții în care nu se acordă liberarea provizorie trebuie riguros fundamentate și dovedite, iar motivarea instanței de fond nu este pertinentă reținându-se pericolul pentru ordinea publică, care s-ar fi aplicat faptelor, însă inculpatul nu este judecat încă, pentru a se considera pericolul social al faptelor.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii nr.28/F din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea,ca fiind legală și temeinică.
Instanța de judecată este obligată să se limiteze la obiectul cauzei, nefiind o cauză în care se dezbate fondul acesteia pentru a se prezenta inculpatul și pentru a se aprecia cu privire la persoana acestuia.
De asemenea trebuie verificat de instanța de recurs, daca hotărârea atacată a fost dată cu respectarea legii și dacă este temeinică, precum si dacă sunt îndeplinite condițiile art. 160/2 alin.2 Cod procedură penală.
Apreciază că,odată lăsat în libertate a inculpatului constituie un pericol concret pentru ordinea publică, ar putea zădărnici aflarea adevărului, fiind predispus să comită în continuare asemenea gen de infracțiuni, existând deja un exemplu in acest sens, în cauza de față.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin cererea înregistrată la data de 21.01.2009, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, în comuna, județul V, cu domiciliul în municipiul Râmnicu V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, CNP -, aflat în stare de deținere la Penitenciarul Colibași, județul A, inculpat în dosarul penal nr- al Tribunalului Vâlcea, a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, arătând în motivare că întrunește condițiile prevăzute de lege.
Încheierea nr. 10 din 21.01.2009, prin care tribunalul s-a pronunțat asupra acestei cereri în baza art. 1608aalin. 6 Cod de procedură penală, respingând-o ca neîntemeiată, a fost casată prin decizia penală nr. 98/R/MF din 10 februarie 2009 Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze de minori și pentru familie, fiind trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În considerentele deciziei de casare s-a precizat că încheierea nu cuprinde, în considerentele sale, argumentele ce au stat la baza pronunțării ei, nefiind examinate condițiile de legalitate și de temeinicie la care se referă art. 160/2 din Codul d e procedură penală.
Rejudecând cauza, tribunalul a pronunțat, la data de 04.03.2009 încheierea nr. 28/F, prin care cererea ce face obiectul judecății a fost respinsă ca neîntemeiată, pe motiv că infracțiunile de care este acuzat și cercetat inculpatul sunt de o amploare deosebită și aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la libertate al persoanei, dreptul la proprietate, ordinea de drept, reprezentând, totodată, unele dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopurile urmărite, împrejurările în care faptele au fost comise, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, starea de recidivă în care inculpatul se află și necesitatea de a se asigura în continuare buna desfășurare a procesului penal fac necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - admiterea cererii.
În susținerea recursului, s-au invocat prevederile legale în materie, cum și dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, faptul că recurentul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
De asemenea, s-a arătat de către recurent că în considerentele hotărârii atacate se face referire la un "grup de hakeri" din care și el ar face parte, împrejurare cu totul, ce dovedește că instanța nu s-a aplecat cu suficientă atenție asupra dosarului în care el este cercetat.
În final, s-a susținut că fapta de cămătărie, de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul, nu este prevăzută de legea penală, iar la dosar nu există niciun indiciu că, odată lăsat în libertate, acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Analizând încheierea atacată cu recurs prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile (art. 160/2 și urm.), cum și a cazurilor de casare care se iau întotdeauna în considerare din oficiu, curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin rechizitoriul nr. 76/B/P/2005 din 27.09.2007 al - Biroul Teritorial Vâlcea, recurentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a următoarelor infracțiuni: spălare de bani, șantaj, evaziune fiscală, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații, uz de fals, lipsire de libertate în mod ilegal, furt calificat, constituirea unui grup infracțional organizat, în formă continuată, fapte prevăzute de art. 23 alin. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, și art. 37 lit. a) Cod penal, art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal, art. 9 lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal, art. 25 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal, art. 25 rap. la art. 292 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal, art. 25 rap la art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal, toate în concurs, conform art. 33 lit. a) și b) Cod penal.
Se reține în esență în sarcina acestuia că, împreună cu ceilalți coinculpați din dosar, a acordat victimelor - oameni de afaceri aflați la un anumit moment în impas financiar -, împrumuturi cu dobânzi exorbitante, pretinzându-le acestora să redacteze înscrisuri prin care să garanteze aceste împrumuturi cu autoturisme și bunuri imobile; ulterior, deși victimele restituiau banii împrumutați și plăteau dobânzile, membrii grupului din care și inculpatul făcea parte, împreună cu acesta, recurgeau la amenințări și la acte de violență, în public, pentru a le determina să efectueze noi plăți, cu titlul de datorii.
Opoziția victimelor era înfrântă atunci când coinculpații induceau o stare de permanentă frică familiilor lor, prin acte de amenințare și de violență și chiar prin răpirea fiului minor al uneia dintre victime.
Față de încercările părților vătămate de a cere protecția organelor judiciare, prin plângeri adresate poliției și instanțelor, inculpații au reacționat prin amenințări, acte de violență și alte metode de intimidare, inclusiv aceea de a le atrage atenția victimelor că ei se bucură de protecția oamenilor legii și nu pot fi pedepsiți.
Arestarea recurentului - inculpat a fost dispusă prin încheierea nr. 43 din data de 09.07.2007 a Tribunalului Vâlcea, în temeiul art. 143 alin. 1, art. 149/1 și art. 148 lit. b), c) și f) din Codul d e procedură penală, constatându-se la acea dată că există date potrivit cărora acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, că pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni și că lăsarea lui în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
La dosarul cauzei există atașate înscrisuri (vol. al XV-lea, filele 7 și 9), din cuprinsul cărora reiese că inculpatul a exercitat amenințări directe asupra lucrătorilor de poliție ce au instrumentat cauza, cât și familiilor acestora, începând din data de 09.07.2007, când a fost introdus în arest, apoi la 07.11.2007, când se afla în detenție.
În raport cu situația prezentată, în mod judicios prima instanță a hotărât că în speță nu sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de art. 160/2 din Codul d e procedură penală, pentru a putea fi acordată liberarea provizorie.
Aceasta, întrucât există la dosar dovezi că, odată pus în libertate, cel în cauză ar comite noi fapte de genul celor de săvârșirea cărora este acuzat și ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților.
Procedându-se altfel, ar fi încălcate prevederile art. 136 alin. 2 și 8 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Criticile invocate de către recurent, vizând motivarea lapidară a hotărârii și greșita referire la un "grup de hakeri" din care inculpatul ar face parte nu pot fi reținute, căci hotărârea primei instanțe conține suficiente argumente pentru ca instanța de control judiciar să poată verifica legalitatea și temeinicia ei, iar prin respingerea cererii formulate de inculpat sunt întru totul respectate cerințele art. 5 paragr. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, cum și cele ale art. 5/2 din Codul d e procedură penală, referitoare la prezumția de nevinovăție.
Este adevărat că de la luarea măsurii arestării celui în cauză și până în prezent a trecut o perioadă de 1 an și 8 luni, însă complexitatea cauzei, numărul mare al actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunilor deduse judecății, cum și dificultatea administrării probatoriului, determinată de atitudinea inculpaților, astfel cum a fost prezentată, pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în liberate a inculpatului, chiar și după trecerea acestei perioade de timp, face ca măsura de prevenție să fie în continuare justificată, nefiind întemeiată afirmația că ea ar reprezenta anticiparea unei pedepse cu închisoarea.
Așa fiind, încheierea prin care cererea inculpatului, de punere în libertate provizorie sub control judiciar, a fost respinsă, este legală și temeinică, urmând a se menține și a se respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.28/F din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored./Ex.2
Jud.fond
9.04.2009
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Raluca Elena Șimonescu
