Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 206
Ședința publică din data de 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal de procuror: -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - solicită admiterea recursului, casarea încheierea atacate și, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În cauză sunt incidente toate condițiile prevăzute de art.1602întrucât C.P.P. lăsat în libertate, inculpatul nu mai poate săvârși noi fapte întrucât grupul infracțional a fost destrămat și nu va influența cercetarea penală pentru că a recunoscut în totalitate, nu a reținut grupul infracțional, necunoscând decât pe unul dintre ei și în ce-l privește ancheta s-a finalizat. Nu se face legătură decât cu unul din capii grupării.
În ce privește persoana inculpatului, inițial s-a început urmărirea penală față de 18-19 persoane și s-a dispus arestarea preventivă doar pentru patru, ceilalți trei inculpați sunt capi ai grupării și sunt oameni cu o activitate infracțională bogată, iar are aceeași situație cu ceilalți patru care sunt liberi. Are un copil minor, nu se va sustrage, nu are antecedente penale și are o boală gravă de sânge.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect în ceea ce privesc condițiile de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se fac cercetări pentru a descoperi întregul grup infracțional, el a recunoscut că îl cunoaște pe și, a recunoscut că a dat date despre carduri, iar cercetările sunt la început.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită admiterea cererii întrucât a recunoscut faptele săvârșite, are probleme de sănătate, nu are antecedente penale și a acționat astfel pentru că tatăl său este bolnav de astm și intenționa să îi cumpere un aparat din străinătate pentru a putea respira mai ușor.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 13.martie.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în baza art.160/2, raportat la art.160/8 alin.6 Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 40 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 27.02.2008, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art.48 din Legea nr.161/2003 și art.23, 25 și 27 din Legea nr.356/2002.
Conform art.160/2 Cod procedură penală, liberarea provizorie se poate acorda când legea prevede pentru infracțiunea intenționată o pedeapsă până la 18 ani închisoare și nu sunt date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Textul legal este în spiritul art.5 pct.3 din CEDO, potrivit căruia,"orice persoană arestată deținută în condițiile paragrafului 1 lit.c are dreptul, printre altele, de a fi eliberată în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audieri".
În speța de față, instanța constată, se susține de prima instanță, constată că sub aspectul pedepselor prevăzute de lege, cererea inculpatului este admisibilă, pedeapsa fiind sub 18 ani (pedeapsa prevăzute de lege pentru art.7 din Legea nr.39/2003 neputând fi mai mare decât maximul pedepsei aplicabile pentru cea mai gravă infracțiune care intră în scopul grupului infracțional și anume art.27 din Legea nr.365/2002, care prevede o pedeapsă de la 1 la 12 ani închisoare).
Cererea, însă, se motivează de tribunal este neîntemeiată, întrucât inculpatul se află arestat de doar două săptămâni, urmărirea penală este în derulare, punerea în libertate a inculpatului putând zădărnici eforturile procurorului în descoperirea întregii activități infracționale, elucidarea împrejurărilor cauzei și implicarea tuturor persoanelor cercetate.
Inculpatul a avut o poziție de recunoaștere parțială a faptelor pentru care este cercetat, încercând să minimalizeze importanța acestora.
Prima instanță constatat că infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală sunt grave, cu atât mai mult cu cât se susține a fi săvârșite într-un cadru organizat, iar fenomenul infracțional în domeniul informatic ia amploare. Lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei pot constitui împrejurări care pot avea o relevanță la o eventuală individualizare a pedepsei, în cazul în care se va ajunge la o condamnare.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, a fost criticată încheierea recurată pentru următoarele motive:
în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală;
parchetul a solicitat arestarea, invocând ca temei în drept prevederile art.148 alin.1 lit.c și f Cod procedură penală, dar instanța a reținut ca temei pentru luarea măsurii arestului preventiv art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, soluție menținută și de instanța de recurs, astfel că nu se poate reține că nu ar fi îndeplinită condiția prevăzută de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, respectiv"necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni";
a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a cooperat cu organele de cercetare penală, urmărirea penală fiind finalizată în ceea ce îl privește, astfel că nu se poate susține că ar putea să împiedice desfășurarea urmăririi penale;
în raport de infracțiunile săvârșite, de întinderea în timp a activității infracționale are o situație mai favorabilă decât ceilalți inculpați pentru care instanța nu a luat măsura arestului preventiv, impunându-se pe principiul echității și al egalității de tratament punerea sa în libertate;
nu are antecedente penale și este bolnav;
a săvârșit infracțiunile în condițiile în care tatăl său era bolnav, suma obținută intenționând să o folosească pentru cumpărarea din străinătate a unui aparat medical.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Recurentul-inculpat este cercetat de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Bacău, pentru săvârșirea infracțiunilor informatice prevăzute de art.48 și art.49 din Legea nr.161/2003, a infracțiunilor prevăzute de art.23, 25 și 27 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor și a infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
Prin ordonanța din data de 27.02.2008, dată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Bacăus -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus, reținându-se în fapt că începând cu luna mai 2007 aderat la grupul infracțional organizat, constituit de inculpatul:, și alții, a deținut și a transferat către aceștia date de identificare ale unor cărți de credit aparținând unor cetățeni străini, a deținut aparatură hard și soft, care a fost utilizată la falsificarea unor instrumente de plată electronică (inscripționarea benzilor magnetice a unor carduri cu datele de identificare ale unor carduri aparținând cetățenilor străini) și a efectuat, fără consimțământul titularilor de carduri, operațiuni de achiziționare de bunuri de la diverse societăți comerciale sau la ridicarea fără drept de numerar de la -uri.
Tribunalul Bacău, prin încheierea din data de 27.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art.149/1 alin.10, raportat la art.143 și art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a recurentului-inculpat, precum și celorlalți inculpați care au constituit sau au aderat la grupul infracțional organizat:, și, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 27.02.2008.
În conformitate cu prevederile art.160/8 alin.1 și 3 Cod procedură penală, "Instanța examinează, de urgență, cererea, verificând dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.
Dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și dovada de consemnare a cauțiunii nu a fost depusă, cererea se respinge".
Din examinarea acestui text rezultă că soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar parcurge, mai întâi, examinarea acesteia sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru o asemenea cerere, iar în condițiile în care sunt îndeplinite aceste condiții cererea se admite în principiu, iar dacă acestea nu sunt îndeplinite, cererea se respinge ca inadmisibilă.
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii recurentului-inculpat se constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală.
Chiar dacă limita maximă a pedepsei prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 este de 20 de ani, o atare limită nu poate opera dacă pentru toate infracțiunile care intră în scopul grupului infracțional organizat limitele maxime ale pedepselor, cu referire la fiecare dintre aceste infracțiuni, nu depășește 18 ani, așa cum rezultă din coroborarea alin.2 cu alin.1 din Legea nr.39/2003.
Deoarece fiecare dintre limitele maxime ale pedepselor prevăzute de art. 48 și art.49 din Legea nr.161/2003 și a infracțiunilor prevăzute de art.23, 25 și 27 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor nu depășesc 18 ani, condiția admisibilității este îndeplinită.
Numai după ce cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost admisă în principiu, se trece, potrivit art.160/8a Cod procedură penală, la soluționarea pe fond a acesteia.
Referitor la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune punerea în libertate a recurentului-inculpat.
Din examinarea dispozițiilor art.160/2 Cod procedură penală rezultă că acest text prevede facultatea pentru instanță de a dispune sau nu liberarea provizorie la inculpatului, folosind sintagma"se poate acorda"și nu obligativitatea acordării acesteia.
Această facultate a instanței de a dispune sau liberarea provizorie a inculpatului se raportează și la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, la gradul de pericol social al acestor infracțiuni, dar și la comportamentul inculpatului în sensul încercării zădărnicirii adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Curtea având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care este cercetat recurentul-inculpat, presupunerea că acestea au fost săvârșite de un grup infracțional organizat, necesitatea administrării tuturor probelor pentru a se stabili cu certitudine de organele de urmărire penală infracțiunile săvârșite de toți inculpații cercetați în această cauză, împrejurările în care au fost comise, gradul de participare a fiecărui inculpat, necesitatea conservării probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra celorlalte părți și a împiedicării săvârșirii de noi infracțiuni de același gen, timpul scurt scurs de la arestarea recurentului-inculpat, precum și, dat fiind puternicul ecou produs, pentru a proteja ordinea publică, în condițiile în care numărul infracțiunilor de același fel a crescut în ultimul timp, Curtea constată că în mod just prima instanță a respins cererea recurentului-inculpat.
Soluția pronunțată de prima instanță este conformă și cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În analiza motivului privind prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat recurentul-inculpat, acestea suscită o tulburare socială de natură să justifice detenția provizorie a recurentului-inculpat cel puțin o perioadă de timp.
Desigur că, în raport de probele care vor fi administrate, organele de urmărire penală vor aprecia dacă se impune să solicite instanței, pentru recurentul-inculpat, prelungirea duratei măsurii arestului preventiv, iar pe parcursul urmăririi penale, recurentul-inculpat are posibilitatea de a formula alte cererii, prin care să se analizeze oportunitatea deținerii sale în stare de arest preventiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 50 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.03.2008 în prezența recurentului-inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ștefan Nimineț, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.
El.
21.03/21.03.2008
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
