Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.209
Ședința publică din data de 27 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata -, fiica lui și, născută la data de 23 ianuarie 1987, aflată în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului P, împotriva încheierii de ședință pronunțată la 25 februarie 2010 de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea acesteia de liberare provizorie sub control judiciar, privind măsura arestării preventive luată prin încheierea din data de 12 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, aflată în stare de arest preventiv, personal și asistată de apărător ales, doamna avocat, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.38/16.02.2010, aflată la fila 6 dosar tribunal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul ales al recurentei-inculpate, aflată în stare de arest preventiv, a luat legătura cu aceasta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales inculpatei -, în temeiul disp. art.1609pct.7 Cod proc. penală, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 25 februarie 2010, casarea acesteia și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar iar în baza disp. art.145 din același cod aplicarea unei măsuri preventive mai ușoară, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Se susține că se critică încheierea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, avându-se în vedere că în mod eronat tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile înscrise sub art.1602alin.2 Cod proc. penală, din probatoriul administrat în fața tribunalului fiind dovedită pe deplin temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În opinia apărării, raportat la elementele ce țin de fondul cauzei, arestarea preventivă a inculpatei reprezintă o măsură excesivă, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor - infracțiuni economice, de prejudiciu, nu de pericol, precum și cele personale de care beneficiază aceasta, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră și constată de recunoaștere și regret a celor întâmplate.
Se mai arată că în privința recurentei este încălcat principiul egalității de tratament, dat fiind faptul că o parte din coinculpați, deși cercetați pentru infracțiuni mult mai grave decât cele imputate inculpatei, se bucură de starea de libertate, cum sunt, broker în bancă și.
Pentru aceste motive, potrivit disp. art.1609pct.7 Cod proc. penală, solicită admiterea recursului, casarea în tot a încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 25 februarie 2010 și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, conform art.145 Cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că față de recurenta-inculpată s-a luat măsura arestării preventive la data de 12 februarie 2010, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, în formă continuată.
Prin încheierea recurată Tribunalul Prahovaa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată, reținându-se în mod corect că deși sunt îndeplinite condițiile prev. de alin.1 art.1602Cod proc. penale, nu același lucru se poate afirma și cu privire la cerințele înscrise sub alin.2 din același articol.
Astfel, nu se impune punerea în libertate a inculpatei, având în vedere stadiul actual al cercetărilor, investigațiile fiind în plină desfășurare, cercetate un număr de nouă persoane, în stare de arest preventive, chiar în urmă cu o zi fiind arestată încă una, mai mult, din datele aflate la dosar în prezent reiese că recurenta este autorul faptelor reținute în sarcina sa.
Se susține că motivele invocate de aceasta, prin apărătorul ales, în ședința publică de astăzi, respectiv conduita sinceră de regret și recunoaștere a faptelor, nu reprezintă temei pentru admiterea cererii formulată.
Față de considerentele expuse, se solicită respingerea recursului declarat de inculpata ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurenta-inculpată, având cuvântul personal, arată că dorește cercetarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2010 a Tribunalului Prahovas -a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata -, fiica lui și, născută la data de 23 ianuarie 1987 în județul P, CNP -, aflată în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului P și a obligat-o la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Ordonanța nr.116/P/2010 din 9.02.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -au extins cercetările și s-a pus în mișcare acțiunea penală și față de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.26 Cod penal, rap.la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.26 rap.la art.288 Cod penal și art.26 Cod penal rap.la art.291 Cod penal, toate cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în fapt că în perioada octombrie-decembrie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a racolat mai multe persoane și prin intermediul inculpatului le-a ajutat să obțină credite bancare cu documente falsificate primind pentru aceste servicii aproximativ J din suma de bani acordată.
Se arată că inculpata a recunoscut în declarația sa că în luna martie a cunoscut-o pe, împreună cu care luau documentele falsificate de la persoanele cunoscute sub numele "" și "" și apoi se ducea la bancă împreună cu și înmâna persoanei care urma să ia creditul documentele falsificate iar după obținerea creditului primea J din sumă, menționând că a procedat în acest fel de 10-11 ori.
De asemenea, inculpata a declarat că întotdeauna buletinul persoanei care lua creditul în perioada de timp de la depunerea dosarului și până la eliberarea creditului pentru a se asigura că respectiva persoană nu ridica banii de la bancă fără știrea ei.
Totodată, s-a reținut că Tribunalul Prahovaa respins inițial propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova privind arestarea inculpatei precum și a inculpaților, și, dispunând față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi localitatea și respectarea măsurilor prev. de art.145 alin.11lit.a,b,c,d, Cod proc.penală și art.1451alin.2 din același cod de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați, martori sau alte persoane care sunt implicate în cauză.
Urmare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin încheierea din data de 12 februarie 2010, Curtea de Apel Ploieștia admis propunerea parchetului și a dispus arestarea preventivă pentru o durată de 29 de zile, de la data încarcerării a inculpaților, și.
Pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că inițial, în cauză au mai fost arestați preventiv inculpații, G, și pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 14 ianuarie 2010 până la 11 februarie 2010, inclusiv, întrucât în perioada iunie 2009-ianuarie 2010 numiții și au falsificat adeverințe de salariat, carnete de muncă și fișe fiscale în scopul obținerii unor credite de la diferite instituții bancare prin inducerea în eroare, au fost racolate mai mulate persoane cărora le-au întocmit dosare de credite și din sumele obținute primeau prin intermediari aproximativ J din aceste credite.
În perioada decembrie 2009- ianuarie 2010, prin această modalitate, pe filiera - - și au fost obținute patru credite de către, și G prin prezentarea de documente false și inducerea în eroare a părții vătămate BRD- Sucursala P în sumă totală de 93.000 lei.
Inculpata a formulat la termenul din data de 24.02.2010, prin apărător, cerere de liberare provizorie sub control judiciar, solicitând cercetarea sa în stare de libertate, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Examinând cererea formulată, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că sunt îndeplinite numai dispozițiile prev. de art.1602alin.1 Cod proc. penală și anume faptul că inculpata este cercetată pentru infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii sub 18 ani, însă nu sunt îndeplinite dispozițiile alinatului 2 ale aceluiași articol.
De asemenea, se mai argumentează că sunt suficiente probe care conduc la concluzia că inculpata este autoarea faptelor reținute în sarcina sa și există indicii că sfera de activitate infracțională este mai mare decât cea constată în prezent și cercetările în cauză fiind în plină desfășurare, descoperindu-se date privind complicitatea și altor persoane la săvârșirea faptelor, lăsarea în libertate a inculpatei precum și a oricăreia dintre persoanele arestate în cauză ar putea constitui o în calea rezolvării cauzei.
Se mai arată că faptele pentru care este cercetată inculpata prezintă un grad de pericol social deosebit și în raport de multitudinea actelor materiale infracționale și de rezonanța socială negativă în rândul colectivității nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei, nefiind îndeplinite cumulativ dispozițiile art.1602alin.1 și 2 Cod proc. penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de liberare, deoarece sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602alin.2 Cod proc. penală, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa.
De asemenea, recurenta arată că s-a încălcat principiul egalității de tratament, întrucât o parte din coinculpați, respectiv și, deși sunt cercetați pentru infracțiuni mult mai grave decât cele pentru care este cercetată, se află în stare de libertate.
Se solicită casarea încheierii și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, examinând încheierea recurată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3856alin.3 Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recurenta-inculpată este acuzată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals în formă continuată, constând în aceea că la intervale de timp diferite, în perioada octombrie-decembrie 2009, în baza aceleiași hotărâri infracționale, a racolat mai multe persoane, pe care le-a ajutat să obțină credite cu documente falsificate, primind pentru aceste servicii aproximativ J din sumele de bani acordate de instituțiile bancare, așa cum aceasta a arătat în declarația aflată la fila 5 vol.IV.
Prin încheierea din data de 12 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, urmare a admiterii recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a casat încheierea nr.4 din 10.02.2010 a Tribunalului Prahova, prin care propunerea de arestare preventivă a inculpatei a fost respinsă, dispunându-se conform art.1491alin.12 Cod proc. penală rap. la art.146 alin.10 și 111combinat cu art.145 Cod proc. penală obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, s-a luat măsura arestării preventive a inculpatei pentru o perioadă de 29 zile.
În mod corect instanța de fond a reținut că deși sunt îndeplinite condițiile de formă ce permit admiterea în principiu a unei astfel de cereri, întrucât pedepsele prevăzute de legiuitor pentru faptele reținute în sarcina inculpatei sunt mai mici de 18 ani închisoare, pe fond, cererea este neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602alin.2 Cod proc. penală potrivit cărora liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă imposibilitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Infracțiunile pentru care este acuzată inculpata sunt infracțiuni grave, cu un impact social deosebit și dacă ar f pusă în libertate, inculpata ar putea influența buna desfășurare a procesului penal, zădărnicindu-se aflare adevărului prin influențarea persoanelor care au participat la săvârșirea actelor materiale de înșelăciune, cu atât mai mult cu cât activitatea de urmărire penală este în plină desfășurare, fiind descoperite date din care rezultă implicarea și a altor persoane ce nu au fost încă puse sub urmărire penală, existând astfel riscul să le atenționeze cu privire la cercetările penale ce se efectuează, în scopul sustragerii de răspundere penală.
Totodată, Curtea constată că pericolul concret al lăsării în libertate a inculpatei rezultă și din modalitățile concrete ale săvârșirii infracțiunilor, în cauză fiind implicate un număr mare de persoane, activitatea infracțională desfășurându-se o lungă perioadă de timp, cu consecința cauzării unor prejudicii importante unităților bancare.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu constituie un drept ci o vocație a inculpatului, respectiv pe lângă îndeplinirea condițiilor de formă, admiterea cererii este condiționată de evaluarea necesității protejării interesului public în raport cu pericolul concret prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului precum și asigurarea bunei administrării a justiției pentru aflarea adevărului, așa cum rezultă din interpretarea disp. artr.1602alin.1 și 2 Cod proc. penală.
Până la această dată, organele de urmărire penală au descoperit numai o parte din persoanele implicate în activitatea infracțională de falsificare a documentelor necesare obținerii unor credite de la diferite instituții bancare, prin intermediul mai multor persoane care au fost racolate pentru a aduce la îndeplinire intenția infracțională a inculpaților de inducere în eroare și de obținere de credite în mod fraudulos, urmând să se efectueze cercetări și față de alte persoane care au ajutat efectiv inculpații la această acțiune, existând date privind complicitatea și a altor persoane la săvârșirea infracțiunilor pentru care se fac cercetări în cauză.
Recunoașterea faptelor și lipsa antecedentelor penale nu pot fi reținute ca argumente pentru admiterea unei astfel de cereri în raport de evidența probelor că lăsarea în libertate a inculpatei ar influența negativ urmărirea penală prin posibilitatea ca aceasta să intre în legătură cu cei care au falsificat documentele pentru a-i pune la adăpost de urmărirea penală și cu alți făptuitori neidentificați până la această dată, în condițiile în care din înscrisurile predate de către inculpată rezultă că aproximativ 30 persoane au obținut credite prin această modalitate.
Nu este întemeiată nici susținerea recurentei că s-a încălcat principiului egalității de tratament, respectiv că o parte din coinculpați sunt cercetați în stare de libertate pentru infracțiuni mai grave decât cele pentru care a fost arestată preventiv, deoarece acest principiu înseamnă în primul rând, respectarea acelorași dispoziții legale pentru toate persoanele cercetate iar în al doilea rând, luarea unor măsuri preventive diferite este determinată de asigurarea unei bune administrări a justiției și împiedicarea îngreunării aflării adevărului ori tragerii la răspundere penală a persoanelor care au contribuit la comiterea infracțiunii, ținându-se seama totodată și de rolul pe care fiecare l-a avut în desfășurarea activității infracționale.
Astfel, nu se justifică ca aceeași măsură să fie aplicată pentru toți inculpații cercetați în cauză, câtă vreme din actele și lucrările dosarului rezultă în mod clar că recurenta a însoțit mai multe persoane, circa 30, la diferite unități bancare pentru ca acestea să ridice creditul iar până la acest moment nu s-a reușit identificarea acestora, și drept urmare nu se justifică liberarea provizorie a inculpatei, întrucât există riscul să exercite influențe în scopul sustragerii acestora de la urmărirea penală și chiar să distrugă mijloace de probă necesare dovedirii realității în cauză.
Potrivit art.139 alin.1 și 35Cod proc. penală, măsura arestări preventive se înlocuiește cu altă măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, așa cum a solicitat recurenta, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea arestării preventive.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată că s-au respectat condițiile de formă și fond la momentul arestării preventive a inculpatului prev. de art.143 rap. la art.148 lit.f) Cod proc. penală, existând probe și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care este acuzată inculpata, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Așa fiind, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate prev. de art.145 Cod proc. penală, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art.139 alin.1 Cod proc. penală, întrucât subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii și impun privarea de libertate a acesteia.
Concluzionând, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că motivele invocate de recurentă sunt netemeinice și în consecință, încheierea recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele, recursul declarat se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b) Cod proc. penală, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata -, fiica lui și, născută la data de 23 ianuarie 1987, aflată în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului P, împotriva încheierii de ședință pronunțată la 25 februarie 2010 de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
președintele instanței.
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./01 martie 2010
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
