Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - 1602Cod pr.penală -
OMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIE PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI
DECIZIA Nr.218
Ședința publică din 27 mai 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 16 mai 1976, în prezent arestat în Arestul IPJ S, împotriva încheierii nr. 155 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Avocat, pentru inculpatul recurent, arătă că potrivit disp. art. 47 al. 2 Cod procedură penală înțelege să recuze completul de judecată, având în vedere că și-a exprimat poziția prin soluționarea unor cereri similare sau cereri cu alt obiect, privind pe același inculpat, sens în care s-a întocmit proces verbal.
Instanța, în vederea soluționării cererii de recuzare a completului de judecată, amână dezbaterile pentru ora 14:00.
După soluționarea cererii de recuzare, prin încheierea nr. din 27 mai 2009 Curții de Apel Suceava, instanța a reluat dezbaterile asupra recursului declarat, după ce în prealabil inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală și că nu are alte cereri de formulat.
Avocat pentru inculpatul recurent arată că la instanța de fond a supus atenției argumente care circumscriu acestei instituții juridice, pe care le menține în totalitate, înțelegând astăzi să puncteze doar două aspecte și anume, intervalul de timp scurs de la momentul arestării, care este de aproape 5 luni, acest interval mare de timp trebuie avut în vedere și la aprecierea termenului rezonabil care a expirat, iar dosarul de fond aflat pe rolul Tribunalului Suceava va primi un nou termen de judecată în vederea administrării probelor în circumstanțiere. Un alt aspect ce urmează a fi avut în vedere este faptul că de la data arestării și până în prezent pericolul social concret s-a diminuat, iar în prezent a dispărut, neexistând nici un fel de pericol ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni.
Nu în ultimul rând, solicitat a se avea în vedere și situația personală și medicală a inculpatului reliefate în înscrisurile depuse la dosar. În concluzie, a cerut admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, admiterea cererii formulate.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind că în cauză termenul scurs de la data arestării inculpatului nu a afectat cu nimic nici pericolul social al faptei și nici pericolul social pe care inculpatul îl reprezintă. Totodată a arătat că perioada de timp scursă de la data arestării se încadrează în termenul de timp rezonabil, astfel încât nici acest aspect nu poate fi avut în vedere.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a cerut admiterea recursului, însușindu-și concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 19 mai 2009 și înregistrată sub nr-, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia, punerea sa în libertate neprezentând vreo temere că ar putea săvârși alte infracțiuni, că ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, părți, ori să distrugă mijloace de probă. De asemenea, a invocat situația familială și medicală gravă în care se află.
În motivarea orală a acestei cereri, apărătorul inculpatului a arătat în esență, că acesta poate fi judecat în stare de libertate, invocând ca temei legal dispozițiile art.1602și urm. Cod procedură penală.
Prin încheierea nr. 143 din 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Suceava, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul a fost respinsă, ca nefondată, în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs care, prin decizia penală nr. 203 din 21.05.2009 a Curții de Apel Suceava, a fost admis, încheierea sus-menționată casată în totalitate și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că încheierea atacată a fost pronunțată de un judecător aflat într-un caz de incompatibilitate, respectiv cel prev. de art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că prin încheierea nr. 45 din 10.02.2009 a fost admisă cererea de abținere formulată de domnul judecător pe motiv că a soluționate propunerea de arestare preventivă a inculpatului, fiind dat cazul de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 3 teza finală Cod procedură penală.
-se cauza pe rolul Tribunalului Suceava la data de 22 mai 2009 sub nr-, cu ocazia rejudecării cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, acesta, prin apărătorul său ales, a susținut cererea sub aspectul acelorași motive invocate la termenul de judecată din data de 19 mai 2009.
Prin încheierea nr. 155 din 25 mai 2009, Tribunalul a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, se constată că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- sustragere de înscrisuri, prev.de art. 242 alin.1,3 Cod penal, constând în aceea că în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a sustras prima declarație olografă dată de conducătorul auto în dosarul penal pe care îl instrumenta;
- fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a făcut mențiuni nereale în actele procedurale întocmite, care emanau de la o autoritate publică dintre cele prevăzute de art.145 Cod penal, în sensul că a antedatat declarația olografă a numitului, i-a dictat acestuia mențiunile cu privire la cantitățile de alcool și de alimente consumate anterior producerii accidentului rutier, a menționat date nereale în conținutul declarațiilor datate fals 30.09.2008, înscrisuri pe care le-a confirmat prin autoritatea de care se bucura ca lucrător de poliție și pe care le-a atașat în dosarul penal în care a fost legal investit;
- uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a folosit înscrisurile false și falsificate - declarații olografe și declarații de audiere ale învinuitului - deși cunoștea conținutul nereal al acestora pentru a solicita calculul retroactiv al alcoolemiei și în a-și motiva soluția de scoatere de sub urmărire penală în cauza în care a efectuat cercetări;
- luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, constând în aceea că în calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, cu atribuțiuni în efectuarea urmăririi penale, a pretins și primit în timpul efectuării anchetei și anterior întocmirii unor acte procedurale suma de 1.200 euro pentru sine, pentru a efectua acte contrare atribuțiunilor sale de serviciu, precum sustragerea de înscrisuri din dosarul personal pe care îl instrumenta, acceptarea și folosirea unor mijloace de probă false și falsificate pe baza cărora a făcut propunerea de scoatere de sub urmărire penală, încercând să înlăture tragerea la răspundere penală a celui cercetat prin evocarea unei situații de fapt nereale și a unor mijloace de probă administrate ilegal.
Față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr. nr.4A din Camera de Consiliu pronunțată la data de 20 ianuarie 2009 de către Tribunalul Suceava, emițându-se în baza acestei încheieri mandatul de arestare preventivă nr.4 A din aceeași dată. La momentul adoptării măsurii preventive, judecătorul a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 146 și 148 al.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că inculpatul a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta, în sensul că faptele săvârșite sunt de o periculozitate socială deosebită, având în vedere modalitățile comiterii infracțiunilor, precum și probatoriul administrat, respectiv, denunțurile și declarațiile de denunț ale numiților, și ( 4-11), copia dosarului nr. 1148/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava instrumentat de inculpat ( 16-62), declarațiile martorilor ( 79), ( 83), ( 87), înscrisuri depuse de denunțători ( 77), procesul verbal de consemnare a mențiunilor personale în agendă și planșele fotografice ( 67-76), adresă de confirmare a datei în care a fost primit la organul de cercetare penală raportul de recalculare a alcoolemiei ( 131-132), autorizația de înregistrare audio-video ( 111), procesele verbale privind fotofilmarea discuțiilor purtate la data de 15.01.2009 de către și agentul șef adjunct ( 113), procesul verbal de transcriere de pe suport digital al convorbirilor ambientale ( 114-116), -ul conținând imaginile video și înregistrările audio ambientale ( 117), coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială a inculpatului (101-104).
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.4/P/2009 din 09 februarie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor descrise mai sus. Arestarea preventivă dispusă față de inculpat a fost menținută în mod succesiv prin încheieri definitive ale instanței, ultima dintre acestea la data de 13.04.2009.
Din analiza prevederilor art.160/2 Cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Ori, s-a reținut că, deși, formal condițiile prev. de art.160/2 Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, potrivit art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, se admite o asemenea cerere atunci când se constată că ea este și întemeiată, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței, la a cărei apreciere este lăsată stabilirea faptului dacă, în cauza dată predomină interesul societății ca inculpatul să fie privat de libertate, sau interesul acestuia de a fi cercetat în stare de libertate.
De asemenea, potrivit art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de o altă persoană și nu a fost însușită de inculpat, instanța respinge cererea.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
În acest context, analizând cererea inculpatului, Tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, de impactul negativ produs de acestea asupra ordinii sociale, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire, urmarea produsă și nu în ultimul rând de calitatea pe care o avea recurentul, fiind inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care din momentul luării măsurii arestării preventive au trecut aproximativ 4 luni. În acest context, cercetarea inculpatului în stare de libertate apare ca inoportună, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor de care acesta este acuzat, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege - închisoarea de la 3 la 15 ani pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. 2.pen. - precum și alte aspecte, referitoare la calitatea acestuia de polițist la data faptelor de care acesta este acuzat. Rolul polițistului este acela de a asigura o desfășurare a relațiilor sociale în limitele legii pentru membrii societății și de a lua măsuri împotriva acelora care încalcă astfel de reguli, ori, în cauza de față inculpatul este acuzat el însuși de încălcare a unor reguli sociale fundamentale, al căror paznic este. În aceste condiții punerea sa în libertate atunci când asupra sa planează o acuzație atât de gravă, legată de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în mod necorespunzător și primirea de foloase bănești în acest scop, ar fi de natură să creeze în sânul societății impresia că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale cu un pronunțat pericol social.
În plus, dată fiind importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
În acest context, susținerile inculpatului privind situația sa personală și familială, care ar impune punerea sa în libertate, nu pot fi considerate drept fondate, în condițiile în care privarea de libertate prin arestare preventivă sau prin condamnare implică în mod inevitabil astfel de consecințe ce au fost avute în vedere la legiuitor cu ocazia reglementării acestor instituții. În ceea ce privește susținerile inculpatului privind starea sa medicală precară, Tribunalul reține că acestea nu sunt de natură a duce la eliberarea sa în scopul urmării unui tratament medical adecvat, art. 139/1 proc.pen. prevăzând în mod expres posibilitatea urmării unui tratament medical sub pază permanentă, în condițiile în care starea sa de sănătate impune acest lucru. Circumstanțele personale ale inculpatului care declară că are o situație familială deosebită și este singurul întreținător al familiei, precum și stadiul actual al soluționării cauzei, în contextul considerentelor anterior expuse referitor la însăși instituția și condițiile de acordare a liberării provizorii, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.
Față de aceste considerente, în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, tribunalul a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit i-a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, deși sunt date toate condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea acesteia, respectiv faptul că prin punerea sa în libertate nu există nici un fel de temere că ar comite alte infracțiuni și de asemenea, nu este dat pericolul încercării zădărnicirii aflării adevărului, prin influențarea declarațiilor de martori, părți sau distrugerea de mijloace de probă. De la momentul arestării și data judecării prezentei cereri au intervenit modificări care constau în aceea că prin trecerea timpului, pericolul concret sau eventuala rezonanță negativă s-a diminuat până la dispariție, scopul privării sale de libertate fiind atins. În plus, a cerut a se avea în vedere situația familială și starea sănătății care justifică admisibilitatea cererii.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 4/P/2009 din 09.02.2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin.1,3 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că în calitate de lucrător de poliție judiciară - funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal - a sustras prima declarație olografă dată de conducătorul auto în dosarul penal pe care îl instrumenta, i-a dictat acestuia mențiunile cu privire la cantitățile de alcool și de alimente consumate anterior producerii accidentului rutier, a antedatat-o, a menționat date nereale în conținutul declarațiilor datate fals 30.09.2008, înscrisuri pe care le-a confirmat prin autoritatea de care se bucura ca lucrător de poliție și pe care le-a atașat în dosarul penal în care a fost legal investit, folosindu-le în a-și motiva soluția de scoatere de sub urmărire penală.
S-a mai reținut că în calitate pe care o avea - cu atribuțiuni în efectuarea urmăririi penale - a pretins și primit în timpul efectuării anchetei și anterior întocmirii unor acte procedurale suma de 1.200 euro pentru sine, pentru a efectua acte contrare atribuțiunilor sale de serviciu, încercând să înlăture tragerea la răspundere penală a celui cercetat prin evocarea unei situații de fapt nereale și a unor mijloace de probă administrate ilegal.
Prin încheierea penală nr. 4A din 20.01.2009 Tribunalul Suceavaa admis propunerea formulată de organele de urmărire penală și în temeiul art.148 lit.f rap. la art.143 Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost menținută ulterior motivat de către instanțele de judecată.
Cererile formulate de inculpat, întemeiate pe disp.art.139 Cod procedură penală, art.160/2 și art.160/4 Cod procedură penală, au fost respinse prin decizia penală nr.69/13.02.2009 a Curții de Apel Suceava, încheierea nr.56/02.03.2009 a Tribunalului Suceava, decizia penală nr.96/13.03.2009 a Curții de Apel Suceava și decizia penală nr.181/08.05.2009 a Curții de Apel Suceava.
Din analiza prevederilor art.160/2 Cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare și nu există date din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
Liberarea provizorie sub control judiciar este instituția procesuală care conferă unui inculpat arestat, cu respectarea prevederilor legale, posibilitatea ca în anumite condiții, la cerere, să fie pus în libertate în tot cursul procesului penal, cu impunerea unor obligații care garantează buna desfășurare a procesului penal. periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar este cercetată de instanță atât sub aspectul legalității, dar și al temeiniciei ei, apreciindu-se în concret gradul de complexitate al cauzei, natura gravă a infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, gradul ridicat de pericol social al acesteia, cu rezonanță în opinia publică.
Îndeplinirea condiției pozitive prev. de art.1602alin.1 și lipsa cazurilor prevăzute expres în art. 1602alin.2 Cod procedură penală nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cu referire la motivele de recurs invocate, față de dispozițiile legale anterior amintite, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, deși, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta nu este întemeiată, apreciindu-se în concret față de natura gravă a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, de gradul ridicat de pericol social, de rezonanța negativă produsă de acestea asupra opiniei publice, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire, urmarea produsă, și nu în ultimul rând de calitatea și pregătirea profesională pe care o avea recurentul, lucrător de poliție judiciară, care se presupune că prin pregătirea sa este o persoană care asigură respectarea literei și spiritului legii, astfel că a dispus legal respingerea cererii.
În plus, dată fiind importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Gradul de pericol social al faptelor de corupție, cum este luarea de mită săvârșită de persoane care aplică legea, nu poate fi cuantificat în maniera indicată de apărătorul inculpatului, întrucât este dat în primul rând de calitatea persoanei asupra căreia există o prezumție de corupție suficient de rezonabilă încât fapte necinstite reținute în sarcina sa să îndreptățească instanța a aprecia că se impune menținerea măsurii privative de libertate, deoarece un polițist asupra căruia planează suspiciunea rezonabilă de corupție, abuzează de fapt de încrederea inerentă funcției publice, iar faptele necinstite afectează direct, prin percepția creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.
Circumstanțele personale ale inculpatului, referitoare la situația familială deosebită și starea sănătății sale, precum și stadiul actual al soluționării cauzei, în contextul considerentelor anterior expuse, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.
În concluzie, garanțiile de ordin personal cât și cele instituite de art. 1602alin. 3 Cod procedură penală nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului având în vedere ecoul produs de săvârșirea unor asemenea fapte în rândul comunității datorită mediatizării cazului și necesitatea prezervării ordinii publice, care semnifică necesitatea păstrării detenției preventive pentru persoana acuzată de o infracțiune gravă în scopul ocrotirii unei anumite ordini juridice, care apare periclitată datorită prezenței inculpatului și activităților sale infracționale. La aprecierea pericolului concret se are în vedere și amploarea acțiunii desfășurate de inculpat, urmările produse, perseverența și comportamentul inculpatului anterior arestării sale.
Față de cele prezentate, Curtea constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr.155 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3ex./28.05.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Frunză Sanda, Ilieș Titiana