Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 22/
Ședința publică din data de 15 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul ( în prezent deținut în Arestul ) împotriva încheierea de ședință din data de 11.02.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistată de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 16/15.02.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul 1 Cod procedură penală se acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat luând în discuție legalitatea încheierii recurate în cauză, un prim aspect pe care înțelege să-l supună atenției Curții, este cel legat de încadrarea juridică a faptei, pentru care instanța de fond consideră că inculpatul trebuie să se afle în stare de arest preventiv.
Solicită a se avea în vedere că deși în sarcina inculpatului nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de Legea nr. 39/2003, instanța de fond se află într-o gravă eroare de apreciere, atunci când a apreciat și și-a fundamentat opțiunea, potrivit căreia s-ar fi reținut în sarcina inculpatului și constituirea și aderarea la grup infracțional. Chiar în două rânduri instanța de fond în cuprinsul motivării încheierii recurate a afirmat acest lucru, că s-ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea nr. 143/2000 în formă continuată și în cadrul unui grup infracțional.
Mergând mai departe, consideră că de vreme ce raționamentul instanței de fond a pornit de la o ipoteză greșită, înțelege în mod normal că nu avea să ajungă la o concluzie corectă.
În al doilea rând, consideră că încheierea recurată nu este motivată, un singur paragraf se referă la considerentele în drept ce impune soluția dată, enunță dispozițiile art. 1602pct. 2 Cod procedură penală, în sensul că se apreciază că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și că ar încerca zădărnicirea adevărului prin influențarea unor martori.
Solicită a se constata că nu rezultă de ce s-au considerat incidente aceste dispoziții legale în cauză, încheierea nu este motivată și succesivele modificări anterioare cu privire la regimul juridic al luării și menținerii stării de arest preventiv impunea obligația în sarcina instanței de fond să motiveze clar și nu atât de succint, precum a făcut-
Un al treilea aspect pe care apărarea înțelege să-l supună atenției Curții, vizează nelegalitatea încheierii recurate, este cel reprezentat de încălcarea prezumției de nevinovăție.
Solicită a se avea în vedere că deși procesul penal se află într-o fază mai mult decât incipientă, instanța de fond a afirmat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alineatul 1 din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce privește temeinicia încheierii recurate, apărarea apreciază că de vreme ce s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, concluzia pe care a tras-o instanța de fond, din întregul material probator administrat în cauză, este una greșită.
Ținând seama de atitudinea procesuală a inculpatului nu înțelege de ce i se pune în sarcină împrejurarea că dacă ar fi pus în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori. Solicită a se aprecia, în ce sens ar putea inculpatul să-i influențeze pe martori, de vreme ce acesta a declarat cu lux de amănunte cu privire la fapta reținută și a facilitat și tragerea la răspundere penală a celorlalte persoane implicate în cauză.
Pentru aceste considerente, apreciază că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare, să se constate ca fiind întrunite cele două condiții prevăzute de către art. 1602pct. 2 Cod procedură penală, dată fiind situația personală a inculpatului, nefiind date că inculpatul ar comite alte infracțiuni sau că ar influența martorii.
Solicită a se dispune liberarea provizorie a inculpatului, sub control judiciar și să se stabilească în sarcina acestuia toate obligațiile prevăzute de lege, art. 1602pct. 3 Cod procedură penală.
Totodată, solicită a se constata că prin încheierea instanței de fond s-a dispus amendarea sa, ca apărător, fiind respinsă cererea de scutire a amenzii. Susține că în fața instanței de fond s-a aflat în imposibilitatea de a face dovada imposibilității de a se prezenta la acest termen de judecată, în condițiile în care, oricum cauza ar fi suferit o nouă amânare, întrucât nu era atașat dosarul de urmărire penală.
Susține că la acest moment nu mai există pe rolul instanței vreo cerere de prelungire a stării de arest a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, întrucât în ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, îndeplinirea formală a condițiilor nu implică în mod automat și punerea în libertate a inculpatului.
Solicită a se avea în vedere și analiza gravității sociale concrete a faptei comise, în mod expres și situația legată de persoana inculpatului, existenței pericolului pentru influențarea martorilor sau săvârșirea altor infracțiuni.
Apreciază că susținerilor instanței legate de faptul că inculpatul ar fi făcut parte dintr-un grup de persoane care ar fi comis infracțiuni de acest gen, chiar dacă nu s-a reținut existența unei infracțiuni de sine stătătoare, este o situație care ține de persoana inculpatului, de a mai comite și alte fapte, de a se implica cu alte persoane în săvârșirea altor infracțiuni, argument care a fost avut în vedere și dezbătut pe larg de instanța de fond.
Consideră că inculpatul nu poate fi pus în libertate la acest moment și chiar în condițiile în care nu s-ar fi făcut dovada sau nu exista pericol pentru ca prezența inculpatului în stare de libertate să influențeze martorii, sau să comită alte infracțiuni, îndeplinirea pur formală a condițiilor prevăzute de lege nu îndreptățea inculpatul să obțină liberarea provizorie sub control judiciar.
Invocă gravitatea deosebită a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, chiar în condițiile în care, din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, s-ar încadra, s-ar ajunge la concluzia că cercetarea judecătorească poate continua cu inculpatul în stare de libertate. Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care solicită admiterea recursului, pentru a fi cercetat în stare de libertate.
Curtea, având în vedere cererea avocatului, de exonerare de la plata amenzii aplicate de instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 8.02.2008; având în vedere că instanța de recurs a fost sesizată cu soluționarea recursului declarat de inculpat prin apărător împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2008 a Tribunalului Galați, cererea apărătorului privind ridicarea amenzii excede cadrului procesual.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
După deliberare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galațis -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a reținut sarcina acestuia faptul că în perioada noiembrie - decembrie 2007 deținut, cumpărat, vândut și oferit în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, diferite cantități de droguri de risc de la și către diferite persoane, pe raza municipiului G și
Inculpatul prin apărător solicită liberarea provizorie sub control judiciar, invocând faptul că nu are antecedente penale, a recunoscut învinuirile și se află cuprins într-o formă de învățământ.
În drept a invocat dispozițiile art. 136 pct. 2, 1602- 1603și 16010din Codul d e procedură penală.
Din probele administrate în cauză rezultă faptul că există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa.
S-a probat faptul că în perioada noiembrie - decembrie 2007 inculpatul a deținut, cumpărat, vândut și oferit în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, diferite cantități de droguri de risc, de la și către diferite persoane, pe raza Municipiului G și
Fapta comisă de inculpat prezintă un grav pericol social, creând și o stare de insecuritate socială cu un impact negativ în mediul social al unei populații cu vârstă foarte fragedă, fapta a fost comisă în grup infracțional organizat, în raza mai multor orașe din țară și în formă continuată.
în comiterea unor astfel de fapte a devenit principală în activitatea socială a generațiilor cu vârstă până în 30 de ani.
Dispozițiile art. 1602- 1603, 1606- 16010din Codul d e Procedură penală cuprind dispozițiile cu caracter personal referitoare la condițiile de formă, conținut și admisibilitate a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile textului de lege privind liberarea provizorie sub control judiciar și referitoare la faptul că inculpatul nu este recidivist, iar pedeapsa prevăzută pentru astfel de infracțiuni nu depășește 12 ani.
Însă Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpatul este cercetat în cauză pentru o infracțiune de o mare gravitate, comisă în grup infracțional și în formă continuată.
Urmărirea penală se află în curs de desfășurare, iar prin punerea în libertate a inculpatului chiar și sub control judiciar ar exista posibilitatea ca acesta să comită fapte de aceiași natură sau asemănătoare, sau să influențeze în mod negativ administrarea de probe în cauză, în mod principal martorii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să se constate ca fiind întrunite cele două condiții prevăzute în art. 1602pct. 2 Cod procedură penală și pe cale de consecință să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului în sarcina căruia să se stabilească toate obligațiile prevăzute în art. 1602pct. 3 Cod procedură penală.
Criticile nu sunt întemeiate, recursul urmând să fie respins ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Este adevărat că în cauză sunt întrunite condițiile formale prevăzute de lege și anume pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani ( art. 1602pct. 1 Cod procedură penală) și nu s-a făcut dovada că ar exista date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească ale infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte ( art. 1602pct. 2 Cod procedură penală).
Dar, având în vedere că liberarea provizorie sub control judiciar este un beneficiu al învinuitului sau inculpatului și nu o obligație a judecătorului, acesta putând să o acorde atunci când sunt îndeplinite condițiile negative prevăzute în art. 1602pct. 2 Cod procedură penală cumulativ cu condiția pozitivă prevăzută la pct. 1 al. art. 1602Cod procedură penală, respectiv infracțiunea reținută este mai puțin gravă, corelativ cu încrederea pe care învinuitul sau inculpatul o produce că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun, nu se poate invoca că, soluția de respingere a cererii ar fi nelegală.
Cum infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este deosebit de gravă, probatoriul administrat până în prezent justificând bănuiala plauzibilă că acesta a săvârșit fapta prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2007 deținut, cumpărat, oferit și vândut, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, diferite cantități de droguri de risc, în mod corect prima instanță reținând gradul ridicat al pericolului social al faptei care creează o stare de insecuritate socială cu un impact negativ cu precădere în segmentul populației cu vârstă fragedă, inculpatul ademenind tineri în a deveni consumatori dependenți de droguri și astfel asigurându-și piața de desfacere, a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Așa fiind, chiar dacă prima instanță a folosit sintagma "grup infracțional organizat" cu toată că inculpatul nu a fost acuzat de săvârșirea vreunei fapte dintre cele prevăzute în Legea nr. 39/2003, acest fapt nu este de natură să conducă la reformarea încheierii care, contrar susținerilor apărării a fost temeinic motivată.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală cu consecința obligării inculpatului la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.
PEN ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul ( în prezent deținut în Arestul G, fiul lui și, născut la data de 10.08.1986 în G, CNP: -, domiciliat în G,-, - 2,. 27) împotriva încheierea de ședință din data de 11.02.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul - recurent 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. 25 Februarie 2008
Tehn. 25 Februarie 2008
Fond: A.
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Ion Avram, Mița Mârza
