Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 233/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 233/
Ședința publică din data de 21 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
Procuror:
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 30/2008. Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului inculpat, după ce a luat legătura cu acesta, solicită acordarea unui termen scurt pentru a depune înscrisuri în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Întrebat fiind despre ce înscrisuri este vorba, solicită să se observe că Tribunalul Vrancea, deși a respins cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, ca nefondată, de fapt a respins-o ca inadmisibilă. În acest sens, solicită să se observe că la pagina 3 din încheiere instanța face referire la limitele speciale prevăzute art. 7 privitor la infracțiunea de aderare la un grup infracțional. Ca atare, condiția impusă de art. 1602alin. 1, cea referitoare la un maxim special de 18 ani, este o condiție de admisibilitate în principiu. La fond, a solicitat acordarea cuvântului pe admisibilitatea în principiu și instanța i-a cerut să pună concluzii și pe fondul cererii. Dorește să dovedească că în această cauză, în timpul urmării penale, la Tribunalul București, pe aceeași încadrare juridică, inculpații și au depus cereri de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a respins ca inadmisibile cererile, iar Curtea de Apel a admis ambele recursuri și a trimis cauza spre rejudecare, constatând că se face aplicarea disp. alin. 2 din art. 7, care se referă la cuantumul maximului special în cazul acestei infracțiuni. Învederează că încheierea Curții de Apel București în ceea ce îl privește pe este publicată într-o culegere de practică judiciară. Precizează că dorește să depună cele două decizii ale Curții de Apel București și extras din culegerea de practică judiciară.
CURTEA pune în discuție cererea formulată de apărătorul recurentului inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu cererea privind depunerea de înscrisuri. Precizează că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul recurentului inculpat precizează că nu este în măsură să depună aceste înscrisuri astăzi, deoarece nu a avut timpul material necesar pentru a ajunge la Curtea de Apel București pentru a le obține.
CURTEA, în urma deliberării, respinge cererea formulată de apărătorul recurentului inculpat, considerând că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată, și îi pune în vedere faptul că în susținerea recursului are posibilitatea să facă trimitere la acea culegere privind practica Curții de Apel București.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că o primă critică adusă încheierii instanței de fond vizează faptul că, deși s-a acordat cuvântul pe admiterea în principiu, instanța nu s-a pronunțat pe admiterea în principiu a cererii, cu toate că acest lucru este impus de către codul d e procedură penală.
În referire strict la alin. 1 din art. 1602Cod procedură penală, arată că, într-adevăr, acest text prevede, ca și condiție pentru ca cererea inculpatului să fie admisibilă în principiu, un maxim special de 18 ani.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului, solicită să se aibă în vedere faptul că în speța de față își găsește aplicabilitate, chiar și pentru liberarea provizorie sub control judiciar, alin. 2 din art. 7, care se referă la maximul de 20 de ani. special al infracțiunilor nu poate depăși maximul special al infracțiunii cel mai grav incriminată, pentru care inculpatul a aderat la grupul de crimă organizată. În aceste condiții, pentru inculpat maximul special este cel de la infracțiunea de spălare de bani, și este de 15 ani.
Consideră că se impune admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând ca instanța de recurs să verifice temeinicia cererii pe fond.
O a doua critică adusă încheierii se referă la legalitatea și temeinicia mandatului.
Consideră că la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se verifică legalitatea mandatului, existența temeiurilor mandatului, acestea au fost verificate de către instanțe de control judiciar. Susține că altele sunt condițiile pe care cererea trebuie să le îndeplinească pentru a fi admisibilă. Astfel, după admiterea în principiu, o primă condiție este aceea ca să nu existe date că inculpatul ar încerca să continue activitatea infracțională și, din punctul său de vedere, în cauză nu există aceste date. Oad oua condiție care trebuie îndeplinită este să nu existe date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, nici astfel de date nu există în dosar.
Solicită ca instanța să aibă în vedere și alte două aspecte care privesc doar circumstanțele personale ale inculpatului. În primul rând, solicită să se observe că la paginile 92-95 din rechizitoriu se face vorbire despre activitatea infracțională a inculpaților și. Încă de la data de 28.09.2007, când s-a luat măsura reținerii față de inculpatul, față de inculpații s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, deși pentru aceștia se reține un prejudiciu de aproximativ 7.100.000 lei noi, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul se reține un prejudiciu de aproximativ 60 de ori mai mic, respectiv un prejudiciu de 158.000 lei noi. Ca atare, pentru egalitate de tratament între acești trei inculpați, solicită liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Consideră că cererea inculpatului poate fi admisă, întrucât condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt cam aceleași ca și la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită să se țină cont și de prevederile art. 136 alin. 8, care impun ca la verificarea unei măsuri preventive să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului. În acest sens, se referă la faptul că inculpatul are doi copii minori în întreținere, că nu are o situație materială foarte bună, aspect care rezultă chiar din procesul-verbal de perchiziție domiciliară aflat în dosarul de urmărire penală, că nu a profitat de pe urma acestei infracțiunii, că locuiește împreună cu familia la părinții săi, în orașul
Solicită admiterea recursului și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Instanța nu s-a pronunțat pe admisibilitatea în principiu a cererii, dar a mers mai departe și a analizat pe fond cererea și a respins-o ca nefondată, în mod corect. Întrucât instituția liberării sub control judiciar este facultativă, instanța a apreciat în mod corect, față de împrejurările săvârșirii faptei, modalitatea de săvârșire și urmările produse, persoana inculpatului, că nu ar fi oportună lăsarea în libertate sub control judiciar.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, arată că procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin dispozitivul rechizitoriului, în ceea ce îl privește pe, propune înlocuirea măsurii arestării preventive și reținerea de circumstanțe atenuante.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, consideră că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, deoarece urmărirea penală s-a terminat, martorii au fost audiați, astfel că nu are cum să mai împiedice buna desfășurare a procesului penal.
Prin rechizitoriu, la fila 99 se reține complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală pentru un prejudiciu de 1.580.000.000 lei. Prin același rechizitoriu față de inculpații și s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, deși în sarcina lor s-a reținut un prejudiciu de 70 miliarde lei, iar față de el s-a dispus cercetarea în stare de arest și deja a efectuat 7 luni de zile, în condițiile în care în ceea ce îl privește s-a reținut un prejudiciu de 60 de ori mai mic.
Cu toate că în sarcina lor s-a reținut un prejudiciu de 70 miliarde lei, inculpații nu au executat nicio zi.
Procurorul a propus cercetarea sa și a inculpatului G în stare de libertate, întrucât s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dar instanța a admis în parte cererea, în sensul că a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara doar pentru inculpatul, iar pentru el a dispus prelungirea măsurii arestării cu 60 de zile, deși pentru amândoi se rețin aceleași fapte și același prejudiciu.
Față de aspectele arătate, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 15.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT din 24.03.2008, inculpatul, cu antecedente penale (în prezent reabilitat), a fost trimis în judecată, împreună cu alți șase inculpați, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prev.de art. 26 raportat la art. 9 lit.a din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale), constând în aceea că în perioada 2006 - 2007 în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat nemijlocit pe inc. ca în calitate de administrator de fapt al SC SRL și de drept al SC N & K COM SRL, să realizeze activități de producere și comercializare a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților, respectiv să fie evidențiată pe etichetele băuturilor vândute numele unei firme al cărei angajat nu era și să realizeze acte de comerț în numele acesteia, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 158.386 RON.
- constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată, prev.de art.7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către inculpat, împreună cu inculpații G, inv., și și cu alte persoane, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercările repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și vinurilor falsificate, din activitatea infracțională expusă anterior rezultând că avem de-a face cu o grupare organizată în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, inculpatul constituindu-se ca persoană de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere și punere în circulație a acestor mărfuri.
- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse în formă continuată, prev.de art.297 raportat la art. 313 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în calitate de membru al grupului de crimă organizată a determinat și participat la producerea și vânzarea de vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare au devenit vătămătoare sănătății.
- spălare de bani, prev.de art.23 lit.a din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a inițiat și derulat, împreună cu inc., învinuitul și inculpatul G, a tăinuit și favorizat derularea operațiunilor financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, acceptând să producă mărfuri falsificate aducătoare de fonduri ilicite, acțiunea sa având drept urmare crearea posibilității de transferare a acestor surse financiare, rezultate din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a determinat, prin atitudinea de tăinuire, reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 lit.a Cod penal, deoarece toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în concurs real.
Inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv începând cu data de 28.09.2007, după care au urmat prelungiri succesive până la 24.03.2008.
Prin Încheierea din 24.03.2008, instanța a menținut măsura arestării preventive în condițiile prev.de art. 3001Cod procedură penală iar prin Decizia penală nr. 190/01.04.2008 a Curții de APEL GALAȚI, hotărârea primei instanțe a fost menținută.
Prima instanță, examinând cererea formulată de inculpat, a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.1602alin.1 din codul d e procedură penală, deoarece una dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - respectiv infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 - este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 și 20 de ani.
Totodată, prima instanță a considerat că nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 1602alin.2 Cod procedură penală, motiv pentru care a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.
Primul motiv al recursului vizează contradicția existentă între considerentele încheierii - din care rezultă că cererea de liberare provizorie este inadmisibilă, deoarece nu este îndeplinită condiția privind limita maximă a pedepsei, prevăzută de art. 1602alin.1 Cod procedură penală - și dispozitivul încheierii, prin care cererea a fost respinsă ca nefondată.
Sub acest aspect, inculpatul, prin apărătorul ales, a susținut că s-ar fi impus admiterea în principiu a cererii,deoarece infracțiunea cea mai gravă reținută în sarcina sa - respectiv infracțiunea de spălare de bani - este sancționată de lege cu pedeapsa maximă de 15 ani închisoare, situată sub limita prevăzută de art. 1602alin.1 Cod procedură penală.
Prin al doilea motiv al recursului, inculpatul a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru liberarea provizorie sub control judiciar, prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, Curtea consideră că în mod greșit s-a reținut în motivarea încheierii recurate că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută de art.1602alin.1 din codul d e procedură penală, în raport cu infracțiunea prev.de art.7 din Legea nr.39/2003.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 din codul d e procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care depășește 18 ani.
Prin sintagma "pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege, potrivit dispozițiilor art.141 din Codul penal, pedeapsa prevăzută în textul de lege care încriminează infracțiunea în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În speță, limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, este stabilită prin două modalități alternative: prin indicarea unui cuantum maxim de 20 ani închisoare, dar și prin trimiterea la limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, limită pe care nu o poate depăși.
Întrucât niciuna dintre infracțiunile deduse judecății, în cauza de față, care au intrat în scopul grupului infracțional organizat, nu este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, nici pedeapsa ce va fi aplicată pentru infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 nu poate depăși această limită.
Așa fiind, Curtea apreciază că este greșită interpretarea dată de prima instanță, în sensul că privitor la infracțiunea prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 nu ar fi îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prev.de art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Această interpretare nu a influențat însă soluția pronunțată, deoarece prima instanță nu a respins cererea ca inadmisibilă, ci a procedat la examinarea "pe fond" a acesteia, reținând în final că nu sunt îndeplinite nici cerințele pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, prev.de art.1602alin.2 Cod procedură penală.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, modalitatea în care au fost săvârșite și urmărire produse, precum și împrejurarea că cercetarea judecătorească se află abia la început, în mod corect prima instanță a apreciat că nu ar fi oportună acordarea liberării provizorii, deoarece nu există suficiente garanții că inculpatul nu-și va continua activitatea infracțională sau că acesta nu va acționa pentru zădărnicirea aflării adevărului, împiedicând astfel desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 28.03.1973 în T, jud. G, cu domiciliul în T, str. -. -, nr. 34, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani ) împotriva încheierii de ședință din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 30.04.2008
Tehnored. - - 30.0o4.2008
2 ex
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
