Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 234/2009
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală la data de 09.04.2009 în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al inculpatului - solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum a fost formulată la fond.
În motivarea recursului învederează instanței că sunt întrunite cerințele impuse de art. 160/2 Cod pr. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea scop nu depășește 18 ani, nu există date care să conducă la ideea că inculpatul ar săvârși alte fapte penale sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Mai arată că inculpatul cunoaște obligațiile impuse de art. 160/2 al. 3 Cod pr. pen. și le va respecta întocmai.
Reprezentantul DIICOT solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, argumentând că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 160/2 al. 1 Cod pr. pen. respectiv pedeapsa pentru una din infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003) prevede închisoare între 5 și 20 ani. Mai arată că inculpatul este trimis în judecată cu reținerea recidivei postcondamnatorii, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea unor infracțiuni de șantaj și ultraj, astfel că, lăsat liber, ar avea un potențial ridicat pentru săvârșirea altor fapte.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului, în replică, arată că recidiva nu este o condiție a luării și menținerii arestării preventive, din perspectiva CEDO.
Inculpatul - având ultimul cuvânt solicită admiterea cererii, arătând că se va supune condițiilor impuse.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Alba la data de 09.04.2009 în dosarul nr- a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 43/D/P/2008 al DIICOT Serviciul Teritorial Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunilor de acces fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate prev. de art. 42 al. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod penal, modificarea, ștergerea, deteriorarea datelor informatice fără drept, prev. de art. 44 al. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 și 37 lit. a Cod penal; introducerea, modificarea sau ștergerea fără drept de date informatice rezultând date necorespunzătoare adevărului în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice, prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 și 37 lit. a Cod penal; fraudă informatică, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod penal; înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal; inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de lege pentru admiterea în principiu a cererii, însă, pe fond, aceasta nu este întemeiată, raportat la prevederile art. 160/2 al. 2 Cod pr. pen.
S-a reținut că anterior în anul 2006 conform fișei de cazier, cel în cauză a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în formă continuată și șantaj.
Din modalitatea în care inculpatul este acuzat că ar fi săvârșit faptele menționate în rechizitoriul parchetului (accesarea unor sisteme informatice, modificare și ștergere de date informatice, inducerea în eroare a unui mare număr de persoane vătămate urmată de prejudicierea acestora) coroborat cu antecedentele penale ale celui în cauză, toate acestea duc la concluzia că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată, existând suficiente date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa săvârșească alte fapte de natură penală.
Anterior trimiterii în judecată prin rechizitoriul nr. 43/D/P/2008 al DIICOT Serviciul Teritorial Alba Iulia cel în cauză a fost condamnat pentru comiterea a două infracțiuni grave dintre care una în formă continuată, iar în prezent este trimis în judecată pentru comiterea altor cinci infracțiuni (unele de o gravitate deosebită), iar patru dintre ele în formă continuată.
Cu privire la aspectele de nevinovăție sau vinovăție ale celui în cauză instanța a arătat că se va putea pronunța odată cu fondul cauzei, însă la momentul de față este chemată să se pronunțe cu privire la acordarea liberării provizorii pe baza actelor aflate la dosarul cauzei și în stadiul actual al procedurii, fără ca prin aceasta să prejudicieze fondul cauzei.
Or având în vedere aceste elemente și dispozițiile art. 160/2 al. 2 Cpp instanța a apreciat că cererea inculpatului nu este fondată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, în urma rejudecării, admiterea cererii de liberare provizorie sun control judiciar.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art. 160/2 Cod pr. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea scop nu depășește 18 ani, nu există date care să conducă la ideea că inculpatul ar săvârși alte fapte penale sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, astfel că în mod nejustificat instanța de fond nu a procedat la admiterea cererii.
Verificând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385/6 al. 3 Cod pr. pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Potrivit art. 160/2 al. 1 și 2 Cod pr. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Tribunalul a constatat în mod corect, raportat la dispozițiile arătate, că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, chiar dacă maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 2 din Legea nr. 39/2003, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este de 20 ani.
Textul menționat stipulează expres că pedeapsa pentru săvârșirea acestei infracțiuni - inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat - nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă, care intră în scopul constituirii grupului infracțional organizat - în speță înșelăciunea, sancționată cu pedeapsa închisorii de maxim 15 ani.
Totodată, prin decizia nr. 7/09.02.2009 pronunțată cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, ÎCCJ - Secțiile unite a statuat, cu caracter obligatoriu, că în aplicarea dispozițiilor art. 160/2 al. 1 teza ultimă și art. 160/4 al. 1 teza ultimă Cpp, cererile de liberare provizorie sun control judiciar sau pe cauțiune sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.
Deși admisibilă, prin prisma textelor menționate, cererea inculpatului nu este întemeiată, aspect constatat în mod just de către tribunal.
Datele existente la dosar justifică temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea săvârși alte fapte penale.
În acest sens, Curtea reține antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și șantaj (9 acte materiale), modalitatea de comitere și gravitatea faptelor ce i se rețin în sarcină în prezentul dosar, neexistând garanții suficiente în legătură cu stoparea activității infracționale a acestuia.
În acest context, deși inculpatul a invocat în favoarea sa prevederile CEDO, Curtea reține că necesitatea protejării unui interes de ordin public general primează celui personal al inculpatului.
Concluzionând, Curtea constată că există suficiente fapte din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte fapte de natură penală, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele expuse, constatând că sunt nefondate criticile aduse încheierii atacate, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. Curtea va respinge recursul inculpatului, iar în baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală la data de 09.04.2009 în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă recurentul să plătească suma de 80 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare avansate în recurs. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. MF
Dact. FE/2 ex./14.04.2009
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Alina
