Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 250/
Ședința publică din 13 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpata, fiica lui și -, născută la data de 26.11, 1963, în Rm.V, CNP -, domiciliată în domiciliată în comuna, sat, jud.V,în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.A, împotriva Încheierii nr. 41/F din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta inculpată în stare de arest preventiv asistată de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale de la instanța de fond.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurenta inculpată în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentei inculpate și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurenta-inculpată solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că îndeplinește condițiile de fond cerute de către art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, se arată că încheierea atacată nu este motivată potrivit cerințelor art. 1602Cod procedură penală.
Totodată, arată că nu există date certe că aceasta ar zădărnici desfășurarea cercetărilor și nici probe sau indicii că lăsată în libertate s-ar sustrage de la judecată, în cauză s-au administrat toate probele, situația de fapt s-a schimbat substanțial, iar recurenta inculpată este arestată de aproximativ 7 luni de zile.
De asemenea, arată că dacă inculpata va fi pusă în libertate, i se vor impune niște condiții prin instituirea unor obligații sau măsuri legale, aceasta le va respecta. Precizează că o altă inculpată și anume, arestată pe un alt temei, în prezent se află în stare de libertate prin revocarea mandatului de arestare și pentru echitate apreciază că și inculpata trebuie pusă în libertate, aceasta fiind arestată în mod neîntemeiat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că aceasta este motivată corect. Arată că inculpata a solicitat liberarea sa pe cauțiune acum 3 săptămâni, cerere ce a fost respinsă.
Recurenta - inculpată având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei, fiind de acord cu cele susținute de apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin încheierea nr.41/F din 09 aprilie 2009, Tribunalul Vâlceaî n baza art.1608aalin.6 Cod de procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata, fiica lui și -, născută la data de 26.11, 1963, în Rm.V, CNP -, domiciliată în domiciliată în comuna, sat, jud.V,în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.
Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a obligațiilor impuse de instanță în cadrul măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență, cu referire la inculpata că, prin încheierea nr.69/CC/26.09.2008, pronunțată de către Tribunalul Argeș în dosarul nr-,a fost admisă propunerea formulată de către DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești și în temeiul disp.art.1491și art.148 lit f pr.pen. a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatelor și pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se că datorită caracterului continuat al faptelor de corupție săvârșite, împrejurărilor și modalităților în care au fost comise acestea,
cuantumului mare al sumelor solicitate, faptului că infracțiunile au fost săvârșite pe parcursul unei lungi perioade de timp, lăsarea în libertate a celor două inculpate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea nr.56 din 21.10.2008.pronunțată de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în baza art.3001alin. 3 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a celor două inculpate trimise în judecată în stare de arest preventiv - și, cercetate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.257 al.1 pen.rap.la art.5 al.1 și art.6 din Legea nr.78/2000,art.257 al.1 pen. rap.la art.5 al.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. ambele cu aplic. art.33 lit.a pen. reținându-se că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare această măsură, multitudinea actelor materiale de comiterea cărora sunt învinuite cele două inculpate, relevând o obișnuință, un mod de viață, față de care societatea trebuie protejată.
Potrivit dispozițiilor disp. art.1602pr.pen. un atare beneficiu ( cel al acordării liberării provizorii), este o facultate a instanței - în funcție de natura, obiectul infracțiunii și alte elemente pe care organul judiciar le poate lua în considerare - și nu o obligativitate, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, în care se menționează termenul "se poate acorda",ceea ce dă persoanei arestate numai o vocație la liberarea provizorie.
Având în vedere că, în speță există indicii că liberarea provizorie a inculpatei ar putea perturba ordinea și liniștea publică, instanța de fond, față de circumstanțele inculpatei, reliefate de gravitatea și multitudinea actelor materiale ce formează elementul material al infracțiunilor de săvârșirea cărora este acuzată, nu a considerat că liberarea provizorie a inculpatei reprezintă o măsură preventivă adecvată pentru buna desfășurare a procesului penal, desfășurare care impune implicit siguranța desfășurării normale a relațiilor sociale prin neperturbarea ordinii publice și educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor și în consecință, în temeiul art.1608aal.6 pr.pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva încheierii pronunțată det ribunal, inculpata a formulat recurs susținând, cu ocazia dezbaterii acestuia că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală. În plus, au fost aduse critici sub aspectul netemeiniciei soluției deoarece, în opinia recurentei, nu mai există niciun motiv care să conducă la menținerea arestării preventive în ceea ce o privește.
Examinând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, precum și din oficiu în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 al.3 Cod procedură penală, curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, constatând raportat la cazul de speță, că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că deși, în mod formal, sunt îndeplinite condițiile legale privind admisibilitatea în principiu a cererii aflate pendinte, totuși în ceea ce privește temeinicia petiției formulate, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.160/2 al.2 Cod procedură penală.
Potrivit acestui text de lege, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, martorilor sau experților, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauză se constată că inculpata este trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave de corupție existând indicii că prin lăsarea în libertate a acesteia, ca urmare a admiterii cererii, s-ar influența negativ desfășurarea procesului penal și s-ar zădărnici aflarea adevărului, prin posibilitatea ca inculpata să influențeze martorii ce urmează a fi audiați în cauză.
Astfel, analizând activitatea infracțională comisă, i se impută inculpatei comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată incriminată prin dispozițiile art.257 din Codul penal rap.la art.5 și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 constând în cinci acte materiale de pretindere și primire a unor sume de bani de la diferite persoane, lăsând să se creadă că, în calitatea pe care o are de secretară în cadrul IPJ V, are influență pe lângă lucrători de poliție din cadrul Poliției Rutiere V în scopul obținerii frauduloase a permiselor de conducere, valoarea totală a sumelor de bani pretinse și primite fiind de circa 5600 euro și 14.000.000 lei (ROL), inclusiv bunuri alimentare.
Este vorba așadar, despre fapte de corupție realizate prin succesiunea activității materiale specifică infracțiunii de trafic de influență în îndeplinirea aceleiași hotărâri infracționale în participație și cu alte persoane, respectiv și.
În acest context, pericolul pentru ordinea publică ce l-ar putea reprezenta măsura punerii în libertate a inculpatei, nu trebuie ignorat și el trebuie avut în vedere și în cadrul aplicării acestei instituții prev.de art.160/2 Cod procedură penală, fiind o condiție care deși nu este prevăzută expres de textul citat, ea trebuie a fi subînțelesă.
Chiar dacă nu se vrea în acest mod a fi percepută, corupția a devenit un fenomen infracțional care tinde să cuprindă marea majoritate instituțiilor publice, iar pericolul pentru ordinea publică rezidă în încălcarea sistematică și flagrantă a ordinii de drept, împrejurarea ce determină necesitatea respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata.
Față de condițiile reținute, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată și, pe cale de consecință, va fi obligată și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpata ,fiica lui și -, născută la data de 26.11, 1963, în Rm.V, CNP -, domiciliată în domiciliată în comuna, sat, jud.V, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.A, împotriva Încheierii nr. 41/F din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta - inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex./ 04.05.2009.
Jud.fond:
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Marius Andreescu, Teodora
