Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.26/R/2009
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Maramureș împotriva Încheierii penale din 30 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind pe inculpații G, G și, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații G și, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar și inculpatul G, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar. Se prezintă traducătorul autorizat de limba ucraineană.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, traducătorul autorizat depune la dosar copia autorizației nr.233 din 14.02.1996 emisă de Ministerul Justiției.
Sub prestare de jurământ se procedează al depunerea jurământului de către traducătorul autorizat, d-l.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Maramureș și rejudecând cauza să se dispună respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați menținându-se starea de arest a acestora. Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul punerii în libertate a inculpaților. Inculpații au acceptat să intre în grupul infracțional, activitatea lor fiind caracterizată prin durată în timp și prin realizarea unui scop infracțional comun, reprezentarea avută de inculpați fiind clară de la început în sensul săvârșirii repetate, continue a cât mai multor acte materiale de trafic. Instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii atitudinea sinceră a inculpaților care au recunoscut comiterea faptelor, ori, consideră că atitudinea sinceră a acestora este una formală, angro și nu în detaliu atâta vreme cât aceștia la data de 12 decembrie 2008 se considerau nevinovați abia apoi recunoscând faptele. Pe de altă parte, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare cercetarea acestora în stare de arest având în vedere pericolul social al faptelor caracterizat prin modul de săvârșire, natura actelor materiale comise și numărul acestora, perioada de desfășurare a activității infracționale și consecințele acesteia asupra persoanelor referitor la care s-a derulat, rezonanța socială și amploarea fenomenului. Instanța de fond a avut în vedere în principal considerentul criteriilor prev.de art.160/2 alin.1 și 2.pr.pen. ori, această apreciere bazată doar pe întrunirea acestor criterii legale nu o consideră suficientă pentru a dispune admiterea cererilor inculpaților. Solicită a se avea în vedere și persoana inculpaților și care nu sunt la prima confruntare cu legea penală. De asemenea, având în vedere durata doar de două luni de arestare a inculpaților, natura infracțiunii, faptul că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu a intervenit nici un element de noutate, faptul că cercetarea judecătorească nu s-a declanșat încă, apreciază că admiterea cererilor formulate de inculpați sunt vădit neoportune în acest moment, sens în care solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Maramureș și rejudecând cauza să se dispună respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați menținându-se starea de arest a acestora.
Apărătorul inculpaților G și solicită respingerea recursului DIICOT și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Consideră că orice susținere DIICOT că temeiurile arestării subzistă nu au acoperire legală. Face trimitere la decizia 316/2007 a potrivit căreia liberarea provizorie presupune menținerea temeiurilor arestării preventive astfel că cererea inculpaților nu poate fi respinsă pentru pornind de la premisa că doar pentru a se împiedica săvârșirea de noi infracțiuni se impune cercetarea în stare de arest. Arată că alți inculpați au fost puși în libertate încă de la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive astfel că și cei doi inculpați pe care-i apără trebuie să aibă același regim. Încă de la momentul arestării, inculpatul și-a asumat activitatea de vârf, el spune că decidea ce făcea grupul și cu toate acestea a fost pus în libertate. Apreciază că există suficiente argumente care să aprofundeze cererea de liberare sub control judiciar, scopul măsurilor preventive putând fi atins și cu inculpații în stare de libertate. Cui mai folosește menținerea stării de arest pe fondul recunoașterii faptelor din rechizitoriu în condițiile în care liberarea provizorie poate fi acordată în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată. Solicită a se lua în considerare concluziile puse la instanța de fond și să se aprecieze că hotărârea pronunțată de această instanță nu este una hazardată ci una temeinică și legală.
Apărătorul inculpatului G, în temeiul art.385/15 pct.1 pr.pen. solicită respingerea recursului DIICOT ca nefondat având la bază următoarele argumente: disp.art.1,art.136 alin.1,2, art.7,art.8 pr.pen. art.160/1 și 2.pr.pen. consideră că motivele de recurs se îndepărtează major de instituția cererii de liberare sub control judiciar, în motivarea recursului arătându-se generic, nu s-a menționat care sunt acele date care ar duce la zădărnicirea aflării adevărului. S-a invocat de către reprezentantul parchetului că faptele comise de inculpați sunt de o gravitate sporită, că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi puși în libertate, însă, solicită a se avea în vedere că obiectul cererii este temeiul prev. de art.160/1 și 2.pr.pen. temeinicia cererii trebuind să aibă la bază date că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Consideră că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și pe liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Inculpatul este principalul organizator și cu toate astea s-a apreciat că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se ține seama de faptul că inculpatul a avut o conduită sinceră în proces, recunoscând în amănunt împrejurările în care a comis infracțiunile iar declarațiile sale se coroborează cu declarațiile celorlalți inculpați precum și cu probele administrate în cursul urmăririi penale. Regula este ca judecata să se realizeze cu persoana inculpatului în stare de libertate iar excepția este privarea de libertate și având în vedere toate elementele ce caracterizează speța de față, este fără îndoială că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. totodată, solicită a se avea în vedere că inculpatul care a avut cea mai M contribuție la săvârșirea infracțiunilor a fost pus în libertate pe când în privința inculpatului pe care-l asistă se susține că punerea în libertate ar aduce atingere ordinii publice. De asemenea, măsurile preventive se pot lua în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată. În speță nu există nici un fel de dovadă în acest sens.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru că are familie, soția lui fiind însărcinată în opt luni.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate cu mențiunea că va respecta obligațiile impuse de instanță, arătând că recunoaște și regretă faptele comise.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru că are familie, soția lui trebuind să nască. De asemenea, arată că recunoaște și regretă faptele comise.
CURTEA
Prin încheierea penală din 30.12.2008 a Tribunalului Maramureș, în baza art. 1602și urm. pr.pen. s-au admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpațiiG, și și în consecință s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților G, fiul lui G și, născut la 19 dec. 1977 în S M, jud.M, CNP -, arestat preventive, aflat în Penitenciarul Baia Mare, fiul lui și, născut la 11 nov. 1982 în Vișeu de, jud. M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare și G, fiul lui G și, născut la 20 noiembrie 1968 în comuna, jud. M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare și punerea în libertate a acestora dacă nu sunt arestați în alte cauze.
S-a impus inculpaților respectarea pe durata liberării provizorii sub control judiciar a următoarelor obligații:
- să comunice instanței orice schimbare a locuinței
- să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați
- să nu intre în legătură cu inculpații și martorii din acest dosar
- să nu părăsească țara fără încuviințarea instanței.
S-a atras atenția inculpaților asupra prev. art. 16010.pr.pen.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 70 lei pe seama interpretului autorizat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererile formulate în acest dosar inculpații G, și G au solicitat a fi liberați provizoriu sub control judiciar.
În motivarea cererii lor inculpații G și a arătat că, în speță, sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 1602alin.1,2 pr.pen. iar în raport de scopul măsurilor preventive, de persoana inculpaților și de garanțiile pe care le presupune controlul judiciar cererea este întemeiată. S-a făcut trimitere la art. 5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la art. 136.pr.pen. Nu există premise în sensul că ar încerca să îngreuneze ancheta (s-a făcut trimitere în acest sens la dreptul la tăcere) sau că există riscul comiterii unor alte infracțiuni. Simpla invocare a unor motive generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate nu are caracterul unor probe pertinente și suficiente care să justifice respingerea cererii. măsurii arestului preventiv este legată de existența unui interes public care să aibă o pondere mai Liberarea deținutului trebuie să în mod real ordinea publică. la un anumit moment a unor fapte de o anumită natură nu poate justifica menținerea stării de arest preventiv fără a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului.
Pericolul pe care îl prezintă inculpatul trebuie apreciat avându-se în vedere nu doar gravitatea sancțiunii, ci și alte elemente (caracterul inculpatului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia).
Măsura liberării provizorii presupune mai multe elemente de constrângere care sunt subordonate scopului prevăzut de art. 136.pr.pen. În aceste condiții temerea că va fi împiedicată buna desfășurare a procesului penal este înlăturată.
S-a făcut trimitere și la decizia nr. 316/2007 a potrivit căreia liberarea provizorie presupune menținerea temeiurilor arestării preventive astfel că cererea nu poate fi respinsă pentru acest motiv. Respingerea unei asemenea cereri se justifică doar dacă există elemente care în afara limitărilor impuse de instanță să justifice menținerea stării de arest preventiv. Or, în speță, aceste limitări pot asigura buna desfășurare a procesului penal și înlătura premisa unui pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul G în motivarea cererii sale a arătat că, în speță, cerințele prev.de art. 1602alin.1 pr.pen. sunt îndeplinite întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată nu depășește 7 ani, nu există date în sensul că va comite alte infracțiuni sau că va influența negativ desfășurarea procesului penal.
Examinând cererile inculpaților, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 670 din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, G pe o perioadă de 29 de zile (14.11.2008-12.12.2008 inclusiv). Inculpații și G au fost arestați în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. inculpatul G, în temeiul art. 148 lit.d și f pr.pen. și inculpatul, în baza art. 148 lit.a,d,f pr.pen. toți pentru infracțiunile de trafic de imigranți prev.de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001 și de inițiere și de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.
Prin rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpați mai menționați pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv cu reținerea în plus pentru prima infracțiune a art. 41 alin.2 pen. pentru toți inculpații, a art. 37 lit.b pen. și art. 75 alin.2 pen. (pentru inculpatul ), a art. 74 alin.1 lit.c pen. (pentru inculpatul ) și a art. 75 alin.2 pen. pentru inculpatul
La această instanță s-a format dosarul nr-, fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 13 ianuarie 2009.
Prin încheierea penală din 12 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar Tribunalul Maramureșa menținut starea de arest preventiv a celor patru inculpați, însă prin decizia penală nr. 778/R/2008 a Curții de APEL CLUJs -a înlocuit față de inculpatul această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Tribunalul a apreciat că față de inculpații G, și G sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 1602alin.1 și 2.pr.pen. întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv și trimiși apoi în judecată se situează sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de alin.1 al textului legal menționat (2-7 ani pentru ambele infracțiuni; art. 7 alin.2 din Legea nr. 39/2003 prevede ca pedeapsa pentru faptele de la alineatul 1 nu poate fi mai M decât cea prevăzută pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat).
În cauză nu există date în sensul că inculpații ar intenționa să comită alte infracțiuni (de altfel, aceștia nici nu au fost arestați preventiv, în temeiul art. 148 lit.c pr.pen.) sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin modalitățile prevăzute la art. 1602alin.2 teza a II-a pr.pen. (aceștia nu au fost arestați, în baza art. 148 lit.b pr.pen. și nu există în acest sens date ulterioare acestui moment).
Față de inculpatul nu se poate reține faptul că s-a ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală și judecată astfel cum acest aspect a fost precizat și în încheierea penală din data de 12 decembrie 2008, împrejurarea că organele de poliție nu l-au găsit acasă în data de 13 noiembrie 2008, soția sa precizând că este plecat la pădure, găsindu-l doar în dimineața zilei următoare (când într-adevăr nu a deschis de la început ușa locuinței sale, însă trebuie avut în vedere faptul că acestea s-au prezentat la o oră matinală - ora 6) nu permite instanței a concluziona în mod cert în acest sens (261, 251 dosar urmărire penală vol.I).
Tribunalul a considerat că în prezent măsura liberării condiționate sub control judiciar este suficientă și se justifică raportat la împrejurarea că deși faptele pe care se presupune că le-au comis nu au avut un caracter dezinteresat (ci pentru obținerea unor foloase materiale), este necesar a se avea în vedere și situația persoanelor pe care se prezumă că le-au traficat (persoane cu o situație dificilă în țara lor de origine). De altfel, nici legiuitorul nu a înțeles să sancționeze aceste fapte la fel de sever ca și infracțiunile de trafic de persoane incriminate de Legea nr. 678/2001 tocmai datorită gradului mai redus de pericol social al acestora. De asemenea, se impune a se avea în vedere și faptul că față de inculpatul s-a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi țara este suficientă și că în ședința din 30 decembrie 2008 aceștia au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Obligațiile impuse celor trei inculpați și consecințele nerespectării lor constituie suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Acestora li s-a interzis să părăsească doar țara (și nu o rază teritorială mai restrânsă) fără încuviințarea instanței având în vedere faptul că o parte din ei nu sunt încadrați în muncă astfel că asemenea persoane obișnuiesc să presteze munci în țară, inculpatul G prin natura profesiei (e conductor de tren) este obligat să părăsească localitatea de domiciliu și chiar județul De asemenea, s-au avut în vedere și limitările impuse din acest punct de vedere inculpatului G.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs DIICOT Biroul Teritorial Maramureș, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să fie respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpații, G și
În motivele de recurs, s-a arătat că inculpații în perioada august - noiembrie 2008, au traficat în România din Ucraina cinci grupuri de migranți de origine asiatică, formate din 6 până la 10 persoane, de cetățenie pakistaneză și indiană, totalizând un număr de 38 persoane.
Pentru aceasta inculpații au inițiat și cu constituit un grup infracțional organizat împreună cu cetățeanul ucrainean, despre care autoritățile ucrainene au comunicat că acesta este implicat activ în organizarea traficului de migranți ilegali din Ucraina în România.
Inculpații au acționat organizat prin faptele materializate la datele de 17/18 august 2008, 25/26 august 2008, 6/7 septembrie 2008, 18/19 septembrie 2008 și 12 noiembrie 2008 când o parte dintre inculpați au fost surprinși în flagrant în timp ce transportau un grup de 6 migranți de origine pakistaneză cu autoturismul proprietatea inculpatului.
Cu privire la motivarea instanței de fond, în sensul că legiuitorul ar fi considerat infracțiunile de trafic de migranți ca având un pericol social mai redus decât cele de trafic de persoane, sancționate de Legea nr.678/2001 și argumentând astfel punerea în libertate a inculpaților s-a precizat de către recurentă că aceasta apreciere este subiectivă și nefondată, în condițiile în care pericolul social al faptelor penale este caracterizat prin modul lor de săvârșire, de natura actelor materiale comise și numărul acestora, de perioada de desfășurare a activității infracționale și consecințele acesteia asupra persoanelor la care s-a derulat, rezonanță socială și amploarea fenomenului, repetabilitatea acestuia și nu în ultimul rând faptul că implică zona de frontieră fără să existe garanția că dintre persoanele traficate din nu există și unele aparținând unor grupări potențial teroriste în contextul internațional actual.
Prin măsuri de acest tip, instanța de fond nu a făcut altceva decât să încurajeze infracționalitatea de această natură în zonă.
Pe de altă parte, nu poate fi invocată la această dată nici împrejurarea conform căreia inculpaților li s-ar încălca dreptul de a fi judecați într-un termen rezonabil, în sensul art.5 și 6 paragraful I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv de a judeca o persoană arestată în termen rezonabil, întrucât de la data sesizării instanței de fond cu judecarea cauzei nu a trecut nici măcar o lună.
Recursul formulat de DIICOT Biroul Teritorial Maramureș urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea penală nr.670 din 14.11.2008 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, și G, pe o perioadă de 29 zile.
Inculpații și G au fost arestați în baza art.148 lit.f pr.pen. inculpatul G în baza art.148 lit.d și f pr.pen. și inculpatul în baza art.148 lit.a, d, f pr.pen. toți aceștia pentru comiterea infracțiunilor de trafic de migranți, prev.de art.71 al.1 din OUG nr.105/2001 și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003.
Ulterior, prin rechizitoriul întocmit de DIICOT Biroul Teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiunile pentru care aceștia au fost arestați preventiv, fiind sesizată instanța de fond, respectiv Tribunalul Maramureș unde s-a format dosarul nr- cu termen de judecată pentru data de 13 ianuarie 2008.
Prin încheierea penală din 12.12.2008 a Tribunalului Maramureșs -a menținut starea de arest a celor patru inculpați, însă prin decizia penală nr.778 /2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpatul.
În mod întemeiat a apreciat instanța de fond că față de inculpații G, și G sunt îndeplinite cerințele prev.de art.160/2 al.1 și 2 pr.pen. întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care aceștia au fost arestați preventiv și apoi trimiși în judecată se situează sub limita de 18 ani închisoare prev.de alin.1 din textul de lege menționat, respectiv de la 2 la 7 ani, pentru ambele infracțiuni (art.7 al.2 din Legea nr.39/2003 prevede că pedeapsa pentru faptele de la alin.1 nu poate fi mai M decât cea prevăzută pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat).
Aprecierile instanței de fond referitoare la faptul că legiuitorul a înțeles să sancționeze mai ușor traficul de migranți față de traficul de persoane, pedepsite prin Legea nr.678/2001, pe motiv că aceste fapte ar avea un grad de pericol social mai redus, că persoanele traficate au o situație materială dificilă în țara de origine și că față de inculpatul s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca și motive pentru admiterea cererilor formulate de inculpați sunt neîntemeiate.
Situația materială precară a cetățenilor din zonele din care provin migranții nu justifică traficarea acestora în alte țări în mod ilegal, în schimbul unor sume de bani considerabile de care să profite alte persoane presupuse a beneficia de o situație materială mai bună în țara lor de origine.
adevărului că pedepsele sunt stabilite de legiuitor și în funcție de pericolul generic al faptelor pe care le sancționează însă pericolul social concret pe care-l prezintă inculpații, este apreciat de instanță în funcție de toate elementele care au condus la săvârșirea infracțiunilor.
Nici împrejurarea că cei trei inculpați au recunoscut comiterea faptelor în ședința de judecată din data de 30.12.2008, nu era suficientă pentru a se dispune punerea acestora în libertate întrucât inculpații văzând efectele benefice ale recunoașterii faptelor de către inculpatul care a fost pus în libertate s-au gândit să procedeze în același mod în că vor beneficia de punerea lor în libertate, însă între recunoașterile făcute de către inculpatul și cele ale inculpaților din prezenta cauză sunt diferențe considerabile.
Inculpatul a recunoscut din primele declarații comiterea faptelor și a dat detalii cu privire la alte persoane implicate în cauză, ajutând la descoperirea acestora, în timp ce inculpații G, și G au negat tot timpul implicarea lor în comiterea infracțiunilor, recunoscând doar generic săvârșirea infracțiunilor și aceasta doar pentru a fi puși în libertate, întrucât dacă cei trei inculpați aveau o atitudine sinceră în cursul procesului ar fi recunoscut din primul moment săvârșirea infracțiunilor și nu doar după sesizarea instanței de fond și pentru a beneficia de anumite privilegii.
Atitudinea inculpaților în timpul procesului urmează să fie luată în considerare la soluționarea în fond a cauzei, însă nu înseamnă că schimbarea radicală a comportamentului acestora în funcție de anumite împrejurări să conducă automat la modificarea situației lor juridice în cauză.
Potrivit art.160/2 al.1 și 2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În prezenta cauză pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, este închisoarea de la 5 la 20 ani, ceea ce nu ar permite admiterea cererilor formulate de inculpați, însă potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, pedeapsa aplicată nu va putea depăși maximul special al infracțiunii scop, sens în care pedeapsa maximă ce poate fi aplicată inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, este închisoarea sub 18 ani, de unde rezultă că pe motive de legalitate cererile formulate de inculpați sunt admisibile, însă acestea nu sunt întemeiate, raportat la faptele pentru care aceștia sunt cercetați, la numărul M de persoane implicate în cauză, la gradul sporit de pericol social, la modalitatea de comitere a faptelor, la perseverența inculpaților, la scopul urmărit de aceștia, la complexitatea cauzei și la faptul că până în prezent nu s-a intrat în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond, motive pentru care nu se justifică admiterea cererilor formulate de inculpați.
Punerea în libertate sub control judiciar este facultativă fiind lăsată la aprecierea instanței și nu obligație, așa cum neîntemeiat susțin inculpații prin apărătorii aleși ai acestora, întrucât atât dispozițiile CEDO, art.5 paragrav III, cât și disp.art.160/2 al.1 pr.pen. folosesc expresia "poate", care este o apreciere subiectivă lăsată la latitudinea instanței în funcție de anumite împrejurări și nu o obligație pentru aceasta.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, numărul M de persoane implicate în comiterea infracțiunilor, prejudiciul cauzat părților vătămate, urmările produse, faptul că inculpații au recunoscut comiterea faptelor în mod generic pentru a beneficia de anumite privilegii și nu din comportamentul sincer al acestora, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. urmează să fie admis recursul formulat de DIICOT Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale din 30.12.2008, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș, încheiere care va fi casată în întregime și rejudecând cauza urmează să fie respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, și
Potrivit art.190 pr.pen. urmează să se stabilească suma de 240 lei onorariu pentru traducere simultană în regim de urgență (8 ore x 20 lei/h x 50% pentru regim de urgență potrivit art.7 al.1 și 3 lit.d din Legea nr.178/1997) și 55 lei cheltuieli de transport S M - C N, dus - întors, potrivit biletelor de transport depuse la dosar, în favoarea traducătorului, sume care se vor plăti din.
Conform art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIICOT - BIROUL TERITORIAL MARAMUREȘ împotriva încheierii penale din 30.12.2008 pronunțată în dosarul penal nr- având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar, încheiere care se casează în întregime.
Rejudecând respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații:, fiul lui și, născut la 11.11.1982 în S M, jud. M, CNP -, arestat în Penitenciarul Gherla, G, fiul lui G și, născut la 19.12.1977 în S M, jud.M, CNP -, arestat în Penitenciarul Gherla și, fiul lui G și, născut la 20.11.1968 în comuna, jud. M, CNP -, arestat în Penitenciarul Gherla.
Stabilește suma de 240 lei onorariu pentru traducere și suma de 55 lei cheltuieli de transport în favoarea traducătorului - ce se vor avansa din.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința Camerei de Consiliu din 30 ianuarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: - -, judecător
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reprezentat prin PROCUROR:
Pe rol se află cererea formulată de d-l, traducător autorizat de limba ucraineanaă, de acordarea contravalorii transportului pe ruta C N - B M, ocazionat cu deplasarea la instanță pentru asigurarea traducerii în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, părțile nefiind citate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul Ministerului Public solicită acordarea în favoarea d-lui traducător a contravalorii transportului pe ruta C N - B M, ocazionat cu deplasarea la instanță pentru asigurarea traducerii în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ.
CURTEA
Constată că la data de 23 ianuarie 2009, prin Serviciul Registratură al Curții de APEL CLUJ, a fost înregistrată de către d-l traducător autorizat, o cerere de acordarea contravalorii transportului pe ruta C N - B M, în sumă de 17,45 lei, ocazionat cu deplasarea la instanță pentru asigurarea traducerii în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ.
Din actele dosarului rezultă că la data de 15 ianuarie 2009 s-a judecat recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Maramureș împotriva Încheierii penale din 30 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind pe inculpații G, G și, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La acest termen s-a prezentat d-l traducător autorizat, pentru a asigura traducerea în ceea ce-l privește pe inculpatul, ocazie cu care acestuia i s-a stabilit suma de 240 lei onorariu pentru traducere și suma de 55 lei cheltuieli de transport în favoarea traducătorului - ce se vor avansa din, potrivit biletelor de transport depuse la dosar la acea dată.
Ulterior, traducătorul autorizat a mai anexat la cererea înregistrată cu data de 23.01.2009 la această instanță, un bilet de transport în valoare de 17,45 lei pentru ruta C N - B M, din data de 15.01.2009, precum și o factură cu nr.-/8 din data de 15.01.2009 prin care se atestă că traducătorul autorizat a plătit această sumă pentru transport pe ruta C N - B
Având în vedere că la data de 15 ianuarie 2009 nu au fost depuse la dosar biletul de transport feroviar precum și factura nr.-/8, instanța nu a ținut seama de aceste cheltuieli, astfel încât apreciază pe deplin dovedită cererea motiv pentru care în baza art.169 pr.pen. urmează să o admită și în consecință se va acorda și suma de 17,45 lei, în favoarea traducătorului autorizat reprezentând cheltuieli de transport pe ruta C N - B
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.169 pr.pen. admite cererea formulată de dl. traducător autorizat de limbă ucraineană și în consecință:
Acordă dl. și suma de 17,45 lei reprezentând contravaloarea transportului pe ruta C N - B M, din data de 15.01.2009, în vederea asigurării traducerii din limba română în limba ucraineană pentru inculpatul în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
30.01.09/4 EX.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Alăturat vă înaintăm următoarele acte: cererea d-lui traducător de acordarea contravalorii transportului din data de 15 ianuarie 2009; biletul de tren în original; factura nr. -/8; plicul de expediere precum și încheierea Camerei de Consiliu din data de 30 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ, cu rugămintea de a fi atașate la dosarul Curții de APEL CLUJ nr-, dosar care se află atașat la dosarul dvs.cu nr-, restituit la data de 23 ianuarie 2009.
Vă mulțumim,
C N la 10 februarie 2009
GREFIER
- -
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
