Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 261
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale nr. 59 din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații - recurenți, în stare de arest preventiv, asistați de avocați aleși și.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorii inculpaților recurenți depun la dosar împuterniciri avocațiale și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpaților, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, întrucât încheierea nr. 59 este nelegală sub aspect procedural, nefiind respectate criteriile prev. de art. 1602și respectiv 1607alin.1,2 p Cod Penal care se referă la modul de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În acest sens a depus la dosar practică judiciară. A mai învederat că prima instanță nu a examinat condițiile necesare admiterii în principiu a cererii, iar cauza a fost soluționată fără ascultarea inculpaților conform prevederilor art. 72.Cod Penal De asemenea nu au respectate nici prevederile art. 1602p Cod Penal care se referă la limitele de pedeapsă, inculpații fiind cercetați pentru trei infracțiuni ( art. 184.p, art. 20, 174.p și art. 7 din Lg.39/2003 ), pedeapsa neputând fi mai mare decât sancțiunea prevăzută pentru cea mai gravă infracțiune - art. 20,174.ă- pentru care pedeapsa nu este mai mare de 18 ani.
Apărătorul inculpaților, avocat a solicitat în temeiul art. 3859alin.1 pct.171p Cod Penal admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Arad și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleași instanțe. În motivare a arătat că au fost încălcate dispozițiile legale imperative, respectiv art. 1608p Cod Penal - articol care impune obligativitatea ascultării inculpaților, art. 1606și 1607care prevăd condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie. Prima instanță nu s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererilor și nici nu a verificat condițiile de admisibilitate. Depune practică judiciară.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Arad ca fiind temeinică și legală, având în vedere că pentru una din infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații este mai mare de 18 ani închisoare.
Inculpații recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat admiterea recursului, precizând că nu cunoaște părțile vătămate și nici coinculpații și nu este vinovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 59/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-au respins ca inadmisibile cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Arada reținut următoarele:prin cererile înregistrate la data de 5 martie 2009, inculpații, și prin avocații aleși și, au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2 alin. 1 și 2 și următoarele și art. 160 ind. 6 și următoarele Cod penal, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de textul de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv este sub 18 ani și că sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de art. 160 ind. 1 alin 1 și 2 pentru admiterea în principiu. De asemenea s-a mai arătat că nu există pericolul că vor săvârși alte infracțiuni sau că vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte dacă vor fi liberați sub control judiciar. S-a mai arătat că, trebuie avut în vedere că pedepsele prevăzute de textele de lege pentru infracțiunile care se rețin în sarcina lor sunt sub limitele prevăzute de textele de lege și de asemenea sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2 alin 1 și 2 și următoarele Cod procedură penală pentru a admite în principiu cererile, totodată că inculpații sunt suferinzi de mai multe boli conform actelor medicale depuse la dosar și că sunt singurii întreținători ai familiilor lor.
Prin încheierea nr. 7 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și s- dispus arestarea preventivă inculpaților, și, sens în care s-au emis mandate de arestare preventivă pe timp de 29 zile cu începere de la 28.01.2009 până la 25.02.2009.
S-a reținut că prin rezoluția din data de 15.12.2008, orele 16.00 și ordonanțele din datele de 22.12.2008, orele 13.00, 19.01.2009 orele 10.00 și 26.01.2009 orele 10.00, date în dosarul nr. 29/D/P/2008, s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților, G, și, pentru comiterea infracțiunilor de: inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv de aderare și sprijinire la un grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, tâlhărie - prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.21lit.a) și b) Cod penal, șantaj - prevăzută de art.194 alin.1 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a) Cod penal; inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv de aderare și sprijinire la un grup infracțional organizat, prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, lovire sau alte violențe, prevăzut de art.180 alin.1 și alin.2 cp vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal, tentativă de omor calificat prevăzută de art.20 rap. la art.175 alin.1 lit.a) și i) Cod penal și alin.2 Cod penal, cu aplic.art.75 alin.1 lit.a) Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a) Cod penal.
Prin încheierea nr. 17 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, G și și s-a relungitp. arestarea preventivă a inculpaților, și de la 26.02.2009 la 27.03.2009 inclusiv, începând cu data de 27.02.2009 până la 27.03.2009 inclusiv.
S-a respins cererea formulată de apărătorii inculpaților pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. S-a reținut că aceștia se află în situația prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor din culpă și a infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În conformitate cu dispozițiile art.160/8 alin.1 Cod procedură penală prima instanță a procedat la examinarea cererilor, prin verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acestora.
Tribunalul Arada constatat că inculpații sunt cercetați în dosarul susmenționat, alături de alți inculpați, pentru infracțiuni privind loviri sau alte violențe, vătămare corporală, tentativă la omor și criminalitate organizată ce fac obiectul infracțiunilor precizate mai sus. Întrucât între infracțiunile pentru care sunt cercetați cei trei inculpați, este și aceea prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 - aderarea la un grup infracțional organizat - pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea între 5 și 20 ani, tribunalul a apreciat că nu este întrunită condiția prevăzută de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală.
S-a considerat că, dispozițiile art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, potrivit cărora pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin.1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, nu sunt aplicabile în cauză întrucât la stabilirea condițiilor pentru care se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar se are în vedere pedeapsa prevăzută de textul de lege și nu pedeapsa ce urmează a fi aplicată de către instanță. Pe de altă parte, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.141/1 Cod penal care stabilesc că prin pedeapsa prevăzută de lege, sintagmă folosită în conținutul art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată (în speță, art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003), fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală a respins ca inadmisibile cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații, și prin avocați aleși.
Împotriva încheierii penale nr. 59 din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 06.03.2009, inculpații, și au declarat oral recurs (imediat după pronunțare), în termenul legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 11.03.2009.
Recursurile nu au fost motivate în scris, fiind susținute oral de către apărătorii acestora, conform concluziilor din partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează.
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută în art. 1608. proc. pen. și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitolul I, Titlul IV, Partea generală a Codului d e procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune.
În cazul cererilor de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
În mod eronat prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă, considerând că art. 1602alin. (2) proc. pen. cuprinde condiții de admisibilitate în principiu a cererii.
Condițiile prevăzute în art. 1602. proc. pen. se analizează în cadrul fazei de soluționare a cererii de liberare provizorie și nu în cadrul fazei verificării condițiilor admisibilității în principiu.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606. proc. pen. și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când din datele cauzei rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost formulată de persoane cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606. proc. pen.), iar cererea are pertinența funcțională întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).
Respingând ca inadmisibilă cererea, hotărârea este supusă casării conform cazului prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 10. proc. pen. întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile părții.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. vor fi admise recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 59 din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 06.03.2009, va fi asată încheierea penală recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit.c pr.pen admite recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale nr. 59 din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 alin.3 p Cod Penal, rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red. /12.03.2009
Tehnored.
2 ex./18.03.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Arad
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
