Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 263
Ședința publică din data de 11 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Ion Stelian
JUDECĂTOR 3: Vasile Mărăcineanu
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - Biroul Teritorial Prahova.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 06.02. 02.1976, în prezent aflată în Arestul B împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea, a fost obligată la 110 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta inculpată, în stare de arest, asistată din oficiu de avocat, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fila 7.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurenta inculpată, și având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta inculpată, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 Cod procedură penală, considerând că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent, față de împrejurarea că aproape toate părțile vătămate, părțile civile au fost audiate, că au fost efectuate perchezițiile informatice, că nu sunt indicii sau date din care rezultă că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
Susține că inculpata nu s-a sustras urmăririi penale, că are asigurat un venit suficient care să-i asigure un confort material, având o societate de construcții în Italia.
Având în vedere disp. art. 160/8 Cod procedură penală, solicită să se constate îndeplinite condițiile și să se admită în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Pe fond, solicită să se constate că nu sunt temeiuri noi care să dispună cercetarea în stare de arest preventiv.
De asemenea, să fie avută în vedere starea de sănătate a inculpatei care suferă de "cancer uterit", fiind diagnostică ca urmare a unor investigații făcute la Spitalul.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 09.04.2009 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, consideră că dispozițiile prev. de art. 160/2 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite având în vedere că textul de lege prevede că se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și îin cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar întrucât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001, pentru care s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, este cuprinsă de la 10 la 20 ani, limita maximă de pedeapsă de 18 ani fiind depășită.
De asemenea, apreciază că nici dispozițiile prev. de art. 160/8a Cod procedură penală nu sunt îndeplinite.
Mai susține că potrivit disp. art. 239 Cod procedură penală, în cazul când se constată printr-o expertiză medico-legală că învinuitul sau inculpatul suferă de o boala gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale, în acest sens procurorul urmând a se pronunța asupra suspendării prin ordonanță.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii de ședință din 09.04.2009 pronunțata de Tribunalul Buzău ca fiind temeinică și legală.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței măsura ce se va dispune.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 09.04.2009, Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpata, fiica lui și, născută la data de 06.02.1976 în comuna, județul O, domiciliată în Pitești,-, Bloc 5 b,. B,. 20, CNP - în prezent aflată în Arestul
Tribunalul Buzău și-a motivat hotărârea reținând că sub aspectul admisibilității, în conformitate cu prevederile art. 1602alin.1 Cod pr.penală cererea de liberare sub control judiciar supusă examinării ar fi inadmisibilă întrucât în data de 9.04.2009 s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1,3 în referire la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.
În adevăr această învinuire a apărut ulterior arestării preventive a inculpatei.
Cum pentru această faptă, legea prevede pedeapsa închisorii de la 10-20 ani, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Însă ÎCCJ prin Decizia nr. 316/2007 a lăsat să se înțeleagă că cerințele art. 1602din Codul d e pr.penală nu trebuie privite ca cerințe de admisibilitate ci de temeinicie.
Asa fiind, tribunalul a trecut la soluționarea cererii numai după ascultarea inculpatei, a concluziilor apărătorului ales precum și ale procurorului.
În cauză mai sunt de audiat și alte victime dintre care cel puțin 6 victime, una fiind minora o privesc pe inculpată.
Așa fiind, pentru a nu se crea condițiile unei eventuale încercări de influențare a unor părti, tribunalul a considerat că se impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv.
Cu privire la cele învederate de inculpată, cu privire la starea sa de sănătate precară, aceasta poate fi examinată și tratată medical în rețeaua medicală a Penitenciarelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata, susținând că în prezent nu mai subzistă motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, întrucât aproape toate părțile vătămate au fost audiate, că au fost efectuate perchezițiile informatice, că nu sunt date din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, că nu s-a sustras urmăririi penale.
Se mai susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 Cod procedură penală, fapt pentru care solicită admiterea recursurilor casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea, verificând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele invocate pentru susținerea cererii de recurs, constată că recursul declarat este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Inculpata este cercetată pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003; art. 12 alin. 2 lit. a și art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a Cod penal.
Din cuprinsul art. 160/2 Cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cauza de față se constată că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care inculpata este cercetată sunt de la 10 la 20 de ani.
Prin pedeapsa prevăzută de lege, în sensul acestor dispoziții, se înțelege pedeapsa stabilită în partea specială a Codului penal sau în legi speciale pentru infracțiunea săvârșită; fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei, ca de exemplu a reducerii pedepsei ca efect al circumstanțelor atenuante.
Prin urmare, față de aceste considerente, se constată că încheierea atacată este temeinică și legală, fapt pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, urmează să se respingă recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 06.02.1976, în prezent aflată în Arestul B împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurenta inculpată la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.04.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
4 ex/13.04.2009
Red. Șt.
Tehnored.
nr- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu
