Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.265/R/2009
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații G, ȘI DO- împotriva Încheierii penale nr.35 din 15 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, av., din Baroul Bihor, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților, av. și, care solicită acordarea onorariului avocațial din oficiu pentru studiul dosarului.
Întrebați fiind, inculpații arată că-și mențin recursurile declarate în cauză.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar. Soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece nu au fost verificate condițiile necesare a fi îndeplinite pentru admiterea unei astfel de cereri. Instanța în mod corect a apreciat că cererea formulată de inculpați este admisibilă, constatând că pedeapsa prevăzută de lege este sub limita de 18 ani, însă în continuare, instanța a asimilat cererea de liberare cu o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv, ceea ce constituie un motiv de nelegalitate. Instituția liberării provizorii sub control judiciar este distinctă de cea a înlocuirii sau revocării măsurii arestului preventiv. Instituția liberării nu presupune analizarea legalității și temeiniciei arestării preventive și nici pericolul social al faptelor. Trebuie să se verifice două aspecte pentru a se acorda liberarea și anume: dacă există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni și date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Nu există la dosar astfel de date. Inculpații nu au avut o activitate infracțională repetată, continuă, această activitate încetând încă din anul 2007 pentru inculpatul, începutul anului 2008 pentru, și, înainte cu câteva luni de intervenția organelor de urmărire penală. Nu au antecedente penale, au avut o comportare bună în societate anterior comiterii faptei, sunt încadrați în muncă, mai puțin inculpatul care este în continuarea studiilor și nu există nicio dovadă din care să rezulte că aceștia s-ar sustrage procedurilor judiciare în desfășurare. Inculpații au fost audiați în septembrie 2008 și au fost lăsați în libertate până la sfârșitul lunii octombrie 2008, perioadă în care aceștia s-au prezentat la toate chemările organului de urmărire penală și nu au săvârșit nicio infracțiune. S-au reținut în favoarea inculpaților dispozițiile art.9 din Legea 39/2003, care prevăd reducerea la Jal imitelor de pedeapsă 6 luni - 6 ani. Unii se află deja de 8 luni în stare de arest, alții de peste 6 luni. În plus, probele administrate sunt de ordin științific, aflate în custodia instanței, deci nu pot fi alterate sau distruse, iar părțile și martorii nu pot fi influențați deoarece partea civilă este din Germania și eop ersoană juridică, iar martori nu s-au propus. că vor săvârși alte infracțiuni trebuie să rezulte din probe cu privire la care organele judiciare să facă dovada. Este incident art.5 par.3 din CEDO potrivit căruia, orice persoană privată de libertate are dreptul la judecarea sa într-un termen rezonabil sau la eliberarea sa în cursul procedurilor. Solicită a se avea în vedere practica instanțelor judecătorești, chiar a Curții de Apel Cluj car, în același dosar a admis recursul și implicit cererea de liberare provizorie pe cauțiune a coinculpatului. Solicită a se mai avea în vedere că inculpații au domiciliu stabil, provin din familii organizate, tatăl inculpatului este grav bolnav, suferind o intervenție chirurgicală, mama inculpatului este văduvă, fără nici un venit, cu probleme de sănătate, inculpatul trebuie să-și rezolve situația examenelor din cadrul facultății, iar inculpatul provine dintr-o familie cu mulți copii, fiind un real sprijin pentru familia sa.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În mod corect s-a apreciat că nu se impune admiterea cererilor, inculpații fiind cercetați pentru infracțiuni grave, transnaționale, faptele fiind săvârșite prin sisteme informatice. Au procedat la culegerea frauduloasă a unor mijloace de probă, au clonat mijloace de plată electronice și au procedat la retrageri de numerar în Franța și Germania. Având în vedere și complexitatea cauzei, se impune respingerea recursurilor declarate de inculpați și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că a avut o singură convorbire cu inculpatul care nu face parte din acest grup și acest dosar. Nu există alte probe la dosar. Arată că a scos suma de 4.000 euro, aceasta fiind singura faptă comisă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii, având în vedere că nu are antecedente penale, este la prima abatere și este arestat de 8 luni.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, pe motiv că nu a clonat, nu a falsificat și nu a folosit cardurile. La percheziția domiciliară de la domiciliul său s-au găsit 2 carduri, dar acestea nu-i aparțineau. Arată că dorește să-și continue studiile, nu are antecedente penale și este la prima abatere.
Inculpatul Do-adu, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pe motiv că din septembrie 2007 până în octombrie 2008 când a fost arestat, nu a mai săvârșit alte infracțiuni. Regretă fapta comisă și se va prezenta la toate chemările instanței.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.35 din 15 aprilie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, s-au respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, și Do-adu și au fost obligați inculpații la câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpații G, și Do-adu sunt cercetați în dosarul - Biroul Teritorial Sălaj nr. 5/D/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute de art.42 alin.1,2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu art.41 alin.2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, alături de alți inculpați.
În sarcina inculpaților s-a reținut că aceștia s-au asociat cu alți inculpați constituind un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, aceștia au utilizat instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, au falsificat instrumente de plată electronice cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei și Germaniei.
Prin încheierea penală nr.27/C/07.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:, G, pe o perioadă de 29 de zile de la data de 7.09.2008 ora: 20,05 până la data de 5.10.2008 ora: 20,05.
Prin încheierea penală nr.36/C din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și Do-adu, pe o durată de 29 de zile începând cu data de 28.10.2008 ora 2100până la data de 25.11.2008 ora 2100.
Împotriva încheierilor de arestare preventivă și de prelungire a arestării preventive, inculpații au declarat recurs, iar recursurile declarate de inculpați împotriva acestor încheieri au fost respinse de către Curtea de Apel Cluj.
Examinând cererea formulată de apărătorii inculpaților și însușită de aceștia, instanța a constat că, deși formal sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea textelor de lege menționate, cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din probele existente la dosarul cauzei până la această dată, se constată că rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală și presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. De altfel, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați.
Astfel, în sarcina inculpaților s-a reținut că aceștia s-au asociat cu alți inculpați constituind un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, aceștia au utilizat instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, au falsificat instrumente de plată electronice cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei și Germaniei.
Aceste fapte s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, au avut loc în mod repetat astfel încât au demonstrat existența unui grup infracțional structurat, în cadrul căruia fiecare membru avea rolul său bine determinat, primind în compensație o cotă parte din sumele de bani obținute în urma desfășurării activităților infracționale.
Art.1602alin.1 Cod procedură penală condiționează admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar de maximul special al pedepsei ce nu poate depăși 18 ani iar încadrarea juridică pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 este închisoare de la 5 la 20 de ani însă alin.2 al art.7 din Legea nr.39/2003 prevede că pedeapsa nu va putea depăși maximul special al infracțiunii scop. În cazul de față pedeapsa maximă pentru infracțiunea scop reținută în sarcina inculpaților G, și Do-adu este mai mică de 18 de ani, sens în care cererea de liberare provizorie este admisibilă.
Instanța a constatat însă că faptele pentru care sunt cercetați inculpații G, și Do-adu și ceilalți coinculpați prezintă un grad sporit de pericol social, atât datorită modalității în care au fost săvârșite, cât și scopului urmărit, a perseverenței inculpaților în comiterea acestor fapte și prejudiciului mare produs.
În raport de gravitatea faptei care așa cum s-a arătat, denotă un pericol social ridicat, de complexitatea și anvergura cercetărilor care se efectuează, modalitatea de comitere a acestora, perseverența inculpaților, scopul, prejudiciul cauzat, de numărul mare de participanți la săvârșirea infracțiunilor, de natura faptelor care determină consecințe grave, inclusiv pentru imaginea țării, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului pe cauțiune ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la faptele pentru care sunt cercetați și pentru care există indicii temeinice că le-ar fi săvârșit, neexistând date conform cărora să rezulte că ar fi temeiuri noi care să justifice luarea acestei măsuri de liberare provizorie sub control judiciar.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar este facultativă și nu o obligație fiind atributul instanței de a aprecia dacă liberarea provizorie pe cauțiune poate constitui o alternativă a măsurii arestării preventive. Atât dispozițiile CEDO art.5 paragraf 3 cât și dispozițiile art.160/4 alin.1 și 160/2 alin.1 Cod procedură penală folosesc expresia "poate", care este o apreciere lăsată la latitudinea instanței, nu o obligație.
Susținerile inculpaților referitoare la faptul că nu au antecedente penale, că au recunoscut comiterea infracțiunilor, că sunt tineri, faptul că au dat declarații complete ajutând la descoperirea celorlalți inculpați nu pot fi luate în considerare în această fază a procesului, ci urmează să fie avute în vedere la judecata în fond a cauzei.
Împotriva încheierii, mai sus arătate, în termen legal au declarat recurs inculpații, care prin apărătorul lor au solicitat casarea acesteia și, rejudecând, să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a arătat în motivarea recursurilor că, soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece nu au fost verificate condițiile necesare a fi îndeplinite pentru admiterea unei astfel de cereri. Instanța în mod corect a apreciat că cererea formulată de inculpați este admisibilă, constatând că pedeapsa prevăzută de lege este sub limita de 18 ani, însă în continuare, instanța a asimilat cererea de liberare cu o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv, ceea ce constituie un motiv de nelegalitate. Instituția liberării provizorii sub control judiciar este distinctă de cea a înlocuirii sau revocării măsurii arestului preventiv. Instituția liberării nu presupune analizarea legalității și temeiniciei arestării preventive și nici pericolul social al faptelor. Trebuiau verificate două aspecte: dacă există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni și date din care să rezulte că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Nu există la dosar date cu privire la cele două aspecte și nici că inculpații, lăsați în libertate, s-ar sustrage procedurilor judiciare în desfășurare. S-au reținut în favoarea inculpaților dispozițiile art.9 din Legea 39/2003, care prevăd reducerea la Jal imitelor de pedeapsă (6 luni - 6 ani.), iar unii se află deja de 8 luni în stare de arest, alții de peste 6 luni, probele administrate sunt de ordin științific, aflate în custodia instanței, deci nu pot fi alterate sau distruse, iar părțile și martorii nu pot fi influențați deoarece partea civilă este din Germania și eop ersoană juridică, iar martori nu s-au propus. că vor săvârși alte infracțiuni trebuie să rezulte din probe cu privire la care organele judiciare nu au făcut dovada. Este incident art.5 par.3 din CEDO potrivit căruia, orice persoană privată de libertate are dreptul la judecarea sa într-un termen rezonabil sau la eliberarea sa în cursul procedurilor. Inculpații nu au antecedente penale, au domiciliu stabil, provin din familii organizate.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată fondat recursurile în cauză, pentru următoarele considerente.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, așa cum a arătat și prima instanță, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru aceasta, de a admite cererea. Revine deci instanței, sarcina de a analiza temeinicia unei astfel de cereri, oportunitatea punerii în libertate a inculpatului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
În prezenta cauză, instanța a analizat doar condiția impusă de art. 160/2 alin.1 pr.pen. referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile în cazul cărora se poate acorda liberarea, constatând că aceasta este îndeplinită, fără însă a examina și celelalte condiții prev. de art.160/2 alin.2 pr.pen. limitându-se doar la a reitera aspecte ținând de subzistența temeiurilor arestării.
Este adevărat că, la examinarea unei cereri de liberare provizorie nu se poate face abstracție de temeiurile arestării, ele trebuie avute în vedere la stabilirea oportunității punerii în libertate a inculpaților, dar se subânțelege că aceste temeiuri subzistă într-o astfel de procedură, privarea de libertate însăși fiind premisa, condițiasine qua nona formulării unei astfel de cereri, pentru că altfel, în lipsa temeiurilor arestării, sunt incidente alte instituții - revocarea arestării sau înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă.
În acest context, se cuvine a se constata de către C că în speță, sunt îndeplinite și celelalte condiții cerute de lege, respectiv, nu există la dosar date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să comită alte infracțiuni sau date că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți ori prin distrugerea mijloacelor de probă.
Aceasta deoarece, urmărirea penală a fost finalizată, probele în acuzare au fost strânse ( declarațiile inculpaților; procesele - verbale de: identificare a sumelor sustrase de la unitățile bancare; de percheziții domiciliare și percheziții informatice - ocazie cu care au fost ridicate calculatoare, notebook-uri și medii de stocare a datelor informatice; procese - verbale de supraveghere operativă, de redare a interceptării convorbirilor telefonice; declarații de martori), inculpații au avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor și facilitând identificarea și altor persoane participante la activitatea infracțională, sunt la prima confruntare cu legea penală.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție ( cauza Khudoyorov Rusiei).
Astfel, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să ordinea publică.
În privința riscului ca inculpații să nu se prezinte la proces, în prezenta cauză, se constată că acesta este minim, deoarece în cazul liberării provizorii pe cauțiune, legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, obligații a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia.
Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni, am arătat anterior că nu există date la dosar și, în plus, în privința temerii de repetare a faptelor, Curtea a arătat că, pe lângă gravitatea inculpării, mai este nevoie ca circumstanțele cauzei și, mai ales antecedentele și personalitatea acuzatului să facă plauzibil pericolul ( cauza Clooth Belgiei - 12 noiembrie 1991). Ori, în cauză, inculpații nu au antecedente penale, au avut o atitudine sinceră, au facilitat identificarea altor făptuitori. Mai mult, având în vedere aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin.2 și respectiv, art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, cele mai mari limite de pedeapsă aplicabile inculpaților sunt de la 6 luni la 6 ani și, în funcție de evoluția concretă cauzei, de circumstanțele acesteia, este posibilă aplicarea unor pedepse orientate spre minim, așa încât, raportat și la perioada de arest preventiv de până acum, nu se poate accepta ca detenția preventivă să fie transformată într-o veritabilă pedeapsă ( inculpații și sunt arestați de peste 8 luni, iar inculpații și sunt arestați de peste 6 luni).
În ceea ce priveșteriscul detulburarea ordinii publice, chiar dacă această tulburare a fost evidentă și certă în primele faze ale anchetei, nu mai poate legitima detenția după un anumit timp, decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, ceea ce în cauză, apreciem că nu se întâmplă, inculpțiil fiind arestați de peste 6 luni, activitatea infracțională a grupului fiind practic anihilată, iar ecoul negativ al faptelor a început să se estompeze.
De asemenea, gravitatea faptelor, la care instanța de fond a făcut referire, deși un factor pertinent în aprecierea riscurilor mai sus arătate, nu poate să legitimeze o lungă detenție provizorie, pentru că analizarea acestui factor nu se face independent, ci în interdependență cu celelalte condiții legale, îndeplinite în cauză.
Instanța a mai avut în vedere un alt aspect, relevat și în practica Curții Europene -caracterul organizatal activității infracționale. Acesta poete constitui un motiv serios pentru detenție în stadiul inițial al procedurii (când complexitatea cauzei impune strângerea de dovezi din mai multe surse) și chiar pentru prelungirile ulterioare, dar își pierde din importanță și nu mai apare ca suficient, pe măsură ce ancheta progresează, cu atât mai mult cu cât în cauză, dovezile au fost strânse, întocmit rechizitoriul, inculpații trimiși în judecată ( cauza Kankowscki Poloniei).
Totodată, instanța a mai reținut și aspecte ținând de prejudiciul cauzat prin faptele grupului infracțional, evaluat în actul de trimitere în judecată la suma de 1.401.396,82 Euro ( potrivit calculelor Serviciului de Criminalistică ), dar nu trebuie pierdut din vedere că, nu există în cauză o constituire de parte civilă a societății de asigurare, care a preluat pagubele băncilor, iar din declarațiile inculpaților rezultă că ar fi beneficiat de aproximativ 10.000 Ron - inculpatul, 20.000 Ron - inculpații și Do-adu, 10.000 de Euro -inculpatul G, sume reținute și în rechizitoriu în sarcina inculpaților, nefiind deci, deloc de neglijat nici acest aspect încă neclarificat care, pare să imprime un caracter deosebit de grav faptelor inculpaților, prin consecințele de ordin patrimonial, care s-ar fi produs.
Având în vedere totodată numărul mare de persoane implicate în dosar, necesitatea verificării în instanță, în mod nemijlocit, în condiții de contradictorialitate a tuturor probelor strânse în cursul urmăririi penale și deci, posibilitatea prelungirii în timp a duratei procesului, apreciem ca oportună liberarea provizorie a inculpatului.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. se vor admite recursurile inculpaților, se va casa încheierea atacată și, rejudecând, în temeiul art.160/8a alin.2 pr.pen. se vor admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, și Do-adu și se va dispune punerea în libertate provizorie a acestora.
Pe timpul liberării provizorii, vor fi obligați inculpații să respecte obligațiile prev. de art.160/2 alin.3 lit.a-e și alin.3/1 lit.c pr.pen.( aceasta din urmă, în sensul de nu comunica direct sau indirect cu inculpații și martorii menționați în rechizitoriu).
În baza art. 160/2 alin.3/2 pr.pen. se va atrage atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a obligațiilor care le revin.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații G (fiul lui G și, născut la 14 ianuarie 1976 în G), (fiul lui și, născut la 8.03.1989 în O), DO-, (fiul lui și, născut la 14.11.1985 în O) și (fiul lui și, născut la 4.08.1988 în B) deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva Încheierii penale nr.35/15 aprilie 2009 Tribunalului Sălaj, pe care o casează în întregime și rejudecând:
În baza art.160/8a alin.2 pr.pen. admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, Do-adu și, în cursul procesului penal ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Sălaj.
Potrivit. art. 160/4 alin.2 rap. la art.160/2 alin.3 pr.pen. pe durata liberării provizorii sub control judiciar, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:
a) să nu părăsească țara, decât în condițiile stabilite de instanța investită cu fondul cauzei;
b) să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați;
c) să se prezinte la Poliția mun. O (inculpații Do-adu, ), Poliția com. jud.B (inculpatul ) și Poliția Mun.G (inculpatul G ), conform programului de supraveghere pe care organul de poliție îl va stabili sau ori de câte ori sunt chemați;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.160/2 alin.3 ind.1 lit. c pr.pen. impune inculpaților ca pe durata liberării provizorii să nu comunice direct sau indirect cu inculpații și martorii menționați în rechizitoriul nr.5/D/P din 12 decembrie 2008 al DIICOT Biroul teritorial Sălaj.
Conform art. 160/2 alin.3 ind.2 pr.pen. atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de câte 50 lei onorarii parțiale pentru avocații din oficiu (av. și ), sume ce se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
4 ex./06 mai 2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
