Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 281/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1223/2/2010
350/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 281
Ședința publică de la 12 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 08.02.2010, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, care solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 171 alin. 5 Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință și rejudecând, solicită respingerea cererii formulată de către inculpat, în baza dispozițiilor art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, combinat cu art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală.
Consideră că, în cauză nu se impune admiterea cererii, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care, fiind ofițer de poliție a comis infracțiunea împreună cu alți doi inculpați, dintre care unul cunoscut cu antecedente penale, gradul sporit de pericol pentru ordinea publică dat de natura și modalitatea de comiterea faptei, în contextul circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 lit. a Cod penal și art. 14 din Legea nr. 143/2000 republicată, precum și declarațiile contradictorii ale inculpatului prin care încearcă să zădărnicească aflarea adevărului.
Apărătorul intimatului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii de ședință, pe care, o consideră legală și temeinică. Consideră că, din probele existente la dosar nu reiese că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești și nici nu sunt date că, acesta ar încerca să denatureze aflarea adevărului, sau să săvârșească alte infracțiuni. Precizează că inculpatul cunoaște obligațiile ce îi revin în cazul liberării sub control judiciar și pentru egalitate de tratament cu ceilalți inculpați care sunt judecați în libertate, solicită respingerea recursului.
Intimatul - inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului, precizând că știe condițiile cerute de lege, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din 08.02.2010 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I penală în dosarul nr-, în baza art.160/8 alin.2 raportat la art.160/2 alin1,2 Cod procedură penală, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G și s-a dispus liberarea sa provizorie cu respectarea unor obligații.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce-i revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs, în termen Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul măsurii dispuse de judecător în condițiile gravității faptei săvârșite de inculpat (infracțiuni la regimul traficului de droguri prevăzută de art.14 din Legea 143/2000), a calității lui de ofițer de poliție, a împrejurării comiterii infracțiunii împreună cu alți doi inculpați (art.75 lit.a Cod penal ) solicitând casarea hotărârii pronunțate și, pe fond, în rejudecare, respingerea cererii formulată de inculpat.
Examinând încheierea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de Parchet este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 144/D/P/2009 din 02.12.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, Serviciul Teritorial București pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 75 lit. a și Cod Penal art. 14 lit. b din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a reținută că în perioada iunie - octombrie 2009 inculpatul, împreună cu inculpații și, a deținut și cultivat canabis în locuința din B,--49, bloc,",. B,. 149, sector 1, în scopul comercializării.
Prin încheierea din 09.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, emițându-se nr. 211/UP/09.10.2009.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită și menținută succesiv, ultima oară prin încheierea din data de 11.01.2010.
Potrivit art. 1601Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusă, conform art. 1602Cod procedură penală în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În conformitate cu art. 1608aal. 2 Cod procedură penală, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.
Tribunalul a apreciat că, în ceea ce îl privește pe inculpatul, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602Cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat și trimis în judecată nu depășește 18 ani.
Potrivit acelorași dispoziții legale, liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată în cazul in care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
La acest moment procesual, Tribunalul a constatat că la dosar nu există astfel de date care să probeze faptul că odată pus in libertate provizorie, inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului sau că ordinea publică ar fi în mod real afectată.
Deși textul de la art.136 Cod de procedură penală nu prevede în mod expres, practica și modificările legislative relativ recente au întărit ideea că arestarea preventivă este o măsură de excepție ce poate exista numai atunci când toate celelalte măsuri preventive, neprivative de libertate se dovedesc a fi insuficiente.
Curtea constată însă că infracțiunea pentru care inculpatul este arestat preventiv comportă un grad ridicat de pericol social iar ordinea publică și securitatea socială ar fi grav afectate prin lăsarea lui în libertate.
Inculpatul nu este un consumator de droguri sau un traficant ocazional de asemenea substanțe, prin calitatea sa de ofițer de poliție era abilitat să constate încălcările legii iar nu să pactizeze cu infractorii să înfrângă încrederea populației în cei chemați să asigure liniștea și ordinea publică.
Datele ce îl caracterizează, reținute corect de judecătorul fondului, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea săvârșirii faptei, sprijinul total al familiei sale, vârsta tânără și avertismentul serios dat de perioada petrecută în arestul preventiv, vor putea fi valorificate o dată cu pronunțarea hotărârii pe fond când va fi individualizată pedeapsa conform art.72 Cod penal.
Față de cele mai sus reținute, Curtea va admite recursul declarat de Parchet conform art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală.
Va casa, în parte încheierea primei instanțe și, în rejudecare, va respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie formulată de inculpat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 50 lei va fi suportat din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 08.02.2010 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I penală.
Casează în parte încheierea recurată și rejudecând
Respinge ca nefondată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de 50 lei se suportă din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.UE-11.03.2010/Dact.EA-19.03.2010/2ex
TRIBUNALUL BUCUREȘTI.-Jud.PF
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Elena Ursulescu, Iuliana Ciolcă
