Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 284/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2047/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.284
Ședința publică de la 21 AUGUST 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarate de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat aduce critici încheierii recurate pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare sub control judiciar, câtă vreme instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602Cod procedură penală și nu sunt indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Criticând încheierea, arată că instanța de fond retine ca circumstanță în motivarea hotărârii, pe de o parte, numărul mare de fapte, însă, raportat la ceilalți coinculpați cercetați în aceeași cauză, arată că cel pe care îl apără are numărul cel mai mic de fapte, mai mult, a dat dovadă de sinceritate, ajutând organele de cercetare pentru aflarea adevărului chiar de la reținerea sa astfel că până în prezent nu au mai fost efectuate alte acte cu privire la inculpat întrucât situația juridică a fost lămurită, iar pe de altă parte suma de bani provenită din activitatea infracțională, însă și sub acest aspect solicită a se avea în vedere că suma se referă la toți inculpații, clientul său având o implicație minimă în cadrul grupului infracțional, mai mult, nu a fost în nici o legătură cu vreun funcționar public ori persoanele cărora le-a facilitat obținerea de acte, activitatea sa infracțională limitându-se la dialog telefonic, pe o perioada de câteva luni din 2008. Mai arată că, personal, inculpatul conștientizând gravitatea faptelor și-a întrerupt această activitate infracțională, încercând să se reabiliteze prin aceea că si-a deschis o firmă pe care o administra în mod licit și care datorită stării de arest suferă numeroase pierderi și nu-și poate achita debitele către bănci, la dosar nu există probe că, pus în libertate, inculpatul ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, mai mult, dispozițiile CEDO reglementează termenul rezonabil de desfășurare a procesului penal iar îndrumări ale ÎCCJ, cu referire la decizia nr.1730/2009 a ÎCCJ stabilesc dispoziții concrete de revocare, încetare ori înlocuire a măsurii arestării preventive.
Concluzionând, având în vedere persoana inculpatului, poziția procesuală față de ceilalți coinculpați, solicită admiterea recursului și,pe fond, admiterea cererii de liberare sub control judiciar, neexistând temeiuri că-și va relua activitatea infracțională odată pus în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, în raport de complexitatea cauzei, numărul de persoane implicate, durata mare de timp a activității infracționale, sumele obținute de inculpați, apreciază că instanța de fond în mod corect a constat că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică și a dispus respingerea cererii inculpatului de libertate sub control juridica, astfel încât solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că-și însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea pronunțată la 18.08.2009 Tribunalul București - Secția I Penală în baza art.1608aalin. 6 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiind obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 15.07.2009 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, sub numărul -, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că, în raport cu circumstanțele sale personale nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar pentru a-și continua activitatea de asociat în cadrul firmei comerciale, firmă pe care o deține împreună cu un alt asociat român și pentru a-și achita ratele de leasing pentru autovehiculul achiziționat în vederea efectuării transporturilor de marfa, apreciind că îndeplinește condițiile pentru liberarea sub control judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii în concurs real a cincisprezece infracțiuni de trafic de influență, prev. și ped. de art.257 din Cod penal cu aplic.33 lit.a Cod penal, reținându-se că, în perioada ianuarie 2007-septembrie 2008 pretins și a primit de la martorii, G, sume cuprinse între 350 și 650 lei pentru a interveni pe lângă funcționarii în vederea urgentării procedurii de transcriere a certificatelor de naștere ale unor copii născuți în străinătate.
Potrivit art. 1601Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 1602Cod procedură penală: "(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602al. 1 și 2 Cod procedură penală, datele cauzei nerelevând indicii în sensul că inculpatul ar încerca prin orice mijloace să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească alte infracțiuni.
Pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin.2 Cod procedură penală, scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin.1 Cod procedură penală (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Deși în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât în cauză motivul arestării inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța de fond a apreciat că în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a reținut astfel că activitatea infracțională a inculpatului prezintă o gravitate sporită în condițiile în care a fost deosebit de amplă, derulându-se pe perioada a doi ani de zile, iar inculpatul a acționat în cadrul unui grup extrem de extins, ce a acționat în condiții bine de terminate și stabilite, în scopul de a asigura atât succesul operațiunii cât și a îngreuna condițiile în care activitatea infracțională ar fi putut fi descoperită.
În sprijinul aceleiași concluzii, Tribunalul a reținut și numărul mare de fapte pentru care inculpatul este cercetat la acest moment, cât și cuantumul ridicat al sumelor tranzacționate, cuantum ce nu este în nici o măsură unul minor.
Chiar dacă la acest moment procesual, atitudinea procesuală sinceră și lipsa de antecedente penale ar în favoarea acestui inculpat, aceste două elemente nu au o relevanță deosebită în contextul în care fapta inculpatului este de o gravitate atât abstractă, cât și concretă, deosebit de sporite.
Ca atare, aceste elemente, care de altfel existau la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, și care astfel au fost apreciate ca nefiind de natură să diminueze semnificativ periculozitatea socială a inculpatului, nu justifică concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Constată așadar că motivele care au stat la baza luării inițiale a măsurii arestării preventive până în prezent nu s-au diminuat, neintervenind elemente noi care să creeze instanței convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar periclita urmărirea penală.
Datele personale ale inculpatului, cap de familie și singur susținător al acesteia, sau necesitatea achitării unor rate de leasing, nu constituie motive suficiente pentru a justifica concluzia că lăsarea în libertate a acestuia nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă inculpatul are o stare de sănătate precară, nu există date în cauză din care să reiasă că starea sănătății ale ar fi periclitată prin menținerea regimului de detenție.
Chiar dacă, în condițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Dreptrurilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța de fond a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind, în acest moment finalizată, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare sub control judiciar câtă vreme instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602Cod procedură penală și nu sunt indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, toate motivele fiind reținute pe larg în practicaua prezentei.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate având în vedere criticile aduse, precum și în raport de prevederile art. 3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Corect a reținut instanța că deși formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, activitatea cu valențe infracționale a inculpatului prezintă o gravitate sporită prin numărul mare de persoane implicate, durata mare de timp a acestei activități, sumele importante obținute, precum și numărul mare de fapte pentru care inculpatul este cercetat la acest moment.
Ori, toate aceste elemente nu sunt de natură să diminueze temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, printre care și pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de șendiță din data de 18.08 2009 Tribunalului București - Secția I Penală, în Dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Dact./30.09.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Nedelcu AntoanetaJudecători:Nedelcu Antoaneta, Oprescu Mihai, Dumitrașcu Sofica
