Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - art.1602Cod procedură penală -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 290

Ședința publică din 15 iulie 2009

PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa

JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur

Judecător - -

Grefier

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava - reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, în prezent aflat la Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii nr. 205 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales.

Procedura este completă.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța face cunoscut inculpatului recurent faptul că poate da o nouă declarație în această fază procesuală.

Având cuvântul, inculpatul arată că nu dorește să dea o nouă declarație.

Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii nr. 205 din 10 iulie 2009 Tribunalului Suceava, prin care s-a respins cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că pedepsele pentru infracțiunile intenționate nu depășesc 12 ani, iar în ceea ce privește datele din care să rezulte intenția că odată lăsat în libertate inculpatul ar săvârși noi infracțiuni sau ar încerca în vreun fel să împiedice aflarea adevărului, consideră că nu există date concrete în acest sens. Învederează că, dacă în cursul urmăririi penale menținerea stării de arest preventiv a inculpatului a fost justificată de faptul că nu au fost administrate toate probele în acuzare, în prezent dosarul are fixat ca termen de judecată la 22 iulie 2009, au fost deja administrate toate probele în dosar, așa încât nu se va proceda decât la o readministrare a acestora, motiv pentru care apreciază că lăsarea în libertate nu ar putea să împiedice în niciun fel cursul procesului penal și aflarea adevărului.

Apreciază că nu poate fi reținută motivarea primei instanțe în sensul că nu ar fi întrunite cerințele reglementate de alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală (dată fiind natura și gravitatea faptelor, amploarea și întinderea în timp a activității infracționale, scopul urmărit și consecințele produse) și consideră că acestea nu pot să constituie date concrete, chiar dacă faptele au un tratament sancționator sever. Motivarea instanța de fond se referă doar la faptul că nu este exclus ca odată pus în libertate provizorie, inculpatul să săvârșească noi fapte. Ori, sintagma "nu este exclus" nu poate constitui o dată concretă.

Apreciază că singurul aspect concret din motivarea Tribunalului Suceava îl reprezintă faptul că odată lăsat în libertate, e posibil ca inculpatul să-l influențeze pe coinculpatul G, care s-a sustras de la arestul preventiv. Trebuie de menționat faptul că acesta din urmă a avut un comportament oscilant, în sensul că inițial s-a sustras de la urmărirea penală, ulterior s-a predat, iar în prezent iarăși se sustrage de la arest și nu i se pare corect ca respectivul comportament al numitului să influențeze prezenta cerere a inculpatului de liberare provizorie. Nici n-ar putea inculpatul din prezentul dosar să-l influențeze în vreun fel pe, decât îndemnându-l să se predea.

În speță trebuie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care se reflectă din fișa de cazier judiciar (nu prezintă antecedente penale) și ancheta socială existentă la dosar din care rezultă că are o conduită bună în familie și societate, provine dintr-o familie bine organizată, este căsătorit și are un copil minor, fiind singurul întreținător al familiei. Lipsa antecedentelor poate reprezenta un criteriu important care să creeze convingerea instanței că odată lăsat în libertate, inculpatul nu ar săvârși vreo altă infracțiune și nu va impieta în niciun fel bunul mers al judecății. De altfel, inculpatul a stat în arest preventiv 2 luni, timp în care a conștientizat gravitatea faptelor pentru care este judecat, iar singura lui dorință este ca până la rămânerea definitivă și irevocabilă a unei hotărâri de condamnare să mai stea alături de familie, cu atât mai mult cu cât și tatăl său este bolnav de cancer, iar boala i s-a agravat ca urmare a evenimentelor petrecute cu fiul său. Mai mult decât atât, prejudiciul produs prin faptele inculpatului este unul modic, de 800 lei, iar instanța are posibilitatea de a institui în sarcina inculpatului o serie de obligații restrictive care pot garanta buna desfășurare a procesului penal în continuare.

Reprezentanta Ministerului Public consideră că admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu este oportună pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești și, în aprecierea soluției ce urmează a fi dată în cauză, trebuie să se pornească de la probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că inculpatul este cel care la data de 10 mai 2009 fost depistat de organele de poliție împreună cu alt coinculpat, în timp ce avea asupra sa 4 din cele 72 de carduri clonate care au fost primite în luna ianuarie de către coinculpatul care se sustrage de la arestarea preventivă, respectiv G.

De asemenea, trebuie avute în vedere împrejurările comiterii faptelor, precum și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Art.136 Cod procedură penală arată că măsurile preventive se iau de către instanță sau de către procuror, printre altele, și pentru buna desfășurare a întregului proces penal, or în speță dosarul se află în faza cercetării judecătorești. Solicită respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală și menținerea încheierii pronunțate de prima instanță, ca temeinică și legală.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.

Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr.205 din data de 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 9 iulie 2009 și înregistrată sub nr-, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege, respectiv art. 160/2 Cod procedură penală, pentru admisibilitatea acesteia, punerea sa în libertate neprezentând vreo temere că ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, părți, ori să distrugă mijloace de probă deoarece dosarul a fost înaintat instanței și s-a fixat termen pentru soluționarea acestuia. De asemenea, a invocat circumstanțele sale personale ce se reflectă din fișa de cazier judiciar și ancheta socială depusă la dosar, neprezentând antecedente penale, având o bună conduită în societate, fiind singurul întreținător al familiei sale compusă din soție, tatăl foarte bolnav și un copil minor în vârstă de 3 ani.

În motivarea orală a acestei cereri, apărătorul inculpatului a arătat în esență, că acesta poate fi judecat in stare de libertate, invocând ca temei legal dispozițiile art.1602Cod procedură penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale în materie, prima instanță a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este nefondată.

Astfel, a constatat că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

-constituire a unui grup infracțional organizatfaptă prev. și ped. deart.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că, începând cu luna octombrie 2008, împreună cu numiții (zis ) și (zis ), a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor dedeținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002),pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare.

În cadrul acestui grup infracțional organizat, învinuitul deține o poziție centrală de lider strategic, bazată pe abilități de coordonare a unor diferite forme de pluralități infracționale constituite, împreună și în cadrul cărora a acționat pe diferite genuri de infracțiuni comise în străinătate și pe cunoștințele sale privind procurarea și utilizarea dispozitivelor electronice destinate clonării card-urilor bancare.

-deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art 24 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că în cursul lunii ianuarie învinuitul a intrat în posesia unui număr de 72 de carduri contrafăcute prin intermediul lui G (zis ), provenind de la o persoană neidentificată până în prezent căreia i le-a încredințat temporar, în scopul efectuării de retrageri de numerar din, pe care le deține în vederea punerii lor în circulație, iarla data de 10.05.2009,3 carduridin coletul primit prin intermediul lui G, au fost găsite disimulate în bagajul de mână al inculpatului în timp ce acesta intenționa să părăsească țara cu destinația Olanda, împreună cu inculpatul. Cu aceeași ocazie în portmoneul inculpatului, a fost identificat un card bancar cu numărul -, emis de Bank pe numele soției sale, ce are inscripționat pe magnetică următoarele:;-=-?, date aparținând unui card bancar emis de (AUSTRALIA), bancă din Australia. Aceste carduri au scrise pe verso grupuri de câte patru cifre asemănătoare codurilor PIN.

-punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, faptă prev. de art 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin 2 pen.constând în aceea că în zilele de: 02, 07 și 10 iulie 2008, utilizând patru carduri contrafăcute, respectiv: -, -, - și -, emise de Bank, England, a retras în mod fraudulos suma de 800 lei, de la bancomatul Băncii Comerciale, Agențiile O, C N și D, fiind înregistrat de camerele de supraveghere ale băncii în timpul acestor activități infracționale, realizând astfel introducerea lor în circuitul real al valorilor în care acestea își îndeplinesc în mod normal funcțiile.

- efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și ped. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, toate cu aplic. art.33 lit. a și pen, constând în aceea că în zilele de: 02, 07 și 10 iulie 2008, utilizând patru carduri contrafăcute, respectiv: -, -, - și -, emise de Bank, England, a retras în mod fraudulos suma de 800 lei, de la bancomatul Băncii Comerciale, Agențiile O, C N și D, fiind înregistrat de camerele de supraveghere ale băncii în timpul acestor activități infracționale, realizând astfel introducerea lor în circuitul real al valorilor în care acestea își îndeplinesc în mod normal funcțiile, iar la data de 07.02.2009 a efectuat alte două operațiuni financiare frauduloase, folosind datele de identificare a două carduri bancare emise de bănci din Marea Britanie, respectiv: -*******336 și -****101, la bancomatul Bank, Agenția R, aceste activități infracționale fiind surprinse de camerele de supraveghere ale băncii.

Față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr. 11A din Camera de Consiliu pronunțată la data de 10 mai 2009 de către Tribunalul Suceava, emițându-se în baza acestei încheieri mandatul de arestare preventivă nr.11 A din aceeași dată. La momentul adoptării măsurii preventive, judecătorul a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 146 și 148 al.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că inculpatul a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că faptele săvârșite sunt de o periculozitate socială deosebită, având în vedere modalitățile comiterii infracțiunilor, precum și probatoriul administrat.

Astfel, începând cu luna octombrie 2008, împreună cu numiții (zis ) și - (zis ), a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, prev. de art.1 pct.11 din Legea nr. 365/2002), pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare.

Ulterior, în cursul lunii ianuarie inculpatul a intrat în posesia unui număr de 72 de carduri contrafăcute prin intermediul lui G (zis ), provenind de la o persoană neidentificată până în prezent căreia i le-a încredințat temporar, în scopul efectuării de retrageri de numerar din, pe care le deține în vederea punerii lor în circulație.

Această situație de fapt rezultă din: proces verbal de interceptare și predare a coletului din ziua de 11.01.2009 întocmit de lucrătorii S; planșă fotografică cuprinzând aspectele surprinse cu ocazia ridicării unui colet în ziua de 12.01.2009 de către G (zis ) și - anexat; proces verbal din ziua de 15.01.2009 întocmit de lucrătorii S; proces verbal din ziua de 16.01.2009 și planșa foto anexată întocmite de lucrătorii S; proces verbal din ziua de 15.02.2009 întocmit de lucrătorii S; proces verbal din ziua de 16.02.2009 și planșa foto anexată întocmite de lucrătorii S și procese verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de (zis ).

Prin Încheierea Camerei de Consiliu nr.94PA din 3 iunie 2009 Tribunalului Suceava, constatându-se că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 143, art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală impun în continuare privarea de libertate și nu au apărut împrejurări noi care să le modifice și apreciind că pentru buna desfășurare și cu celeritate a urmăririi penale se impune prelungirea acestei măsuri, motiv pentru care în baza art. 155 și art. 159 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 20 zile.

Prin Rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava nr.79D/P/2009 din 22 iunie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunilor descrise mai.

Tribunalul Suceava, prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 23.06.2009, în considerarea disp. art. 3001Cod procedură penală, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul, prin Încheierea Camerei de Consiliu nr. 11A din data de 10 mai 2009 Tribunalului Suceava și în temeiul art. 300/1 al. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a acestuia.

Față de cererea formulată, a reținut tribunalul că din perspectiva condițiilor instituite de lege prin disp. art. 1602alin.1 și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar, deși în speță, sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală în sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art.1602Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea deosebită a pretinselor fapte pentru care este cercetat, amploarea și întinderea în timp a activității infracționale la care se face referire în actul de inculpare, diversitatea activităților ilicite reținute în sarcina sa și modalitatea concretă de comitere a acestora, scopul urmărit și consecințele care s-au produs, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni.

Pe de altă parte, tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condiții și prin lăsarea acestuia în libertate.

Din această direcție, natura, gravitatea și amploarea remarcabilă a pretinsei activități infracționale a inculpatului, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea instanței că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor sale pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea lui în libertate provizorie sub control judiciar.

Circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și are o familie organizată al cărei unic întreținător este, în contextul considerentelor anterior expuse referitor la existența datelor din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună, ele urmând a fi avute în vedere de instanță cu ocazia judecării cauzei pe fond.

Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat că față de natura infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată, în condițiile în care va fi pus în libertate, nu este exclus să săvârșească și alte fapte de natură penală.

Totodată s-a mai avut în vedere că deși primul termen de judecată a avut loc la data de 8 iulie 2009, nu a putut fi audiat nici un inculpat deoarece au solicitat amânarea pentru a-și angaja apărători, următorul termen de judecată fiind stabilit pentru 22 iulie 2009, iar în cauză mai este arestat în lipsă inculpatul G și este posibil ca prin lăsarea în libertate provizorie a inculpatului, acesta să-l influențeze.

Față de considerente de mai, prima instanță a procedat în consecință.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, a arătat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa nu depășesc 12 ani, iar în ceea ce privește datele din care să rezulte că, odată lăsat în libertate, ar săvârși alte fapte penale sau ar influența în vreun fel pe coinculpatul, nu există probe în acest sens. De asemenea, are probleme familiale, a conștientizat consecințele unei comportări în dauna legii, astfel că nu mai este oportună menținerea sa în stare de arest.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Conform alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.

Ori, în mod corect s-a reținut că, deși, formal condițiile prev. de art.160/2 Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, potrivit art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, se admite o asemenea cerere atunci când se constată că ea este și întemeiată, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței.

În acest context, analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată și privită prin prisma impactului negativ produs de acestea asupra ordinii sociale, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire, urmarea produsă și nu în ultimul rând de rolul său important în cadrul grupului, fiind inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care din momentul luării măsurii arestării preventive au trecut circa 2 luni.

În plus, dată fiind importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, este îndreptățită convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.

B comportare anterioară a inculpatului, în familie și societate, nu poate conduce, în lipsa îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege, la admiterea unei astfel de cereri.

Greșit însă prima instanță a reținut că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar putea săvârși o nouă faptă prevăzută de legea penală sau influența coinculpatul G, cu consecința îngreunării bunei desfășurări procesului penal.

Dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod procedură penală interzic acordarea liberării provizorii sub control judiciar în cazul în care există date în acest sens.

Or, din actele și lucrările dosarului, cele reținute de către instanța de fond nu se confirmă prin elemente concrete care să ateste existența unor astfel de date, iar în lipsa lor nu poate fi reținută ca neîndeplinită în persoana inculpatului cerința acestui text de lege.

Față de cele prezentate, Curtea, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b rap. la art. 1609alin.1, 7 Cod procedură penală, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de inculpatul, zis "", fost, fiul lui și, născut la 08.10.1976 în oraș de, jud. S, cu domiciliul în oraș de, nr. 59, jud. S, posesor al CI seria - nr.-, CNP: -, împotriva încheierii nr.205 din data de 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15.07.2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Dact.DE

2ex/15.07.2009

Jud.fondBID

Președinte:Andronic Tatiana Luisa
Judecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Suceava