Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 292/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.292/R-MF
Ședința publică din 16 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului inculpat precizează că a luat legătura cu acesta și nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului precizează, de asemenea, că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacate și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ca fiind nefondată.
Apreciază că instanța de fond a analizat doar admisibilitatea pe fond a cererii, fără însă a analiza și temeinicia ei.
Solicită a se avea în vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor, recrudescența acestui gen de infracțiuni, caracterul organizat (în sarcina inculpatului s-a reținut și fapta prevăzută la art.7 din Legea nr.39/2003), precum și faptul că a comis mai multe infracțiuni în concurs, una dintre ele în formă continuată.
De asemenea, apreciază că nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei doar elementele de ordin personal.
Mai precizează că, prin încheierea din 29 aprilie 2008, aflată la fila 23 din dosar, tribunalul a respins o cerere similară formulată de inculpat, cu motivarea că, lăsat în libertate, acesta ar putea comite alte infracțiuni, pentru ca, ulterior, prin încheierea din 15 mai 2008 să concluzioneze că nu există date din care să rezulte temerea că ar mai comite alte infracțiuni.
Avocat, pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, motivând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602din Codul d e procedură penală.
Tribunalul a concluzionat corect că nu există date din care să rezulte că inculpatul ar mai putea influența desfășurarea procesului penal, reținând totodată comportarea bună a inculpatului anterior comiterii infracțiunilor, faptul că este student în ultimul an la Facultatea de științe economice din Curtea de A și că era angajat la o firmă de asigurări, că provine dintr-o familie deosebită, are o educație bună, a recunoscut și regretă fapta.
Referitor la precizarea reprezentantului parchetului, în sensul că tribunalul a mai respins o cerere similară, menționează că, anterior, același tribunal s-a pronunțat și cu privire la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, ceea ce nu l-a împiedicat să aprecieze că în acest moment cererea de liberare provizorie sub control judiciar poate fi admisă.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin ultim Cod procedură penală, recunoaște fapta și o regretă. Arată că a început activitatea infracțională din curiozitate, iar în vara anului 2007, realizând că nu este bine ceea ce face, a încetat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea de ședință din 15 mai 2008, Tribunalul Argeșa admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 02.06.1985, în mun. Curtea de A, jud. A, cu domiciliul în mun.Curtea de A, str. - -, -. A,.9, jud. A, CNP - și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Au fost instituite în sarcina inculpatului următoarele obligațiile prevăzute de art. 160/2 alin. 3 din Codul d e procedură penală și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 160/10 Cod de procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori date că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
La această concluzie s-a ajuns avându-se în vedere comportamentul inculpatului înainte de punerea sa sub acuzație în prezenta cauză, faptul că acesta nu are antecedente penale, că este student la a 2-a facultate - Facultatea de Relații Economice Internaționale în ultimul an, că provine dintr-o familie organizată și că înainte de a fi arestat era angajatul unei societăți de asigurări.
În fine, poziția de recunoaștere a faptelor, pe care a avut-o inculpatul a înlăturat instanței temerea că el ar încerca să zădărnicească adevărul.
În termen legal, hotărârea a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea, iar pe fond - respingerea ca neîntemeiată a cererii.
S-a susținut în motivarea recursului că, din cei nouă inculpați trimiși în judecată de procuror, acuzați de a se fi constituit într-un grup organizat, în vederea comiterii de infracțiuni informatice ce au avut drept rezultat prejudicierea unor cetățeni străini, inculpatul avea rolul cel mai important, fiind acela care crea baza de date și forma pagina falsă de înregistrare a utilizatorilor platformei comerciale prin metoda spam, obținând user-e pe care le transmitea apoi celorlalți inculpați.
Complexitatea activității infracționale, urmările pe care le-a avut aceasta pe plan internațional, scopul urmărit, acela al înșelării mai multor cetățeni străini prin efectuarea de tranzacții frauduloase, au fost argumentele invocate de recurent pentru respingerea cererii de punere în libertate provizorie a inculpatului.
Examinându-se încheierea atacată prin prisma dispozițiilor art. 160/1 și următoarele, ale art. 136 alin. 2 Cod de procedură penală, a criticilor formulate, cum și sub toate aspectele, așa cum impun disp. art. 385/6 alin. ultim din cod, cu majoritatea membrilor completului de judecată curtea apreciază ca neîntemeiat recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Intimatul - inculpat a fost trimis în judecată de procuror, alături de alți opt coinculpați, prin rechizitoriul nr. 6D/P/2007 al - Biroul Teritorial Argeș, pentru fapta de a fi constituit la începutul anului 2006, împreună cu inculpații -, - și -, un grup infracțional organizat și structurat, care a acționat în mod coordonat până la sfârșitul verii anului 2007.
Se impută inculpatului că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp diferite, a săvârșit fraude pe Internet, cauzând importante prejudicii patrimoniale unui număr de 25 de părți vătămate, cetățeni ai altor state.
În declarațiile date, inculpatul în mod constant a recunoscut că se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și a descris amănunțit modul de operare.
Mai mult, acesta a relatat și împrejurarea care l-a determinat să săvârșească asemenea fapte, aceea că, în timp ce se afla cu prietenii săi - și - într-o sală de Internet din localitatea de domiciliu, Curtea de A, a aflat de la programul de știri al unei televiziuni cum un grup de tineri din municipiul Râmnicu V, ce se ocupa cu licitațiile fictive pe Internet, a fost prins de poliție.
În acel moment, celor trei le-a venit ideea de a încerca să procedeze în același mod, în scopul obținerii de bani, astfel că au contactat mai multe persoane, cărora le-au explicat care ar fi planul.
Reiese, într-adevăr, că inculpatul a avut ideea creării grupului și că el era cel mai bine pregătit în domeniul informatic, că și-a perfecționat cunoștințele în scopul realizării de licitații frauduloase pe Internet și că avea un rol important în grup, fiind acela care obținea user-e și parole de la utilizatorii autentici ai platformelor comerciale și care apoi le trimitea celorlalți membrii ai grupului, pentru a posta la rândul lor licitații fictive.
Referitor la datele ce caracterizează persoana inculpatului, se constată din actele depuse la dosar că acesta este student în al patrulea an al Academiei de Studii Economice B - Facultatea Relații Economice Internaționale, că a lucrat ca agent de vânzări la o societate de asigurări (filele 21, 22 dosar fond), că are o vârstă fragedă, ce o depășește cu puțin pe aceea a majoratului, că provine dintr-o familie organizată.
Toate circumstanțele prezentate anterior sunt de natură a convinge instanța că, la acest moment, inculpatul a înțeles pe deplin gravitatea faptelor sale, că, departe de a mai simți tentația săvârșirii unor noi infracțiuni, acesta manifestă un profund regret că a dat curs unei astfel de inițiative și că, față de poziția sinceră pe care o are, față de probele administrate în cauză, nu se conturează existența unor date de natura celor prevăzute de art. 160/2 alin. 2 din Codul d e procedură penală, care să conducă la concluzia că ar avea intenția de a zădărnici aflarea adevărului ori de a influența pe celelalte părți.
Faptul că în speță sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de alineatele 1 și 2 ale art. 160/2 din actul normativ la care am făcut referire nu poate avea altă consecință decât admiterea cererii de liberare provizorie promovate de inculpat așa cum, de altfel, s-a și procedat de către judecătorul fondului, aceasta însemnând doar că există garanția bunei desfășurări în continuare a procesului penal în condițiile în care inculpatul se află în stare de
libertate, dar sub un control strict (prin impunerea obligațiilor prevăzute de legiuitor), și nicidecum scutirea inculpatului de orice penalitate.
Cauza penală având ca obiect infracțiunile comise de către acesta, împreună cu ceilalți coinculpați, își va urma cursul său firesc și se va finaliza cu soluția ce se va impune, de condamnare sau de achitare, potrivit probelor produse de acuzare și de apărare.
Referitor la instituția liberării provizorii este adevărat că, așa cum este reglementată de art. 160/2 și următoarele Cod procedură penală, acordarea ei nu constituie un drept al celui arestat preventiv, ci o facultate recunoscută instanței, dacă aceasta își formează convingerea de nestrămutat că ordinea publică nu va fi pusă în pericol prin lăsarea în libertate a celui ce o solicită, iar procesul penal se va desfășura în bune condițiuni.
Ea presupune că temeiurile arestării subzistă însă, datorită unor împrejurări legate în special de persoana inculpatului, de comportarea sa în proces, privarea de libertate nu mai este necesară.
Or, tocmai astfel de date se conturează în speță și, întrucât ele oferă garanții de genul celor mai sus-expuse, completul majoritar concluzionează că acordarea liberării se impune, în acord și cu dispozițiile art. 5 paragr.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, potrivit căruia "orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragr. 1 lit. c) din prezentul articol - are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
, în opoziție cu opinia minoritară, că menținerea în stare de arest provizoriu a intimatului - inculpat la acest moment, după epuizarea probatoriului în faza de urmărire penală și sesizarea instanței de fond, în situația în care sunt pe deplin realizate condițiile cumulativ prevăzute de legiuitor, nu ar face decât să anticipeze pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru inculpat, ceea ce ar contraveni în mod flagrant prevederilor convenției la care am făcut referire, cum și practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Pentru cele ce preced, în complet majoritar, recursul va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală și se va menține încheierea atacată, ca legală și temeinică.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PNTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond.:.
OPINIE SEPARATĂ
Opiniez pentru admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, pentru următoarele considerente:
Inculpatul, așa cum rezultă din ansamblul activității infracționale pentru care a fost trimis în judecată, alături de inculpații, și, era liderul acestui grup, având inițiativa creării acestuia, fiind cel mai bine pregătit în domeniul informatic, din chiar motivarea opiniei majoritare rezultând acest fapt, el fiind autorul creării de baze de date și formării de pagini false de înregistrare a utilizatorilor platformei comerciale prin metoda spam, obținând usere, după care le transmitea celorlalți inculpați care postau licitații fictive pe internet și prin intermediul unor magazine virtuale (eBay), în sensul că foloseau aceste usere care nu le aparțineau - nu se poate verifica identitatea lor - și ofereau spre vânzare bunuri care, în realitate, nu le dețineau.
In acest mod, ca lider al acestui grup infracțional organizat, acționând în mod coordonat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar la intervale de timp diferite - 2006-2007 - au săvârșit infracțiuni informatice (fraudă informatică) creând prejudicii patrimoniale unor cetățeni străini, identificându-se pagube de 30.922 dolari, 3.706,55 euro, fiind identificate doar 25 de părți vătămate, care s-au constituit părți civile în cauză, cu suma de 12.720 dolari și 2.064,55 euro, așa cum rezultă din cele susținute de parchet și coroborate cu ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel de fapte au fost încadrate în prevederile art.7 din Legea nr.39/2003, vizând criminalitatea organizată, și art.49 din Legea nr.121/2003, vizând criminalitatea informatică.
Deși au fost reținute în sarcina inculpatului astfel de fapte, alături de ceilalți coinculpați, fapte de un ridicat pericol social și sancționate de legiuitor, completul majoritar a dispus respingerea recursului declarat de parchet, menținând, în mod greșit, în opinia mea, liberarea provizorie sub control judiciar dispusă de instanța de fond.
Desigur, deși în cauză ar fi întrunite condițiile prev. de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, totuși, în opinia mea, acordarea liberării sub control judiciar a inculpatului, la acest moment, nu este nici oportună, nici necesară desfășurării procesului penal, astfel că instanța, în complet majoritar, chiar dacă ar fi apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 menționat, nu avea obligația ci numai facultatea de a dispune o atare măsură de liberare provizorie, așa cum pretind dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, prin formula uzitată de legiuitor "poate", în condițiile în care sunt întrunite celelalte condiții prevăzute de lege cu privire la natura infracțiunilor și la cuantumul pedepsei, așa cum sunt menționate în cadrul acestui alin.1 al art.160/2.
Or, o atare facultate se impune a fi circumscrisă și prevederilor art.136 alin.2 Cod pr.penală, care fac trimitere la realizarea scopului măsurilor preventive vizând buna desfășurare a procesului penal ce trebuie urmărit și prin liberarea provizorie acordată.
Astfel, o bună desfășurare a procesului penal, în opinia mea, nu poate fi asigurată decât prin urmărirea de fiecare dată într-o cauză penală a realizării scopului acesteia, instituit în art.1 Cod pr.penală, în al cărui alin.2 este vizată contribuția procesului penal la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Ca atare, nu se poate ajunge, la împlinirea acestui scop a funcției sale preventive, în cazul acestor infracțiuni de criminalitate informatică organizată desfășurată în grup, cu lideri și roluri distribuite, de o deosebită periculozitate socială, cu rezonanțe atât de negative la nivelul comunităților locale și chiar la nivel național - județele A și V din circumscripția curții, fiind cunoscute ca adevărate "focare" în acest sens - dacă organele judiciare nu acționează suficient de ferm și exigent în astfel de cauze, de fraudă informatică, cel puțin prin menținerea inculpaților în stare privativă de libertate pe o perioadă mai mare până a se ajunge la limitele unui termen rezonabil al detenției preventive prevăzute de legea internă și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Numai în acest mod se poate ajunge, în opinia mea, mai ales în cazul grupurilor de crimă organizată la prevenirea, combaterea și atenuarea acestui fenomen infracțional al criminalității informatice, de o recrudescență deosebită și de o mare amploare și extindere la nivelul, mai ales, al tinerilor.
Or, punerea în libertate a inculpatului, lider al grupului de criminalitate organizată, după o perioadă scurtă de timp de la luarea măsurii arestării preventive - de circa 2 luni el fiind arestat alături de ceilalți inculpați la data de 19 martie 2008, fiind și trimis în judecată la 11 aprilie 2008 - nu poate contribui la realizarea scopului procesului penal, așa cum s-a menționat vizând apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor, educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, ce nu poate fi disociat de scopul măsurilor preventive, în raport de care poate fi acordată liberarea provizorie, așa cum rezultă din cerințele textului art.136 alin.2 Cod pr.penală.
Așa fiind, pe aceste considerente, dată fiind facultatea pe care legea o impune de a aprecia asupra acordării sau nu a liberării provizorii sub control judiciar, așa cum pretind prevederile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, în opinia mea, soluția în cauză era nu aceea a liberării provizorii sub control judiciar, chiar dacă inculpatul a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, este student, astfel de situații avându-se în vedere, în principal, pe fondul cauzei și nu în acest cadru procesual.
De altfel, respingerea cererii sub control judiciar, cu consecința menținerii în continuare a arestării preventive, nu poate fi asimilată, așa cum apreciază completul majoritar, cu anticiparea pronunțării unei pedepse privative de libertate, în condițiile în care o atare privare de libertate se întinde pe o perioadă scurtă de timp, ceea ce ar conduce chiar la eliminarea excepției ce călăuzește procesul penal, că acesta se poate desfășura cu inculpatul în stare de arest nu numai în libertate.
Așa fiind, față de cele ce preced, opinez, așa cum s-a arătat la început, pentru admiterea recursului parchetului, casarea încheierii și, pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
JUDECĂTOR,
- -
Tehnored.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Dumitru Diaconu, Elena
