Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 301/
Ședința publică din 01 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpata - fiica lui și -, născută la data de 26.11.1963, în Rm.V, CNP- -, domiciliată în domiciliată în comuna, sat, jud.V, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.A, împotriva încheierii de ședință nr.44/F/ 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-inculpată în stare de deținere la Penitenciarul Colibași asistată de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpata-recurentă.
Avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această situație, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru inculpata, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivare se susține că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602alin.2 Cod de procedură penală, respectiv, nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatei să săvârșească alte infracțiuni sau că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențare unor părți sau martori,având în vedere și faptul că la acest moment probatoriul a fost administrat, iar cercetarea judecătorească este aproape finalizată. Potrivit dispozițiilor art.1602alin.3 și alin.31Cod de procedură penală, pe timpul liberării provizorii inculpatei i se pot impune o serie de obligații, astfel că activitatea acesteia poate fi cenzurată, iar în cazul încălcării acestora măsura liberării provizorii, se revocă.
Reprezentantul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpată, ca nefondat și pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată. De asemenea se solicită menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Raportat la faptele pentru care împotriva inculpatei s-a luat măsura arestării preventive și multitudinea acestora, apreciază că nu se impune lăsarea în libertate sub control judiciara acesteia.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, deoarece este încarcerată de 8 luni. Precizează că nu mai are nimic de adăugat.
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin încheierea nr.44/F din 30.IV.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în baza art.1608aal.6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata - aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A - iar potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt că, rin p. încheierea nr.69/CC/26.09.2008, pronunțată de către Tribunalul Argeș în dosarul nr-, a fost admisă propunerea formulată de către DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești și în temeiul disp.art.1491și art.148 lit f pr.pen. a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatelor și pe o
perioadă de 29 de zile, reținându-se că datorită caracterului continuat al faptelor, împrejurărilor și modalităților în care au fost comise acestea, cuantumului mare al sumelor solicitate, faptului că infracțiunile au fost săvârșite pe parcursul unei lungi perioade de timp, lăsarea în libertate a celor două inculpate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea nr.56 din 21.10.2008 pronunțată de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în baza art.3001alin. 3 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a celor două inculpate trimise în judecată în stare de arest preventiv - și, cercetate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.257 al.1 pen.rap.la art.5 al.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, art.257 al.1 pen. rap.la art.5 al.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. ambele cu aplic. art.33 lit.a pen. reținându-se că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare această măsură, multitudinea actelor materiale de comiterea cărora sunt învinuite cele două inculpate, relevând o obișnuință, un mod de viață, față de care societatea trebuie protejată, sentimentul de neîncredere în justiție, generat de frecvența ridicată și prezența în întreaga societate a actelor de corupție trebuind înlăturat prin intervenția rapidă și fermă a organelor judiciare, numai prin astfel de măsuri sentimentul de securitate ce trebuie să guverneze relațiile și raporturile sociale putând fi menținut și înlăturat pericolul pentru ordinea publică creat prin lăsarea în stare de libertate a celor ce săvârșesc acte de corupție, cu atât mai mult cu cât aceștia, prin locul de muncă, reprezintă în ochii opiniei publice, instituții ale statului menite să lupte împotriva corupției și să protejeze interesele cetățenilor.
În drept, tribunalul a învederat că liberarea provizorie sub control judiciar este o facultate a instanței - în funcție de natura, obiectul infracțiunii și alte elemente pe care organul judiciar le poate lua în considerare - și nu o obligativitate, aceasta rezultând din dispozițiile art.160/2 al.1 Cod procedură penală.
În speță, - susține prima instanță - există indicii că liberarea provizorie a inculpatei ar putea perturba ordinea și liniștea publică având în vedere multitudinea actelor materiale ce formează elementul material al infracțiunilor pentru care a fost inculpată petiționara, dar și circumstanțele personale ale acesteia.
Împotriva încheierii a declarat recurs, inculpata, care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând că există temeiuri pentru admiterea acesteia, fiind îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art.160/2 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, precum și potrivit art.385/6 al. ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art.160/2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar, se poate acorda în cazul infracțiunii săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunii intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă, în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Sub aspect formal, inculpata are vocație la liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu faptul că îndeplinește cerințele prev.de art.160/2 al.1, iar pe de altă parte, nu se află în niciunul din cazurile exceptate expres în alineatul 2 al aceluiași text de lege.
Liberarea este însă facultativă pentru instanță, care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
În acest sens, dispozițiile art.1608aal.2 Cod procedură penală prevăd că, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate învinuitului sau inculpatului.
Așa cum just a reținut și instanța de fond, nu există temeiuri pentru admiterea cererii în condițiile în care faptele pentru care este judecată recurenta-inculpată, au fost săvârșite prin mai multe acte materiale, în contextul cauzei prezentând importanța și datele personale ce o caracterizează pe petiționară.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatei va fi respins ca nefondat, iar potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală se va institui în sarcina acestuia, obligația de a plăti statului cheltuielile judiciare avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și -, născută la data de 26.11.1963, în Rm.V, CNP- -, domiciliată în domiciliată în comuna, sat, jud.V, în prezent deținută în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr. 44/F/ 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - în dosarul nr-.
Obligă recurenta-inculpată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./ 13.05.2009.
Jud.fond: -escu.
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Constantin Duțescu, Teodora
