Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 320
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului formulat deinculpatul, deținut in Arestul IPJ I, împotriva încheierii de ședință nr.19 din 30.04.2009 pronunțata de Tribunalul Iași in dosarul nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.P.P.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent -, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția de tardivitate a promovării cererii de recurs de către inculpatul -.
Avocat solicită respingerea excepției arătând că încheierea Tribunalului Iași prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar i-a fost comunicată inculpatului pe data de 30.04.2009 - într o zi de vineri, iar recursul a fost declarat luni, pe data de 4 mai.
Verificând, instanța constată că recursul declarat de inculpatul - a fost formulat în termenul prevăzut de lege.
Interpelat fiind inculpatul arată că menține recursul declarat și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pentru motivele arătate în fața instanței de fond. Instanța de fond a respins cererea inculpatului, motivând că potrivit disp. art. 160 ind. 8a, alin. 6 Cod procedură penală, cererea este neîntemeiată, deoarece lăsarea inculpatului în libertate, chiar și sub control judiciar, prezintă, în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului, care a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de anchetă. Este adevărat că, la momentul arestării inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, dar atitudinea aceasta sa s-a datorat stării de tensiune în care se afla, ulterior însă a dat declarații și susținerile inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care este student. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Iași ca legală și temeinică, în cauză nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul recurent -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că nu a săvârșit o infracțiune de pericol social pentru a fi necesară arestarea sa, dorește să-și finalizeze studiile.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin încheierea penală nr. 19/30 aprilie 2009, în baza art. 160 ind. 8a alin. 6 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul - privind liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 51/U din 10 aprilie 2009 emis de Tribunalul Iași în dosarul -.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea inculpatului întrunește condițiile de admisibilitate în principiu prevăzute de lege, întrucât respectă condițiile de formă, iar infracțiunile pentru care acesta este cercetat sunt sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii fără a fi depășită limita de 18 ani închisoare, prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală.
În ceea ce privește fondul cererii instanța reține că, potrivit art. 160 ind. 8a, alin. 6 Cod procedură penală aceasta poate fi respinsă, printre altele, fie dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, fie dacă este neîntemeiată, adică dacă lăsarea în libertate a inculpatului - chiar și sub control judiciar - prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul constată că inculpatul - este cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de: "acces neautorizat, într-un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obținerii de date informatice" prev. și ped. de art. 42, al. 1, 2 si 3 din Legea 161/2003, de "deținere și punere la dispoziție fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii unei infracțiuni informatice" prev. și ped. de art. art. 46 alin 1 lit. b si alin. 2 din Legea 161/2003, "fals informatic" prev. și ped. de art. art. 48 din Legea 161/2003, "cauzarea unui prejudiciu patrimonial prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea in orice mod a funcționarii unui sistem informatic, in scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul" prev. și ped. de art. art. 49 din Legea 161/2003, "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin.1,2 și 3 din Codul penal, "inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat" prev. și ped. de art. 8 din "Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate", toate în formă continuată, adică cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen. și art. 33 lit. "a" Cod penal;
Se impune precizarea că, în acest cadru procesual, instanța nu este chemată să analizeze legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive ori să verifice dacă temeiurile inițiale s-au modificat sau au încetat, ci doar dacă sunt întrunite cerințele legale de admisibilitate pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar și dacă o astfel de cerere este întemeiată.
Însă, pentru că stabilirea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar este în strânsă legătură cu pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în liberate a inculpatului, cât și cu scopul acestei măsuri prevăzut de art. 136 Cod procedură penală Tribunalul va face următoarele precizări:
1. Mai întâi se reține că, în ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatului (mai sus-menționate), dosarul de urmărire penală conține numeroase probe ce se constituie în indicii temeinice care să justifice bănuiala legitimă că acesta ar fi faptele pentru care este cercetat.
Analiza:
- procesului verbal din 19.02.2008 cu privire la analiza traficului de date realizat prin sistemul informatic folosit de - în perioada 28.11.2008-27.12.2008, fiind identificate un nr. de 609 conturi de eBay și datele de acces ilegal la acestea, primite de -, pagini de phishing ale site-ului ebay.com cuprinzând modificări în conținutul acestora precum și mesaje cu rolul de a convinge persoanele vătămate de realitatea tranzacțiilor oferite;
- procesului verbal din 06.01.2009 privind interceptarea comunicărilor purtate de - cu inculpatul prin intermediul aplicației. La data de 16.12.2008 i-a transmis inculpatului - mai multe date ale unor conturi bancare. La data de 21.12.2009 primește mai multe date de acces ale unor servere, utilizatori și parole;
- procesului verbal din 16.12.2008 privind interceptarea comunicărilor purtate de inculpatul - cu inculpatul. Discuțiile din 12.12.2008 evidențiază postarea de către aceștia de licitații fictive, deținerea de IP uri și parole de acces la servere compromise;
- procesului verbal din 05.02.2009 privind interceptările și înregistrările convorbirilor și comunicărilor realizate de - în perioada 24.01.2008 - 25.01.2009, din care rezultă că a locuit împreună cu și că se cunoaște cu,;
- procesului verbal din 07.08.2008 privind interceptările și înregistrările convorbirilor și comunicărilor realizate de în perioada 01.07.2008 - 17.08.2008 din care rezultă legăturile infracționale cu, -,;
- procesului verbal din data de 03.12.2008 din care rezultă posturile telefonice folosite de -, și;
- sesizării făcute de compania E-bay, relațiile și documentația furnizată de această companie, precum și de către autoritățile investigative competente din SUA - Secret ( 91 - vol. III și vol. IV - integral). Compania E-bay a arătat că: a identificat 823 de conturi de acces la platforma eBay furate de suspecți, un număr de 198 de site-uri phising create și folosite de suspecți pentru a compromite aceste conturi, un număr de 46.303 conturi de acces compromise; a precizat - într-una din multele sale sesizări că se constituie parte civilă cu 206.052,48 USD reprezentând pierderi suferite de companie ( 10- vol. III); într-o altă sesizare ( 40 - vol. III) aceiași companie face referire la un alt tip de prejudiciu de 26.896,98 USD generat de resecurizarea unui număr semnificativ de conturi compromise. Alte sesizări ale companiei E-bay se regăsesc și în volumul 15 ( 79-91);
- proceselor-verbale de percheziție domiciliară și a bunurilor/înscrisurilor găsite cu acest prilej (vol. I), precum și procesele-verbale de percheziție în sistemele informatice ridicate la perchezițiile domiciliare existente;
- declarațiile inculpatului, se constituie în indicii temeinice care justifică bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârșit faptele grave de care este acuzat, constând în aceea că:
- în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat fără drept mai multe conturi ale utilizatorilor legitimi deținute de aceștia pe site-ul aparținând companiei, folosind fără drept parolele de acces la acestea, a modificat datele informatice ce permiteau accesul, restricționându-l pentru deținătorii de drept ale conturilor, a folosit fără drept aceste conturi postând oferte de vânzare de bunuri fictive. Datele de acces ale conturilor au fost obținute prin falsuri informatice, constând în mesaje tip spam expediate în perioada de referință și colectarea acestor date prin phishing;
- în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare mai multe persoane vătămate, vânzându-le prin intermediul licitațiilor on-line de pe conturi ce nu le bunuri pe care nu le dețineau, prejudiciindu-i în acest mod;
- în perioada septembrie 2007 - august 2008, aderat la grupul infracțional din care au făcut parte inculpații, -, și în scopul săvârșirii prin sisteme informatice a infracțiunii prev. și ped. de art. 42 alin 1, 2, 3, art. 46 alin 1 lit. b si alin 2, art. 48 și art. 49 din Legea 161/2003 și de art. 215 alin 1, 2 și 3. pen, și a obținerii pe această cale de foloase materiale.
Situația de fapt, astfel descrisă mai sus, așa cum ea se conturează din analiza probelor menționate, relevă deci că, în speță, există, la acest moment suficiente indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat.
Evident că, în cauză, este necesară continuarea și aprofundarea cercetărilor de către organele de urmărire penală pentru stabilirea, pe bază de probe indubitabile și nu doar la nivel de indicii temeinice (suficiente în acest moment procesual) a tuturor împrejurărilor comiterii faptelor.
Ceea ce este important și suficient, în acest moment procesual, este faptul că - așa cum s-a arătat - există suficiente indicii temeinice că inculpatul - ar fi participat activ la comiterea faptelor de care este acuzat. Astfel, se conturează că s-a acționat după un plan bine pus la punct, că activitatea infracțională este de amploare și cu caracter transnațional. În plus, se conturează împrejurarea că la comiterea faptelor imputate inculpatului au mai participat, pe diferite etape, și alte persoane.
2. În al doilea rând, toate cele mai sus arătate conturează o anumită amploare a activității infracționale pretins săvârșite, faptul că persoanele angrenate în aceasta aveau anumite legături între ele, ceea ce îndreptățește instanța să aprecieze că probele sus enunțate se constituie în date din care rezultă necesitatea de a-l menține pe inculpat în stare de arest preventiv în scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală acela al asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, cât și pentru a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului. Menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului este necesară și din perspectiva caracterului transnațional al activităților infracționale, aspecte care impun ca cercetările, în continuare, să se desfășoare cu celeritate și să nu existe premise care să poată face ca aceste cercetări să fie afectate/influențate în nici un mod.
În speță pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în liberate a inculpatului este actual și real și el rezultă din analiza coroborată a elementelor deja menționate și analizate, extrase din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv din: modul și condițiile în care au fost concepute și comise faptele imputate inculpatului; din maniera în care ar fi acționat inculpatul pentru comiterea faptelor și din contribuția sa; din natura valorilor sociale pretins lezate; din consecințele efectiv produse și care ar fi putut fi produse prin comiterea în continuare a unor asemenea fapte; din amploarea și caracterul transnațional al activităților infracționale pretins comise; din atitudinea procesuală adoptată de inculpat.
Circumstanțele personale ale inculpatului - reflectate în înscrisurile depuse la dosar - nu justifică, prin ele însele, admiterea cererii formulate. În plus, ele nu trebuie privite izolat și unilateral, ci trebuie analizate și prin raportare la toate circumstanțele reale.
Pentru toate cele mai arătate, instanța, în baza dispozițiilor art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat;
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală inculpatul - criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea ca neîntemeiată, întrucât el nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate.
În plus, inculpatul arată că este student și dorește să-și susțină examenele pentru a nu pierde anul, arătând că fapta pentru care este cercetat nu prezintă un pericol social ridicat astfel încât să fie necesară arestarea sa.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu încheierea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului - privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Judecătorul a analizat just probele administrare și a apreciat temeinic că față de indiciile existente care justifică bănuiala legitimă că acesta ar fi comis faptele pentru care este cercetat, față de amploarea activității infracționale pretins săvârșite și necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale este necesară lăsarea inculpatului - în stare de arest preventiv, întrucât pericolul concret pe care acesta îl prezintă pentru ordinea publică este actual și real.
Împrejurările personale invocate de inculpatul - în condițiile expuse nu sunt de natură determina punerea sa în libertate chiar și sub control judiciar și a diminua periculozitatea pe care o prezintă acesta pentru comunitate.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi examinat prin prisma gravității deosebite a faptei, cât și existența unor dovezi suficiente ce ar aduce prejudiciu ordinii publice în condițiile lăsării în libertate a inculpatului.
Interpretând dispozițiile aplicabile în cauză prin raportare la jurisprudența CEDO, Curtea constată că instanța de fond, referindu-se la circumstanțele comiterii faptei, la persoana inculpatului și la atingerea adusă prin fapta sa valorilor sociale, a reținut corect că lăsat în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 19/30.04.2009 Tribunalului Iași pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga inculpatul - recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul -, deținut în Arestul I, împotriva încheierii de ședință nr.19 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obliga recurentul la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Dată în ședință publică azi, 22 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
-, - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
29.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă
