Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 320/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr. 1526/2/2010

426/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 320

Ședința publică de la 19 februarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Elena Ursulescu

JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu

JUDECĂTOR 3: Florică Duță

GREFIER - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, a fost reprezentat de PROCUROR:.

Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7087, emisă de Baroul București - Cabinet individual.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de amânarea cauzei, pentru a se solicita relații cu privire la data când i s-a comunicat efectiv inculpatului încheierea recurată, având în vedere că recursul declarat de acesta, este înregistrat la data de 08.02.2010, iar încheierea a fost dată la data de 04.02.2010.

Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, precizează că, comunicarea a fost făcută într-o zi de "vineri", termenul de 24 de ore este într-o zi nelucrătoare, motiv pentru care, apreciază recursul în termen, deoarece prima zi lucrătoare este, 8 februarie 2010.

Având în vedere cererea formulată de reprezentantul Parchetului, Curtea, urmează să se pronunțe odată cu fondul și constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.

Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință și admiterea cererii formulată de către inculpat, pe care o consideră întemeiată. Apreciază că, acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu sunt indicii că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau, că ar comite alte infracțiuni, este arestat de circa 7 luni de zile și cercetarea judecătorească se află într-un stadiu avansat.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Apreciază că, în raport de natura și modalitatea de comitere a infracțiunilor, de numărul mare de inculpați, de circumstanțele personale ale inculpatului și de faptul că, lăsat în libertate ar exista riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor denunțători, solicită respingerea cererii formulată de către inculpat.

Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită admiterea cererii și punerea lui în libertate, precizând că are cunoștință de obligațiile ce-i revin.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de ședință din 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul -, în baza art.160/8a alin.6 din C.P.P. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

S-a arătat că, în principiu, cererea formulată se circumscrie condițiilor prev. de art.160/2 alin.1 C.P.P. dar că inculpatul a avut un rol determinant la săvârșirea presupuselor infracțiuni pentru care este trimis în judecată, iar din declarația sa rezultă că se află într-o relație amicală cu martorii denunțători existând astfel riscul să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea acestora.

Totodată, s-a reținut că din datele existente în cauză sunt suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că a inculpatul a comis faptele prevăzute de legea penală pentru care este cercetat, relevante fiind: denunțul și declarațiile numitei, denunțul și declarațiile numitului, declarația numitului, procesul verbal privind consemnarea seriilor bancnotelor sumei de 8000 lei pretinsă ca mită de inculpat și primită la data de 30.09.2008, procesul verbal din 05.08.2009 privind consemnarea bancnotelor care au compus suma de 16.000 euro pusă la dispoziția denunțătorilor pentru realizarea flagrantului, procesele verbale de redare a înregistrărilor din mediu ambiental și a convorbirilor telefonice, procesul verbal din 05.08.2009 privind constatarea infracțiunii flagrante și de efectuare de percheziții, procesul verbal privind efectuarea actelor premergătoare. procesului verbal de recepție a imobilului din- și a documentelor anexate acestuia.

Instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar măsura arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a susținut admiterea cererii de liberare sub control judiciar întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de lege, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu sunt indicii că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar comite alte infracțiuni, este arestat de circa 7 luni de zile și cercetarea judecătorească se află într-un stadiu avansat.

Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.160/9 rap. la art.385 alin.2 cu C.P.P. referire la art.3856al.3 Cod pr.pen. Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.

Cât privește excepția tardivității recursului invocată de procurorul de ședință, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât inculpatul a declarat recurs, împotriva încheierii de ședință din 04.02.2010, în termenul legal de 24 de ore.

Astfel, inculpatul nu a fost prezent la pronunțarea soluției dispusă prin încheierea de ședință din 04.02.2010, acestuia fiindu-i comunicată soluția la data de 05.02.2010. Termenul de recurs de 24 de ore prev. de art.160/9 alin.2 C.P.P. s-a împlinit la data de 06.02.2010, care a fost o zi de sâmbătă, zi nelucrătoare, așa încât termenul de recurs a expirat în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv la 08.02.2010, când inculpatul a declarat recurs, conform art.186 alin.2 și 4.

C.P.P.

Pe fondul recursului, potrivit art.160/8a Cp.p., în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie sub control judiciar și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.

Recurentul inculpat este judecat pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită prev. de art.254 alin.1 rap.Cod Penal la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic. art.75 alin.1 lit. a și Cod Penal trafic de influență prev. de art. 257 alin.1 rap.Cod Penal la art.6 din Legea 78/2000, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, fiind îndeplinite astfel cerințele prev. de art 160/2 alin.1 C.P.P. sub aspectul cuantumului pedepsei.

Referitor la condițiile prevăzute de alineatul 2 al art.160/2 C.P.P. Curtea consideră, în acord cu instanța de fond, că există date din care rezultă riscul ca recurentul inculpat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, martorul denunțător, cu care inculpatul a întreținut o relație de amiciție, neprezentându-se în instanță pentru audiere, fiind citat cu avertisment de amendă. Ca atare, se apreciază că menținerea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Netemeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar rezultă și din impactul negativ al faptelor de corupție asupra societății civile, mai ales că împotriva recurentului inculpat există indicii și probe că în mod repetat a comis infracțiuni de corupție (dare de mită și trafic de influență), la intervale relativ scurte de timp, sumele pretinse și primite nefiind modice, iar prin acțiunile sale a adus atingere credibilității de care trebuie sa se bucure funcționarii Primăriei și Ministerului Culturii și cultelor.

Curtea apreciază că nu a fost depășită durata rezonabilă a arestării preventive a recurentului inculpat având în vedere caracteristicile particulare ale cauzei în care sunt cercetați patru inculpați și trebuie audiați mai mulți martori.

În consecință, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.pen. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului formulat împotriva încheierii de ședință din 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul -.

În baza art.192 al.2 Cod pr. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata a 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul -.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red./Dact.

Secția I - Jud.

Președinte:Elena Ursulescu
Judecători:Elena Ursulescu, Leontina Cișmașiu, Florică Duță

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 320/2010. Curtea de Apel Bucuresti