Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 322/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
414/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 322
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-petent-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 16.II.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-petent-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 60.620/19.II./2010, depusă la fila 6 dosarului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-petent-inculpat, prin apărătorul ales, arată, pe de o parte, că motivarea judecătorului de fond este eronată, întrucât analizează elementele unei cereri de înlocuire a măsurii de prevenție, și nu cerințele negative de la art.160/2, alin.2, Cod procedură penală, privind existența unor date că ar comite alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, care nu sunt îndeplinite, cu atât mai mult cu cât, de la momentul arestării sale preventive până în prezent, nu a fost administrată nici o probă cu privire la îndeplinirea acestor condiții negative, iar, pe de altă parte, în sarcina sa a fost reținut un singur act material și nu este cunoscut cu antecedente penale, elemente din care rezultă că nu ar mai comite alte fapte penale, învederând faptul că argumentele instanței de fond privind complexitatea cauzei penale, cu elementele sale de extraneitatea, nu-l privesc, așa încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public susține că motivarea instanței de fond este corectă, în sensul că, avându-se în vedere persoana inculpatului, în sarcina căruia nu a fost reținut un singur act material, ci faptul că, în cadrul unui grup infracțional organizat, îl coordona pe coinculpatul A-, care nu-și desfășura activitatea infracțională doar pe teritoriul României, liberarea provizorie sub control judiciar ar periclita buna desfășurare a procesului penal și ar exista riscul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni, astfel că, în mod corect, s-a apreciat că în acest moment procesual nu este oportună, punând concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-petent-inculpat, personal, lasă la aprecierea instanței de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 16.II.2010, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală, în temeiul art.160/8a, alin.6, Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul-inculpat -, pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, l-a obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat
În motivare, instanța de fond a arătat că există indicii temeinice că petentul-inculpat a comis faptele penale reținute în sarcina sa, pe care nu le-a mai analizat, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă in circumstanțele reale, respectiv activitatea complexă de skimming, apartenența la un grup infracțional organizat, care desfășoară acest gen de activitate infracțională, în baza unui plan prestabilit, cu scopul câștigării, în mod injust, a unor sume de bani extrem de mari, astfel că, în acest moment procesual, controlul judiciar nu constituie o garanție suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, într-o cauză complexă, prin numărul mare de participanți penal și prin amploarea activității infracționale, cu elemente de extraneitate, precizând că, în acest context, are întâietate interesul general, pentru garantarea unui climat de securitate și de încredere socială.
În termen legal, petentul-inculpat a declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, a arătat, pe de o parte, că motivarea judecătorului de fond este eronată, întrucât analizează elementele unei cereri de înlocuire a măsurii de prevenție, și nu cerințele negative de la art.160/2, alin.2, Cod procedură penală, privind existența unor date că ar comite alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, care nu sunt îndeplinite, cu atât mai mult cu cât, de la momentul arestării sale preventive până în prezent, nu a fost administrată nici o probă cu privire la îndeplinirea acestor condiții negative, iar, pe de altă parte, în sarcina sa a fost reținut un singur act material și nu este cunoscut cu antecedente penale, elemente din care rezultă că nu ar mai comite alte fapte penale, învederând faptul că argumentele instanței de fond privind complexitatea cauzei penale, cu elementele sale de extraneitatea, nu-l privesc.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 18.IX.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului -, zis "", față de care a fost emis nr.202//18.IX.2009, pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, raportata la art.323, Cod penal, de deținere de echipamente, inclusiv hardware sau software, în vederea falsificării sau cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prev. de art.25 din Legea nr.365/2002, de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art.27, alin.1, raportat la art.1, punctul 11 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, reținându-se că, în cursul anului 2009, inculpații și au constituit un grup infracțional organizat, în vederea desfășurării unor activități de skimming pe teritoriile României și altor țări, la care au aderat mai mulți inculpați, printre care inculpații - și A-, persoana de încredere a acestuia, care au luat de la inculpatul echipamente destinate copierii datelor de pe cardurile bancare, folosite în activitățile de skimming pe teritoriul României.
Curtea apreciază că motivarea instanței de fond, deși conține multe referiri la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, este parțial acoperitoare, prin analiza insuficientă a normelor procedurale românești.
Într-adevăr, art.160/2, alin.2, Cod procedură penală condiționează liberarea provizorie sub control judiciar de inexistența unor date privind posibilitatea ca inculpatul să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților sau probatoriului, însă lipsa acestor elemente nu conduce, în mod necesar, automat, la punerea în libertate a inculpatului, atâta timp cât reprezintă încă un pericol real pentru ordinea publică, astfel că instanța de judecată este obligată să aibă în vedere nu numai criteriile formale prevăzute de norma procedurală, cât, mai ales, periculozitatea acestuia, precum și oportunitatea punerii sale în libertate, în funcție de stadiul procesului penal. Ori, inculpatul, în vârstă de 27 de ani, deși afirmă că a absolvit 17 clase, nu are încă o ocupație onestă, potrivit educației sale de școală superioară, însă, la percheziția domiciliară efectuată, pe data de 17.IX.2009, în imobilul din mun. C,-, bloc 170 E,.I,.III,.13, județul D, au fost găsite sumele de 4.750 Euro și de 9.385 lei, o sabie și un cuțit, în timp ce, conform procesului-verbal din aceeași dată, au fost supuse percheziției autoturismele sale marca GT, cu număr de înmatriculare -, și marca Volkswagen Golf, cu număr de înmatriculare -. Prin urmare, având în vedere toate aceste elemente personale, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu este, nicidecum, oportună în acest moment procesual al culegerii de probe de către procuror, printre care obținerea de relații de la bănci și transcrierea unor interceptări telefonice, necesare în înțelegerea mecanismului infracțional în care este implicat inculpatul, astfel că, atâta timp cât face parte dintr-o grupare organizată, toate aceste dovezi îl privesc, în mod direct sau indirect. În mod corect, instanța de fond a avut în vedere complexitatea deosebită a urmăririi penale, prin numărul mare de participanți penal și prin amploarea activității infracționale a grupului, însă, cu toate acestea, probele variate au fost administrate cu o deosebită celeritate, în contextul unui arest preventiv de numai 5 luni, astfel că urmărirea penală se apropie de final.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-petent-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 16.II.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-petent-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-petent-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 16.II.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.II.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. și dact.:jud.
Trib. - Secția a II-a penală:.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
