Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 33/2010
Ședința publică din 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier ia
-Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 29/08.02.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, în substituirea avocatului - iu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul recurent arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că în cauză există doar presupuneri rezonabile cu privire la vinovăția inculpatului, neexistând indicii temeinice în acest sens. Învederează instanței faptul că singura legătură a inculpatului cu grupul infracțional organizat este faptul că a vândut mașini către două persoane din acest grup. Apreciază că scopul măsurii preventive poate fi atins și fără privarea de libertate. Mai arată că inculpatul se află în stare de arest preventiv din luna iunie a anului 2009. Precizează că toate probele au fost administrate în cauză, astfel că inculpatul nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal. Apreciază că poate fi dispusă măsura liberării provizorii sub control judiciar și arată că această măsură poate fi revocată în orice moment, în situația în care inculpatul nu respectă obligațiile impuse de instanță.
Reprezentantul DIICOT solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive. Precizează că prezenta cauză a fost dedusă judecății, iar judecata se poate desfășura cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 29 pronunțată la data de 08.02.2010 de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud.
În considerentele încheierii, Tribunalul Sibiua expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis la data de 25.11.2009 în dosar nr. 2 D/P/2009 de către - Serviciul Teritorial Alba Iulia, alături de alții inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare, inițiere și constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; șantaj prevăzut de art. 194 alin. 1.Cod Penal ( față de -, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, față de - și, față de ); înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1.Cod Penal ( față de motor Active ); totul cu aplicarea art. 33 lit. a.
Cod PenalS-a reținut că membrii grupării au comis în mod organizat și coordonat infracțiuni cu violență comandate, pentru comiterea cărora se plăteau diferite sume de bani, recuperări de credite, înșelăciuni prin fraudarea jocurilor de noroc și a firmelor de leasing, fals în înscrisuri sub semnătură privată, tâlhărie și șantaj, lipsire de libertate și lovire etc. Au fost descrise în concret faptele reținute în sarcina inculpaților împotriva părților vătămate, cu scopul de a obține în Sibiu și localitățile învecinate supremația în lumea interlopă, pedepsirea rivalilor și a concurenților, obținerea în mod ilicit de mari beneficii materiale.
Prin încheierea penală nr. 16 din data de 11.06.2009 pronunțată în dosar penal nr- de Tribunalul Alba, s-a luat față de inculpatul măsura arestării preventive. A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 45/2009. Legalitatea și temeinicia măsuri arestului preventiv a fost verificată în baza art. 3001.C.P.P. de Tribunalul Alba la termenul din 27.11. 2009.
Prin sentința penală nr. 4 din data de 11.01.2010 Tribunalul Alba, în baza art. 3002C.P.P. a fost menținută măsura arestului preventiv iar în baza art. 42.C.P.P. a fost declinată în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a cauzei.
S-a înregistrat la Tribunalul Sibiu la data de 05.02.2010 sub dosar nr-, cererea formulată de către inculpatul, fiul lui și al lui, născut la data de 17 august 1979, în municipiu Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în municipiu Sibiu, str. -. -, nr. 3, jud. Sibiu, posesor al seria nr. - eliberată de Poliția Municipiului Sibiu la data de 23.07.2004, -, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud, prin care acesta solicită, în baza art. 1602alin. 1 și 2, art. 1606, art. 1608.C.P.P. punerea în libertate sub control judiciar, precizând că cunoaște condițiile revocării punerii în libertate sub control judiciar, motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, timpul rezonabil cerut de lege și de practica judiciară privitor la starea de privare de libertate a fost demult depășit, aflându-se în stare de arest preventiv de peste 8 luni de zile, invocând și argumente de ordin familial, are doi copii minori și a fost angajat înainte de a fi arestat, precum și faptul că nu prezintă pericol social.
Procedând la verificarea cererii petentului, instanța a constatat îndeplinirea condițiilor impuse de art. 1602alin. 1, art. 1606, art. 1607.C.P.P. și drept consecință în baza art. 1608admis în principiu cererea formulată.
Tribunalul a apreciat că se impune a constata că liberarea provizorie sub control judiciar nu are un caracter obligatoriu ci facultativ, acordarea liberării fiind lăsată la aprecierea judecătorului în funcție de împrejurările concrete ale cauzei. În acest sens dispozițiile art. 1602alin. 1.C.P.P. stipulează că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Totodată, conform aliniatului 2 al aceluiași text legal, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Analizând actele dosarului, instanța a apreciat că cel puțin impedimentul prevăzut de teza a II-a din cel de al doilea aliniat al art. 1602.C.P.P. subzistă în dosarul de față, având în vedere că în cauză există părți vătămate care au relatat că s-au exercitat presiuni asupra lor pentru a-și retrage declarațiile date în dosar ( a se vedea spre exemplu declarațiile părților vătămate -, - ).
S-a reținut și faptul că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală. Inculpatul a mai fost arestat în perioada 2007-2008 și a fost condamnat inițial la 13 ani de închisoare pentru comiterea unor fapte de constituire de grup de crimă organizată și trafic de persoane prin sentința penală nr. 261/2009 a Tribunalului Municipiului B Secția I Penală. Așa cum rezultă din rechizitoriu, după ce a fost pus în libertate acesta a aderat la o nouă grupare de crimă organizată și a trecut la comiterea de noi fapte deosebit de grave, cea ce dovedește în primul rând disprețul inculpatului față de avertismentul societății și nu în ultimul rând, posibilitatea ca, odată liberat, să repete același gen de infracțiuni.
Aspectele de ordin familial invocate de către inculpat nu pot duce automat la punerea sa în libertate. Cu referire la timpul scurs de la data arestării inculpatului, 11.06.2009, instanța a apreciat că termenul rezonabil nu a fost depășit în cauză.
În ceea ce privește susținerea inculpatului privind lipsa pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a apreciat că starea de pericol trebuie analizată în contextul activității întregului grup din care face parte inculpatul, a faptelor extrem de grave comise de acesta, pericolul pe care îl reprezintă acțiunile convergente ale unei grupări organizate fiind mai mare decât al unei persoane care acționează independent, iar gradul de pericol pentru ordinea publică al unei astfel de grupări este ridicat, impactul social fiind deosebit de negativ.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele pretinse de art. 1602alin. 2.C.P.P. tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 1608.C.P.P. art. 1601și următoarele din a C.P.P. respins cererea formulată de inculpat în prezenta cauză, apreciind că menținerea în stare de arest a inculpatului se impune și pentru o bună și mai rapidă desfășurare a procesului penal. De altfel, în acest sens, instanța supremă a și subliniat că simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate conduce automat la admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal impus de art. 1699Cpp inculpatul, aducându-i critici pentru netemeinicie, cu motivarea că natura acuzațiilor aduse și evoluția probatoriului până în acest moment al procedurilor nu justifică plasarea sa în detenție provizorie.
În expunerea orală a motivelor de recurs, inculpatul, relevă în esență că în cauză nu există elemente suficient de puternice care să confirme o bănuială legitimă cu privire la săvârșirea de către el a unor fapte penale.
Se arată, de asemenea, că nu rezultă mai presus de orice dubiu aderarea sa la un grup infracțional organizat.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856alin 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Tribunalul d e primă instanță a dispus respingerea cererii de liberare provizorie în considerarea dispozițiilor art. 1602alin 2 Cod procedură penală, apreciind, în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că în cauză există date suficiente care converg asupra necesității împiedicării inculpatului de a obstrucționa administrarea justiției și de a săvârși alte infracțiuni.
Contrar susținerilor inculpatului, Curtea arată că în cauză persistă suspiciuni rezonabile, indicii raționale cu privire la implicarea sa în activitatea infracțională a grupului, cât și a săvârșirii infracțiunilor care fac obiectul acuzării.
Curtea precizează că raportat la modul concret în care se presupune că a acționat în cadrul grupului, la structurarea acestuia, la consecințele și rezultate produse, ca urmare a comiterii faptelor, la alarma reală produsă în conștiința socială, prezumția că inculpatul va încerca obstrucționarea administrării justiției și că va comite noi infracțiuni este suficient de puternică, astfel încât să justifice continuarea detenției provizorii.
Curtea consideră că în situația unei atari fapte, circumstanțele cauzei fac indispensabilă plasarea în detenție provizorie a inculpatului, necesitatea protejării unui interes general, precumpănitor al societății primând ocrotirii celui personal, privat al acestuia.
Curtea constată că soluția adoptată de Tribunal este impusă și de rațiuni ce țin de persoana inculpatului, de conduita sa socială anterioară și care reflectă potențialul agresiv, predispus la săvârșirea unor fapte de același gen (existența unei hotărâri de condamnare la 13 ani închisoare prin sentința penală nr. 261/2009 a Tribunalului Municipiului B - Secția I-a Penală, aflată în prezent în rejudecare la Tribunalului Municipiului B).
Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli de judecată conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 29/08.02.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
ia
Red.
Tehnored.
2 ex./22.02.2010
jud. fond
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
